ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1989/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 31

ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibile, plângerile

formulate de petenții L.M. și R.L. împotriva rezoluției procurorului din 29

septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 133/P/2005 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași.

Petenții au fost obligați să

plătească câte 100 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 29 septembrie 2005

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în dosarul nr. 133/P/2005,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva numiților S.F. și A.S.,

procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, sub aspectul

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen.

Procurorul a reținut că, din actele

premergătoare efectuate la plângerea părții vătămate L.M. nu rezultă ca cei doi

procurori, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu au îndeplinit ori au

îndeplinit acte defectuoase în soluționarea dosarului nr. 232/P/2004, nu au

cauzat o vătămare a intereselor părții vătămate L.M.

S-a mai reținut, că în declarația

dată, petentul nu a solicitat tragerea la răspundere a procurorilor și a

numitului D.C., inculpat în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 232/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale a formulat plângere petentul L.M., cu motivarea că soluția de

neîncepere a urmăririi penale este abuzivă.

Prin rezoluția din 10 noiembrie

2005, dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași, în dosarul nr. 1233/II/2/2005 plângerea a fost respinsă ca tardivă.

Procurorul general a reținut că față

de data comunicării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale 6 octombrie 2005

și data formulării plângerii 31 octombrie 2005, termenul de 20 zile prevăzut de

art. 278 alin. (3) C. proc. pen., a fost depășit.

Împotriva rezoluției procurorului și

a procurorului general a formulat plângere petentul L.M. cu motivarea că a luat

cunoștință de rezoluție la data de 27 octombrie 2005, când s-a întors în țară,

aspect care constituie temei pentru repunerea în termen, că cei doi procurori

împotriva cărora a formulat plângere, prin modul cum au soluționat cauzele

înregistrate sub nr. 404/P/2004; 232/P/2004; 1192/P/2004 la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Vaslui, i-au adus o vătămare în sensul că nu au dispus

trimiterea în judecată a numitului D.C.

În cauză a formulat plângere, numită

de petent „cerere de intervenție” și R.L., în plângere criticând soluțiile date

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui și Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași, instanța considerându-l ca persoană a căror interese legitime au

fost vătămate, calitate atribuită de dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. pen.

Plângerile formulate sunt

inadmisibile.

Pentru ca instanța să poată analiza

rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, trebuie ca persoana considerată

vătămată sau persoana care pretinde că i-au fost vătămate anumite interese

legitime, să urmeze în prealabil, procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen.

În speță, petentul L.M. trebuia să

formuleze în termen, plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, iar petentul R.L. să formuleze o astfel de plângere.

Față de data comunicării rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, 6 octombrie 2005 și data formulării plângerii

31 octombrie 2005, plângerea petentului L.M. este tardivă, așa cum corect a

reținut Procurorul general prin rezoluția din 10 noiembrie 2005, dată în

dosarul nr. 1233/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Din actele depuse de petent rezultă

că acesta a revenit în țară la data de 22 octombrie 2005, că a luat cunoștință

de rezoluție, la data de 27 octombrie 2005, dată la care dacă formula plângere

se încadra în termenul prevăzut de art. 278 alin. (3), dar a formulat plângere

la data de 31 octombrie 2005, după depășirea termenului prevăzut de norma de

drept sus citată.

Cât privește petentul R.L., pe lângă

faptul că nu a avut calitate procesuală în cauza ce a format obiectul dosarului

nr. 133/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, acesta nu a uzat

nici de procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen. și nici nu se constată că

prin rezoluție i-au fost vătămate interese legitime.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs petenții L.M. și R.L., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Se susține de petenți că în mod

greșit cu fost respinse plângerile formulate în cauză ca inadmisibile.

Astfel, L.M. arată că a formulat

plângerea împotriva rezoluției procurorului general în termenul legal de 20

zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., termen care a început să

curgă de la data la care a luat cunoștință de aceasta, respectiv la data

revenirii sale în țară.

Recurentul R.L. susține că a fost prejudiciat

prin rezoluția de scoatere de sub urmărire penală pronunțată de intimații din

prezenta cauză față de D.C. în dosarul nr. 232/P/2004 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Vaslui sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

Mai arată recurenții că deși au

trimis acte și concluzii pentru soluționarea cauzei pentru termenul din 26

ianuarie 2006, nu au mai fost citați în cauză, hotărârea pronunțându-se în data

de 31 ianuarie 2006.

