ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3312/2006

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 27 din 28 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului D.C. formulată împotriva rezoluției nr. 1847/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Plângerea aceluiași petiționar formulată împotriva rezoluției nr. 557/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată. Petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei. S-a reținut că, prin rezoluția nr. 1847/P/2005 din 16 noiembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.L.

și C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Petiționarul a susținut că făptuitorii, în calitatea lor de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București și, respectiv, prim-procuror adjunct al aceluiași organ judiciar, și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării lucrării nr. 2555/VIII/1din 8 august 2005, necomunicându-i rezoluția dispusă, ci doar o înștiințare, împrejurare în care, lipsindu-i datele necesare, nu și-a putut formula plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de grefier S.L.

de la Judecătoria sectorului 2 București în dosarul penal nr. 10825/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că petiționarului i s-au comunicat toate soluțiile dispuse în cauză, iar acesta a parcurs toate fazele procesului penal intentat împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 10825/P/2004 din 31 martie 2005. Întrucât soluția dispusă a fost menținută de instanța de judecată, o nouă plângere formulată de petiționar a fost respinsă ca inadmisibilă prin rezoluția nr. 2555/VIII/1/2005 din 8 august 2005, rezultatul verificării fiind comunicat persoanei vătămate. Cum împotriva rezoluției nr. 1847/P/2005 din 16 noiembrie 2005, petiționarul nu a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc.

pen., instanța de judecată a constatat că aceasta e inadmisibilă și a respins-o ca atare. Cu privire la rezoluția nr. 557/P/2005 din 17 noiembrie 2005, instanța a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de prim-procurorul V.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În motivarea plângerii sale penale, petiționarul a susținut că procurorul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării plângerii pe care o formulase împotriva grefierei S.L. și că i-a refuzat comunicarea soluției sau a relațiilor în legătură cu stadiul cercetărilor în cauză.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că plângerea petiționarului împotriva făptuitoarei S.L., înregistrată sub nr. 4416/P/2005 la data de 20 aprilie 2005 fusese înaintată poliției sectorului 2 București, în vederea efectuării cercetărilor penale și nu primise încă o rezolvare, astfel că faptele imputate procurorului nu existau. Prin rezoluția nr. 3449/II/2/2005 din 10 ianuarie 2006, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, plângerea persoanei vătămate formulată împotriva soluției dispuse, la data de 17 noiembrie 2005 în dosarul nr. 557/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Sesizată potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., cu plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neurmărire penală, instanța de judecată a apreciat că aceasta este legală și temeinică și, în consecință, a respins plângerea, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs în termen legal petiționarul D.C., solicitând admiterea acestuia, desființarea rezoluțiilor atacate și tragerea la răspundere a făptuitorilor pentru infracțiunile săvârșite. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., sesizarea instanței de judecată cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale trebuie precedată de formularea unei plângeri împotriva măsurii dispuse de procuror la procurorul ierarhic superior al acestuia.

Cum persoana vătămată D.C. nu a parcurs această procedură specială obligatorie, sesizarea în mod direct a instanței de judecată nu este prevăzută și permisă de lege, astfel că, în mod corect instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 1847/P/2005 din 16 noiembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În ceea ce privește rezoluția nr. 557/P/2005 din 17 noiembrie 2005 a aceluiași parchet, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că prim-procurorul V.L. a săvârșit vreo faptă penală. Așa fiind, Curtea constată că soluția dispusă de instanța de fond de a respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar împotriva acestei rezoluții este întemeiată pe materialul probator al cauzei și conformă prevederilor legale, neexistând motive de casare.

În consecință, recursul petiționarului D.C. urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 27 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2006.