ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3312/2006

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27 din 28

februarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

inadmisibilă, plângerea petentului D.C. formulată împotriva rezoluției nr. 1847/P/2005

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Plângerea aceluiași petiționar

formulată împotriva rezoluției nr. 557/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată.

Petiționarul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.

S-a reținut că, prin rezoluția nr. 1847/P/2005

din 16 noiembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

neînceperea urmăririi penale față de V.L. și C.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Petiționarul a susținut că

făptuitorii, în calitatea lor de prim-procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 2 București și, respectiv, prim-procuror adjunct al

aceluiași organ judiciar, și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul

soluționării lucrării nr. 2555/VIII/1din 8 august 2005, necomunicându-i

rezoluția dispusă, ci doar o înștiințare, împrejurare în care, lipsindu-i

datele necesare, nu și-a putut formula plângerea împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale dispusă față de grefier S.L. de la Judecătoria sectorului 2

București în dosarul penal nr. 10825/P/2004 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 2 București.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză rezultă că petiționarului i s-au comunicat toate soluțiile dispuse în

cauză, iar acesta a parcurs toate fazele procesului penal intentat împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 10825/P/2004 din 31 martie

2005.

Întrucât soluția dispusă a fost

menținută de instanța de judecată, o nouă plângere formulată de petiționar a

fost respinsă ca inadmisibilă prin rezoluția nr. 2555/VIII/1/2005 din 8 august

2005, rezultatul verificării fiind comunicat persoanei vătămate.

Cum împotriva rezoluției nr. 1847/P/2005

din 16 noiembrie 2005, petiționarul nu a formulat plângere la procurorul

ierarhic superior, potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., instanța de

judecată a constatat că aceasta e inadmisibilă și a respins-o ca atare.

Cu privire la rezoluția nr. 557/P/2005

din 17 noiembrie 2005, instanța a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de prim-procurorul V.L.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., în

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

În motivarea plângerii sale penale,

petiționarul a susținut că procurorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării plângerii pe care o formulase

împotriva grefierei S.L. și că i-a refuzat comunicarea soluției sau a

relațiilor în legătură cu stadiul cercetărilor în cauză.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză a rezultat că plângerea petiționarului împotriva făptuitoarei S.L.,

înregistrată sub nr. 4416/P/2005 la data de 20 aprilie 2005 fusese înaintată

poliției sectorului 2 București, în vederea efectuării cercetărilor penale și

nu primise încă o rezolvare, astfel că faptele imputate procurorului nu

existau.

Prin rezoluția nr. 3449/II/2/2005

din 10 ianuarie 2006, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București a respins, ca neîntemeiată, plângerea persoanei vătămate

formulată împotriva soluției dispuse, la data de 17 noiembrie 2005 în dosarul nr.

557/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Sesizată potrivit dispozițiilor art.

278

1

C. proc. pen., cu plângerea petiționarului împotriva rezoluției

de neurmărire penală, instanța de judecată a apreciat că aceasta este legală și

temeinică și, în consecință, a respins plângerea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat recurs în termen legal petiționarul D.C., solicitând admiterea

acestuia, desființarea rezoluțiilor atacate și tragerea la răspundere a

făptuitorilor pentru infracțiunile săvârșite.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., sesizarea instanței de judecată cu plângere împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale trebuie precedată de formularea unei plângeri

împotriva măsurii dispuse de procuror la procurorul ierarhic superior al

acestuia.

Cum persoana vătămată D.C. nu a parcurs

această procedură specială obligatorie, sesizarea în mod direct a instanței de

judecată nu este prevăzută și permisă de lege, astfel că, în mod corect

instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționar

împotriva rezoluției nr. 1847/P/2005 din 16 noiembrie 2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

În ceea ce privește rezoluția nr. 557/P/2005

din 17 noiembrie 2005 a aceluiași parchet, Curtea constată că aceasta este

legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu

rezultă că prim-procurorul V.L. a săvârșit vreo faptă penală.

Așa fiind, Curtea constată că

soluția dispusă de instanța de fond de a respinge, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petiționar împotriva acestei rezoluții este întemeiată pe

materialul probator al cauzei și conformă prevederilor legale, neexistând

motive de casare.

În consecință, recursul

petiționarului D.C. urmează a fi respins ca nefondat.

Recurentul petiționar va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 27 din 28

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 mai 2006.