ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1989/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10 din 31 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibile, plângerile formulate de petenții L.M. și R.L. împotriva rezoluției procurorului din 29 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 133/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Petenții au fost obligați să plătească câte 100 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția din 29 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în dosarul nr. 133/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva numiților S.F.

și A.S., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Procurorul a reținut că, din actele premergătoare efectuate la plângerea părții vătămate L.M. nu rezultă ca cei doi procurori, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu au îndeplinit ori au îndeplinit acte defectuoase în soluționarea dosarului nr. 232/P/2004, nu au cauzat o vătămare a intereselor părții vătămate L.M. S-a mai reținut, că în declarația dată, petentul nu a solicitat tragerea la răspundere a procurorilor și a numitului D.C., inculpat în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 232/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul L.M., cu motivarea că soluția de neîncepere a urmăririi penale este abuzivă. Prin rezoluția din 10 noiembrie 2005, dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 1233/II/2/2005 plângerea a fost respinsă ca tardivă. Procurorul general a reținut că față de data comunicării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale 6 octombrie 2005 și data formulării plângerii 31 octombrie 2005, termenul de 20 zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., a fost depășit. Împotriva rezoluției procurorului și a procurorului general a formulat plângere petentul L.M.

cu motivarea că a luat cunoștință de rezoluție la data de 27 octombrie 2005, când s-a întors în țară, aspect care constituie temei pentru repunerea în termen, că cei doi procurori împotriva cărora a formulat plângere, prin modul cum au soluționat cauzele înregistrate sub nr. 404/P/2004; 232/P/2004; 1192/P/2004 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, i-au adus o vătămare în sensul că nu au dispus trimiterea în judecată a numitului D.C. În cauză a formulat plângere, numită de petent „cerere de intervenție” și R.L., în plângere criticând soluțiile date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, instanța considerându-l ca persoană a căror interese legitime au fost vătămate, calitate atribuită de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. pen.

Plângerile formulate sunt inadmisibile. Pentru ca instanța să poată analiza rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, trebuie ca persoana considerată vătămată sau persoana care pretinde că i-au fost vătămate anumite interese legitime, să urmeze în prealabil, procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen. În speță, petentul L.M. trebuia să formuleze în termen, plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar petentul R.L. să formuleze o astfel de plângere. Față de data comunicării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, 6 octombrie 2005 și data formulării plângerii 31 octombrie 2005, plângerea petentului L.M. este tardivă, așa cum corect a reținut Procurorul general prin rezoluția din 10 noiembrie 2005, dată în dosarul nr. 1233/II/2/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Din actele depuse de petent rezultă că acesta a revenit în țară la data de 22 octombrie 2005, că a luat cunoștință de rezoluție, la data de 27 octombrie 2005, dată la care dacă formula plângere se încadra în termenul prevăzut de art. 278 alin. (3), dar a formulat plângere la data de 31 octombrie 2005, după depășirea termenului prevăzut de norma de drept sus citată. Cât privește petentul R.L., pe lângă faptul că nu a avut calitate procesuală în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 133/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, acesta nu a uzat nici de procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen. și nici nu se constată că prin rezoluție i-au fost vătămate interese legitime. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petenții L.M.

și R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Se susține de petenți că în mod greșit cu fost respinse plângerile formulate în cauză ca inadmisibile. Astfel, L.M. arată că a formulat plângerea împotriva rezoluției procurorului general în termenul legal de 20 zile prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., termen care a început să curgă de la data la care a luat cunoștință de aceasta, respectiv la data revenirii sale în țară. Recurentul R.L. susține că a fost prejudiciat prin rezoluția de scoatere de sub urmărire penală pronunțată de intimații din prezenta cauză față de D.C. în dosarul nr. 232/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