Sub aspectul netemeiniciei

hotărârii, recurenții susțin că intimații S.F. și A.S. au săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., solicitând efectuarea de cercetări sub acest

aspect de către organul competent, făcând ample referiri la activitatea numitului

D.C.

Examinând hotărârea pronunțată în

cauză sub motivele invocate de petenți, cât și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt

fondate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține următoarele:

Prin rezoluția din 29 septembrie

2005, pronunțată în dosarul nr. 133/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

magistrații-procurori S.F. și A.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Soluția a fost comunicată persoanei

vătămate L.M. la data de 6 octombrie 2005, după cum rezultă din dovada de

comunicare aflată în dosar.

Împotriva acestei rezoluții la data

de 31 octombrie 2005 (data poștei) a formulat plângere în temeiul art. 278 C.

proc. pen., petentul L.M.

Prin rezoluția nr. 1233/II/2/2005

din 10 noiembrie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași a respins, ca tardivă, plângerea formulată, apreciind că termenul de

20 zile a fost depășit de petent.

Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc.

pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale plângerea adresată

procurorului general se face în termen de 20 zile de la comunicarea copiei

rezoluției persoanelor interesate.

În cauză, rezoluția a fost

comunicată în data de 6 octombrie 2005, iar petentul a formulat plângere

împotriva acesteia în data de 31 octombrie 2005, deci peste termenul de 20 zile

prevăzut de lege (ultima zi pentru formularea în termen a plângerii a fost 27

octombrie 2005).

Într-adevăr, petentul a fost plecat

din țară în perioada 4 - 22 octombrie 2005, după cum rezultă din actele depuse

la dosar, însă termenul pentru formularea plângerii nu a început să curgă de la

data la care acesta a luat efectiv cunoștință de rezoluție, ci de la comunicare

după cum rezultă din textul de lege citat.

Mai mult decât atât, petentul a revenit

în țară anterior datei de 27 octombrie 2005, dată până la care putea formula

plângere în termen, nefiind posibilă, în acest caz, repunerea în termen.

În consecință, se constată că

instanța de fond în mod legal a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului L.M.

împotriva rezoluției nr. 133/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași justificat de faptul că plângerea adresată instanței viza în realitate,

prin motivele expuse și obiectivul urmărit, soluția de neîncepere a urmăririi

penale pronunțată în cauză, soluție rămasă practic, definitivă, prin

neexecutarea în termen a plângerii prevăzută de art. 278 C. proc. pen.

În cauză, împotriva aceleiași

rezoluții nr. 133/P/2005 a formulat plângere, intitulată în fapt „cerere de

intervenție” și numitul R.L., plângere care, de asemenea, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, de către prima instanță, constatând pe de o parte că prin

rezoluția atacată nu i-au fost vătămate interese legitime, iar pe de altă

parte, nici nu are calitate procesuală în cauza care a format obiectul

dosarului nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Și în acest caz, soluția primei

instanțe este legală și temeinică în condițiile în care într-adevăr,

recurentul-petent pe de o parte, nu a urmat procedura prealabilă, obligatorie,

prevăzută de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., iar pe de altă parte nu a făcut

dovada vătămării unui interes legitim (simpla împrejurare că are o situație

asemănătoare cu a celuilalt recurent nu-l îndreptățește să intervină într-un

proces prin ocolirea etapelor premergătoare, obligatorii, prevăzute de lege).

În raport de aceste considerente,

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs care

vizau netemeinicia hotărârii primei instanțe, cu excepția motivului de recurs

referitor la citarea părților la Curtea de Apel Iași.

Înalta Curte constată că instanța de

fond a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la

citarea părților, prevăzută de art. 175 și următoarele C. proc. pen.

Prima instanță a amânat cauza de la

data de 10 ianuarie 2006, când a fost primul termen de judecată, la 24 ianuarie

2006, termen pentru când s-a efectuat, legal, procedura de citare a celor doi

petenți, termen la care având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea

cauzei la 31 ianuarie 2006.

Întrucât potrivit art. 310 alin. (2)

C. proc. pen., la pronunțarea hotărârii părțile nu se citează, și acest motiv

de recurs invocat de petenți se constată că nu este fondat.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate

de petenți.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii L.M. și R.L. împotriva sentinței penale nr. 10 din 31

ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2006.