ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2937/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin plângerea adresată Postului de

Poliție Grivița, petiționara L.C. a solicitat efectuarea de cercetări față de

notarul public Z.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen., prin aceea că, în exercițiul funcțiunii, la

Biroul Notarului Public Z.I. a întocmit în fals actele de vânzare-cumpărare

autentificate sub nr. 316/ A din 17 februarie 1999 și nr. 317/ A din 17

februarie 1999, fiind instigat de numitul L.M.

Organul de poliție a trimis

plângerea și actele anexate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, unde

s-a înregistrat sub nr. 46/P/2002 și s-a dispus efectuarea de cercetări.

Efectuând verificări prealabile

procurorul a stabilit următoarele:

Prin testamentul cu titlu universal înregistrat

sub nr. 381 din 3 martie 1998, L.C. a lăsat întreaga avere numitului L.M., o

rudă a sa, și care îi lucra terenul agricol. Ulterior, la 4 martie 1998 și 5

martie 1998, în baza actelor de autentificare sub nr. 391/A2/1998 și nr. 406/A2/1998,

L.C. a lăsat ca moștenire aceluiași L.M. toate drepturile sale bănești

provenite din ajutorul de înmormântare, depuneri, cotizații, dobânzi de la S.A.R.D.

U. Tecuci și S.A.R.D. M. Tecuci.

Toate aceste acte au fost

autentificate la Biroul notarului public Z.I.

Din verificările prealabile rezultă

că actele s-au întocmit la cererea numitei L.C., cu respectarea dispozițiilor

legale și au fost semnate după citirea lor.

După o perioadă, cu intenția de a

înlătura posibilitatea rudelor de a ataca testamentele întocmite, L.C. a

hotărât să solicite întocmirea unui act de vânzare-cumpărare a locuinței și a

terenului, în favoarea lui L.M.

L.C. a formulat cerere în acest sens

la Biroul notarului public Z.I. și acesta a întocmit actul de vânzare-cumpărare

a casei de locuit și a terenului intravilan în suprafață de 2500 mp, act

autentificat sub nr. 317/ A din 17 februarie 1999 și actul de vânzare-cumpărare

a terenului extravilan în suprafață de 34.300 mp, autentificat sub nr. 316/ A

din 17 februarie 1999.

După trei ani, L.C. a formulat plângere

la Postul de Poliție Grivița și a solicitat efectuarea de cercetări față de

notarul public, pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.

pen., motivând că notarul i-ar fi adus la cunoștință că semnează acte privind

primirea unor cupoane agricole și nu acte de vânzare-cumpărare.

Susținerea petentei a fost infirmată

de actele premergătoare efectuate.

Dimpotrivă, din verificări a

rezultat că petenta a avut inițiativa de a înlocui testamentul cu acte de

vânzare-cumpărare, pentru a nu putea fi contestate.

În timpul verificărilor prealabile a

fost audiată și petenta I.R., nepoată, care dorește să moștenească averea

petentei L.C.

Reținând această situație de fapt,

procurorul prin rezoluția nr. 46/P/2002 din 27 iunie 2002, a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public Z.I. pentru infracțiunea prevăzută de art.

289 C. pen., în baza art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Prin aceeași rezoluție, în baza art.

38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracțiunea de

înșelăciune și instigare la fals intelectual, prevăzute de art. 215 alin. (1)

și (3) C. pen. și art. 25 raportat la art. 389 C. pen.

Cauza disjunsă s-a trimis la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați pentru efectuarea cercetărilor, aceste

fapte, în raport de calitatea persoanei, nefiind de competența Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva acestei soluții a formulat

plângere petiționara I.R. în calitate de moștenitor testamentar care, după ce

face o prezentare a situației cauzelor civile în care s-a judecat L.C. cu L.M.

(cauze în care, după decesul reclamantei, „a continuat procesele din stadiul în

care se aflau”), arată că soluția de neînceperea urmăririi penale este

netemeinică și nelegală, fără a motiva această susținere.

Prin rezoluția nr. 955/II/2/2005 din

26 august 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați, a fost respinsă plângerea formulată de I.R., considerându-se că

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, fiind

pronunțată ca urmare a unor acte prealabile complete.

În conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., petiționara a făcut plângere pe care a adresat-o Curții de Apel

Galați.

Prin sentința penală nr. 82/ F din 5

decembrie 2005, instanța a respins, ca nefondată, plângerea împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată față de notarul Z.I., motivând

că acesta a respectat dispozițiile legale referitoare la întocmirea celor două

acte de vânzare-cumpărare, care au fost semnate de L.C. în fața notarului.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Galați a declarat recurs petenta I.R. Ea critică hotărârea

instanței susținând că notarul a întocmit cu bună știință acte false, defuncta

L.C. fiind indusă în eroare, motiv pentru care solicită admiterea recursului,

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii

urmăririi penale.

Recursul declarat este neîntemeiat și

urmează a fi respins a atare.

Actele premergătoare efectuate în

cauză confirmă legalitatea celor două acte de vânzare-cumpărare întocmite de

notarul Z.I.

Plângerea împotriva acestuia a fost

făcută după 3 ani de la data efectuării vânzărilor.

Defuncta L.C., după ce a testat în

favoarea lui L.M. întreaga avere, a avut inițiativa de a întocmi testamentul cu

două acte de vânzare-cumpărare tocmai pentru a înlătura posibilitatea atacării

actului testamentar.

Vânzătoarea a luat nemijlocit

cunoștință de conținutul fiecărui act în parte, care corespunde consimțământului

său și pe care le-a semnat, după citire.

În sarcina notarului public nu se

poate reține vreo infracțiune, el procedând la întocmirea celor două contracte

în condițiile de deplină legalitate, pe baza actelor puse la dispoziție de

părți și în prezența acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționara I.R. împotriva sentinței penale nr.

82 din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

mai 2006.