ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6314/2005

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 05

iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.I., împotriva rezoluției din 03 martie

2005, adoptată în dosarul nr. 269/P/2004, al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași, pe care a menținut-o, ca fiind legală și temeinică.

A fost obligat petiționarul să

plătească către stat suma de 200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, recurentul-petiționar B.I. s-a adresat

cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, împotriva procurorilor

D.E. și B.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, care în

soluționarea dosarului nr. 2928/P/2004 se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual prevăzute de art. 246 și

289 C. pen.

Au fost efectuate acte premergătoare

de către Procurorul Șef, urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și prin rezoluția din 03 martie 2005,

adoptată în dosarul nr. 269/P/2004, în temeiul art. 226 alin. (6) și art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei

doi procurori, întrucât nu s-a conturat faptul că aceștia ar fi comis vreo

infracțiune.

Împotriva acestei soluții potrivit art.

278 C. proc. pen., s-a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași, care examinând plângerea împotriva modului de

soluționare al dosarului nr. 269/P/2004, prin Rezoluția din 04 aprilie 2005, a

respins plângerea ca neîntemeiată.

În adoptarea soluției de respingerea

plângerii, s-a arătat că dosarul nr. 2928/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Pașcani a fost soluționat prin Rezoluția din 20 octombrie 2004 de

către procurorul R.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, prin

neînceperea urmăririi penale împotriva numitei I.D., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen.

În acea cauză, recurentul reclama

faptul că I.D. a folosit în instanță un certificat de moștenitor cu mențiuni

nereale, eliberat pe numele acesteia de către Notarul Public I.M.

Modul de soluționare al dosarului a

fost comunicat petiționarului – recurent, la data de 20 octombrie 2004, sub

semnătura procurorului și a Prim-procurorului.

Nemulțumit de soluția dată în dosar,

recurentul a formulat plângere împotriva rezoluției care a făcut obiectul

dosarului 921/2004, răspuns ce i s-a comunicat la 22 noiembrie 2004 sub

semnătura primului procuror și al primului procuror adjunct al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Pașcani.

Recurentul, după respingerea

plângerii împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale, nu s-a adresat

instanței de judecată căreia i-ar fi revenit potrivit legii competența să

judece cauza în primă instanță, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.,

astfel că formulează plângeri împotriva primului procuror și a primului

procuror adjunct, considerând că, prin respingerea plângerii sale cei doi au

favorizat activitatea infracțională a numitei I.D.

Deși, nu a făcut obiectul verificării

totuși s-au examinat rezoluțiile adoptate din punt de vedere al temeiniciei și

legalității și s-a constatat că acestea sunt corecte, neputându-se reține în

sarcina numitei I.D. infracțiunea de fals, atâta timp cât actul în discuție nu

s-a dovedit a fi fals.

Conchizând că nu s-a evidențiat din

actele dosarului nici o faptă de natură penală în sarcina persoanelor

menționate, a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.

Potrivit art. 278

1

C.

proc. pen., B.I. s-a adresat cu plângere Curții de Apel Iași împotriva celor

două rezoluții adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și

Procurorul General de pe lângă Curții de Apel Iași, ca fiind vădit nelegală și

esențial netemeinică, în legătură cu modul de soluționare a plângerilor sale,

privind persoanele cercetate și față de care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale.

Curtea de Apel Iași a examinat

plângerea petiționarului, în raport de soluțiile adoptate cu privire la cei doi

procurori intimați D.E. și B.L. și prin sentința penală nr. 25 din 05 iulie

2005 a respins plângerea, ca nefondată, pe considerent că, din conținutul

înscrisurilor existente la dosar nu rezultă că persoanele cercetate în

exercitarea funcțiilor pe care le dețin au încălcat vreo dispoziție legală.

Reținând că, rezoluțiile pronunțate

în cauză sunt legale și temeinice, în temeiul art. 278

1

alin. (1) pct.

8 lit. a) C. proc. pen., plângerea petiționarului a fost respinsă, ca

nefondată.

În conformitate cu art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., petiționarul, în termen legal a declarat recurs pe motiv

că, sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, cu privire la

neînceperea urmăririi penale față de sora sa, I.D., față de care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale.

Examinând recursul declarat, în

raport de criticile invocate, de actele și dovezile existente la dosar, de

sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, se constată că recursul de

față este nefondat și în consecință, se va respinge pentru considerente ce vor

fi expuse mai jos.

Recurentul B.I., în cauza civilă ce

a format obiectul dosarului nr. 758/2000, s-a adresat cu acțiune civilă la

Judecătoria Pașcani, împotriva surori sale I.D., pentru a se dispune ieșirea

din indiviziune privind bunurile succesorale rămase de pe urma defuncților săi

părinți.

Judecătoria Pașcani, prin sentința

civilă nr. 2311 din 29 mai 2000, a respins acțiunea formulată de reclamant

privind ieșirea din indiviziune, pentru lipsa calității procesuale active a

reclamantului, întrucât prin încheierea din 16 octombrie 1991 a Notariatului de

Stat Pașcani, întocmită de către notarul I.M., acesta a renunțat la succesiune.

Ca urmare a acestei sentințe civile,

recurentul a formulat plângere penală împotriva notarului public I.M. și a

avocatului Z.A., pentru primul sub aspectul infracțiunilor de fals intelectual

și uz de fals, iar pentru secundul, sub aspectul infracțiunii de trafic de

influență, astfel că, cei doi, prin activitățile desfășurate au comis fapte de

natură penală în favoarea surorii sale, I.D., în sensul că încheierea întocmită

de către notar este falsă, iar avocatul a exercitat acte de influență asupra

completului de judecată, pronunțându-se o soluție defavorabilă.

S-au efectuat acte premergătoare în

cauză cu privire la I.M. și Z.A., sub aspectul infracțiunilor arătate și prin rezoluția

din 12 octombrie 2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, soluție ce a fost menținută de procurorul general

prin respingerea plângerii recurentului.

Împotriva acestor soluții recurentul

nu a formulat plângere la instanță potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

Ulterior, petiționarul-recurent a

formulat plângere împotriva surorii sale, I.D., întrucât în dosarul de partaj

în care s-a pronunțat sentința nr. 2311/2000, aceasta a folosit încheierea de

ședință din 16 octombrie 1991, întocmită de către notarul I.M., falsă, fapt

pentru care se impune tragerea sa la răspundere penală, sub aspectul

infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Actele premergătoare cu privire la I.D.

au fost efectuate de către cei doi procurori, care în urma verificărilor

întreprinse au stabilit prin rezoluțiile adoptate că, I.D. nu a comis

infracțiunea de uz de fals care i se impută de către recurent.

Așa cum s-a menționat și reținut de

către organul de urmărire penală și instanță, împotriva soluțiilor formulate de

către cei doi procurori a fost formulată plângere sub aspectul infracțiunilor

de abuz în serviciu și fals intelectual.

Potrivit materialului probator de la

dosar nu rezultă că cei doi procurori în exercitarea atribuțiunilor de serviciu

ar fi comis vreo faptă de natură penală, în sensul de a acoperii activitatea

infracțională desfășurată de inculpata I.D., cu ocazia soluționării dosarului

de partaj succesoral nr. 2311/2000.

În consecință, se va constata că recursul

declarat este nefondat, astfel că se va respinge, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul B.I. împotriva sentinței penale nr. 25 din 5 iulie 2005 a

Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata sumei de

80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 noiembrie 2005.