ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: Prin ordonanța nr. 55/P/2007 din 10 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus declinarea cauzei în vederea efectuării urmăririi penale, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motivată de calitatea de judecător la Curtea de Apel Iași și magistratului C.M., față de care a formulat plângere petentul T.M.A. Prin plângerile înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 799/P/2008, numitul T.M.A. a solicitat cercetarea magistraților C.M., O.S. și T.J., judecători la Curtea de Apel Iași, I.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, P.F.N., judecător la Tribunalul Vaslui, A.C.

și G.R., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Petentul T.M.A. arată că, prin hotărârile judecătorești pronunțate de magistrații menționați, i s-au adus grave încălcări ale drepturilor sale, „prin nerespectarea cu gravă neglijență a statutului magistratului și codului deontologic profesional”. În fapt, prin rechizitoriul nr. 235/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.M.A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., reținându-se în sarcina sa că, în seara zilei de 10 martie 2000, inculpatul T.M.

a ajutat pe inculpații C.N.E. și C.T. să urmărească autoturismul părții vătămate M.G. și să i deposedeze, folosind violența, de poșeta în care se aflau acte, bunuri personale și suma de 300.000 lei vechi. Prin sentința penală nr. 29 din 8 ianuarie 2001, pronunțată în Dosarul Tribunalului Vaslui nr. 3328/2000 de judecătorul P.F.N., cu participarea procurorului A.C. s-a dispus condamnarea inculpatului T.M.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. Referitor la activitatea judiciară a judecătorului P.F.N. și a procurorului de ședință A.C., petentul T.M.A.

își exprimă nemulțumirea față de modul cum au fost administrate anumite mijloace de probă, precum și de faptul că procurorul nu a solicitat, iar instanța nu a dispus achitarea sa. Prin decizia nr. 308, pronunțată în Dosarul nr. 723/2001 al Curții de Apel Iași, de către completul de judecată format din judecătorii O.S. și T.J., în ședința publică din data de 4 septembrie 2001, cu participarea procurorului I.C., au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de T.M.A. și C.N.E. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 8 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Vaslui.

În cuprinsul plângerii sale, petentul arată că a fost respins apelul său „în ciuda faptului că a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei, în sensul achitării sale” și face, în continuare, o analiză a împrejurărilor de fapt reținute în cuprinsul hotărârilor judecătorești ale instanței de fond și instanței de apel, precum și a lipsei de vinovăție în ceea ce îl privește. Hotărârea de condamnare a petentului a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate de T.M.A. și C.N.E., prin decizia nr. 1996 din data de 15 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4292/2001 al Curții Supreme de Justiție.

Petentul T.M.A., prin cererile adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, a solicitat revizuirea sentinței penale prin care s-a dispus condamnarea sa, nr. 29 din 08 ianuarie 2001 a Tribunalului Vaslui, arătându-se că s-au dat interpretări greșite declarațiilor sale și a martorilor, fiind condamnat pe nedrept și solicitând reaudierea sa și a martorilor din lucrări. Actele de cercetare penală au fost efectuate, în conformitate cu prevederile art. 339 C. proc. pen., de procurorul G.R., iar procesul a fost înaintat instanței de judecată, prin care s-a concluzionat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, nefiind posibilă prelungirea probatoriului în această cale de atac, neexistând elemente noi care să nu fi fost avute în vedere de instanțele care au judecat cauza în fond și căile ordinare de atac.

Prin sentința penală nr. 318 a Tribunalului Vaslui, de judecătorul C.M., cu participarea procurorului de ședință G.R., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de T.M.A. S-a reținut, în considerentele instanței, că, în dovedirea susținerilor sale, T.M.A. a propus în revizuire reaudierea unor martori noi, împrejurări, care nu se circumscriu, în cazurile de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., fiind inadmisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii, să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Petentul a arătat că atât judecătorul C.M., în prezent la Curtea de Apel lași, cât și procurorul de ședință G.R., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui nu au luat în considerare probele existente la dosarul cauzei, respectiv „a pus concluzii mincinoase de respingere a cererii de revizuire”.

În privința procurorului G.R., petentul a solicitat cercetarea sa penală și pentru faptul că, în Dosarele nr. 750/2005, 6152/89/2006 și 2125/2003 ale Tribunalului Vaslui, având ca obiect noi cereri de revizuire și contestație la executare ale petentului, a pus concluzii de respingere. Din motivarea plângerilor penale ale petentului T.M.A., rezultă că acesta este nemulțumit de faptul că, fiind trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea, deși au existat probe care i-au demonstrat nevinovăția.

S-a considerat că, prin formularea unei plângeri penale împotriva judecătorului, privind modalitatea de soluționare a unei cauze, se încearcă de fapt, analizarea în fond a cauzei, ceea ce ar avea ca efect conferirea organelor de urmărire penală a unor atribuții, de soluționarea fondului dedus judecății, aflate exclusiv în competența instanței. De asemenea s-a considerat că, de altfel, căile de atac prevăzute de lege sunt singurele căi de reformare a hotărârilor judecătorești care conțin erori și nu plângerea împotriva magistratului judecător pentru săvârșirea unor fapte penale în legătură cu emiterea deciziei, în condițiile asigurării independenței judecătorilor, conform prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituția României.

Referitor la procurorii de ședință G.R. și A.C., s-a considerat că nu poate fi o faptă prevăzută de legea penală faptul că procurorul a formulat concluzii în neconcordanță cu aprecierile unei părți din procesul penal, văzând prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 , privind organizarea judiciară, potrivit cărora „Procurorul este liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate în cauză”. Mai mult, concluziile procurorului, cât și cele ale părților procesului, sunt supuse cenzurii instanței care hotărăște asupra fondului cauzei prin prisma mijloacelor de probă administrate.

În cauză, nu s-au dovedit în nici un fel, fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în legătură cu activitatea judecătorilor magistrați ori a procurorilor ci s-au exprimat numai nemulțumiri în legătură cu soluționarea fondului cauzei, astfel încât faptele reclamate de petenți nu sunt fapte prevăzute de legea penală. În consecință, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, nr. 799/P/2008 din 12 martie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M., O.S. și T.J., judecători la Curtea de Apel Iași, I.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, P.F.N., judecător la Tribunalul Vaslui, A.C.

și G.R., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 246 C. pen. Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții de către cei doi petenți la procurorul șef de secție, a fost respinsă de către acesta, prin rezoluția nr. 5665/II/2/2008 din 8 octombrie 2008. În această situație, petenții T.M.A. și T.G., au atacat decizi nr. 799 din 12 martie 2008, la aceasta instanță, susținând, în esență, că persoanele reclamate ar fi comis totuși, infracțiunea de care au fost învinuiți, respectivii. Examinând plângerea, prin prisma criticilor ce i se aduc, se constată că, aceasta este nefondată. Tot ce se spune de petenți în plângere, sunt simple alegații, nedovedite cu nimic și care, nu sunt de natură să zdruncine cu ceva, argumentele procurorului, care au dus la neînceperea urmăririi penale, pentru inexistența infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Având în vedere, cele arătate, Curtea va trebui să respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii T.M.A. și T.G. împotriva rezoluției nr. 799 din 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin rezoluția nr. 5665/II/2/2008 din 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii T.M.A. și T.G. împotriva rezoluției nr. 799/P/2008 din 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin rezoluția nr. 5665/II/2/2008 din 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.