Mai arată recurenții că deși au trimis acte și concluzii pentru soluționarea cauzei pentru termenul din 26 ianuarie 2006, nu au mai fost citați în cauză, hotărârea pronunțându-se în data de 31 ianuarie 2006. Sub aspectul netemeiniciei hotărârii, recurenții susțin că intimații S.F. și A.S. au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., solicitând efectuarea de cercetări sub acest aspect de către organul competent, făcând ample referiri la activitatea numitului D.C. Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub motivele invocate de petenți, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Prin rezoluția din 29 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 133/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații-procurori S.F. și A.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Soluția a fost comunicată persoanei vătămate L.M. la data de 6 octombrie 2005, după cum rezultă din dovada de comunicare aflată în dosar. Împotriva acestei rezoluții la data de 31 octombrie 2005 (data poștei) a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., petentul L.M.

Prin rezoluția nr. 1233/II/2/2005 din 10 noiembrie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a respins, ca tardivă, plângerea formulată, apreciind că termenul de 20 zile a fost depășit de petent. Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale plângerea adresată procurorului general se face în termen de 20 zile de la comunicarea copiei rezoluției persoanelor interesate.

În cauză, rezoluția a fost comunicată în data de 6 octombrie 2005, iar petentul a formulat plângere împotriva acesteia în data de 31 octombrie 2005, deci peste termenul de 20 zile prevăzut de lege (ultima zi pentru formularea în termen a plângerii a fost 27 octombrie 2005). Într-adevăr, petentul a fost plecat din țară în perioada 4 - 22 octombrie 2005, după cum rezultă din actele depuse la dosar, însă termenul pentru formularea plângerii nu a început să curgă de la data la care acesta a luat efectiv cunoștință de rezoluție, ci de la comunicare după cum rezultă din textul de lege citat. Mai mult decât atât, petentul a revenit în țară anterior datei de 27 octombrie 2005, dată până la care putea formula plângere în termen, nefiind posibilă, în acest caz, repunerea în termen.

În consecință, se constată că instanța de fond în mod legal a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului L.M. împotriva rezoluției nr. 133/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași justificat de faptul că plângerea adresată instanței viza în realitate, prin motivele expuse și obiectivul urmărit, soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în cauză, soluție rămasă practic, definitivă, prin neexecutarea în termen a plângerii prevăzută de art. 278 C. proc. pen. În cauză, împotriva aceleiași rezoluții nr. 133/P/2005 a formulat plângere, intitulată în fapt „cerere de intervenție” și numitul R.L., plângere care, de asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către prima instanță, constatând pe de o parte că prin rezoluția atacată nu i-au fost vătămate interese legitime, iar pe de altă parte, nici nu are calitate procesuală în cauza care a format obiectul dosarului nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Și în acest caz, soluția primei instanțe este legală și temeinică în condițiile în care într-adevăr, recurentul-petent pe de o parte, nu a urmat procedura prealabilă, obligatorie, prevăzută de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., iar pe de altă parte nu a făcut dovada vătămării unui interes legitim (simpla împrejurare că are o situație asemănătoare cu a celuilalt recurent nu-l îndreptățește să intervină într-un proces prin ocolirea etapelor premergătoare, obligatorii, prevăzute de lege). În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs care vizau netemeinicia hotărârii primei instanțe, cu excepția motivului de recurs referitor la citarea părților la Curtea de Apel Iași.

Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la citarea părților, prevăzută de art. 175 și următoarele C. proc. pen. Prima instanță a amânat cauza de la data de 10 ianuarie 2006, când a fost primul termen de judecată, la 24 ianuarie 2006, termen pentru când s-a efectuat, legal, procedura de citare a celor doi petenți, termen la care având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la 31 ianuarie 2006. Întrucât potrivit art. 310 alin. (2) C. proc. pen., la pronunțarea hotărârii părțile nu se citează, și acest motiv de recurs invocat de petenți se constată că nu este fondat. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de petenți. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii L.M. și R.L. împotriva sentinței penale nr. 10 din 31 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2006.