ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra plângerii de

față:

În baza art. 278

1

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată

următoarele:

data de 2 decembrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție de către petiționarul O.M., în calitate de

persoană vătămată plângere în baza art. 278

1

C. proc. pen., înaintată

spre competentă soluționare cu adresa nr. 11603/6593/ VIII/1/2008 din 22

ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, împotriva

Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 891/P/2008 din 16 septembrie 2008

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, cu solicitarea de a se desființa actul

amintit și a se trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi

penale în legătură cu faptele penale sesizate și față de toți intimații

făptuitori în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen.

2.1.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând ordonanța atacată pe baza

lucrărilor și materialelor din dosarul cauzei, în raport cu solicitarea

formulată de petiționar cât și din oficiu sub aspectul legalității și

temeiniciei soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptate de procuror,

constată următoarele:

- la

data de 27 martie 2008 O.M. a adresat C.S.M. plângere în baza art. 222 C. proc.

pen., prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorii și

procurorii care au participat la judecarea recursului declarat împotriva

sentinței penale nr. 5529 din 02 decembrie 2004 a Judecătoriei Iași în dosar nr.

15398/2004 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals

material, uz de fals, favorizarea infractorului, instigare publică și apologia

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248, 288, 291, 264 și 324 C. pen., cu

motivarea că: (i) membrii completului de judecată, cu participația

procurorilor, și-au încălcat atribuțiile de serviciu prin aceea că, deși la

primul termen de judecată recurentele C.O. și C.D. au lipsit, nu au dispus

aducerea acestora în sala instanței de judecată cu mandat de aducere în

condițiile art. 183 C. proc. pen., urmând alte 9 termene de judecată în

soluționarea cauzei, determinând tergiversarea soluționării recursului pentru o

durată de aproximativ un an de zile cu consecința împlinirii termenului de

prescripție a răspunderii penale în ceea ce privește pe făptuitorii care l-au

agresat în noaptea de 26 iunie 2004 și (ii) membrii completului de judecată ar

fi cunoscut din chiar momentul sesizării instanței că declarația de recurs

existentă la dosarul cauzei nu aparținea recurentelor C.O. și C.D. de

reprezentantul legal al acestora C.L., împrejurare ce atrăgea nulitatea demersului

judiciar în cauză, astfel cum s-a constatat cu ocazia deliberării [concluzionându-se

că toți magistrații au cunoscut că recursul declarat este declarat în fals și

cu toate acestea au prelungit nejustificat soluționarea cauzei mai mult de un

an de zile; s-a considerat, de asemenea, prin plângere de către petiționar că

prin aceste acțiuni/omisiuni magistrații au favorizat infractorii și, în mod

public, au îndemnat la nerespectarea legilor];

- plângerea

a fost trimisă spre soluționare

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe rolul

căruia s-a format dosarul nr. 141/P/2008; ulterior prin ordonanța nr. 141/P/2008

din 7 iulie 2008 sa dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii V.E.,

G.S. și I.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Iași, pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 249 C.

pen., art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 263 C. pen. și art. 324 C. pen.,

precum și măsura disjungerii și declinarea competenței de soluționare a cauzei

nou formate în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în ceea ce îi privește pe judecătorii C.M., V.R., S.C., T.R.D., I.O.,

Ș.N., T.G., C.A. și A.M. și pe procurorii M.D., H.M., P.C., P.C. și B.N., sub

aspectul comiterii infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art.

264 C. pen. și art. 324 C. pen.

[Constantându-se astfel, noul dosar

nr. 891/P/2008

al

secției de

urmărire penală și criminalistică

a

Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în care a fost adoptată ordonanța atacată ca

procedură actuală].

- actele

premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în această din urmă cauză au

vizat aspectele semnalate de persoana vătămată, potrivit cu care, magistrații

care au participat la judecarea recursului declarat împotriva sentinței penale nr.

5509 din 2 decembrie 2004 a Judecătoriei Iași, au tergiversat soluționarea

cauzei și nu au dispus măsurile legale necesare pentru aducerea la judecată a

reclamantelor C.O. și C.D., cu consecința împlinirii termenului de prescripție

a răspunderii penale referitor la mai multe persoane care l-au agresat pe O.M.;

de asemenea, cercetările au avut în vedere și faptul sesizat de către persoana

vătămată, conform căruia, aceiași magistrați, cunoscând că declarația de recurs

fusese declarată în fals, au întârziat nelegal soluționarea cauzei, pentru a-i

favoriza pe cei împotriva cărora O.M. formulase plângere penală.

Prin

ordonanța nr. 891/P/2008

din

16 septembrie 2008,

în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.M., V.R.S.C.,

T.R.D., I.O., Ș.N., T.G., C.A., A.M., M.D., P.C., H.M., P.C. și B.N. pentru

comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., art. 248 C. pen., art. 288

C. pen., art. 291 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 324 C. pen.; [prin aceeași

ordonanță, s-a dispus și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor de

către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași cu privire la fapta de falsificare

a înscrisului intitulat „Recurs” și înregistrat la 28 decembrie 2004 la

Judecătoria Iași].

În

motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut că la data de 24

iulie 2004, O.M. a adresat Postului de Poliție S. o plângere împotriva

făptuitorilor L.C., A.R., A.I., C.D.M. și C.O. pentru comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 180 C. pen., plângerea fiind trimisă Judecătoriei Iași; în cursul

judecății, O.M. a solicitat să fie efectuate cercetări și pentru săvârșirea

altor infracțiuni, prevăzute de art. 192 C. pen., art. 323 C. pen. și art. 315 C.

pen., împrejurare în care s-a dispus, prin sentința nr. 5509 din 2 decembrie

2004, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Iași; s-a mai arătat că, la 28 decembrie 2004, s-a înregistrat

la Judecătoria Iași declarație de recurs împotriva sentinței nr. 4409 din

2

decembrie 2004, formulată de C.D.M. și C.O.;

schimbarea domiciliului recurentelor a determinat ca instanța de judecată să

acorde mai multe termene pentru îndeplinirea corectă a procedurii de citare cu recurentele

în cauză și aducerea acestora în fața instanței la termenul de 16 ianuarie 2006

când cele două pretins făptuitoare au arătat că nu-și însușesc declarația de

recurs, contestând semnăturile de pe acest înscris.

În

cuprinsul ordonanței de neîncepere a urmăririi penale s-a arătat că, actele

premergătoare efectuate, nu au constatat existența unor omisiuni ori acte

îndeplinite defectuos de către magistrați, cu consecința vătămării intereselor

legale ale persoanei vătămate, neputându-se discuta despre vreo acțiune a

magistraților de a falsifica declarația de recurs, de a se folosi de aceasta,

ori de favorizare a vreunui infractor, [plângerea în baza art. 278 C. proc.

pen., împotriva ordonanței amintite, fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția nr. 10297/5071/II/2/2008 din 5 noiembrie 2008 a procurorului șef secție

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție].

2.2.

Instanța, rejudecând plângerea petiționarului pe baza lucrărilor și materialul

probator aflate ca dosar nr. 891/P/2008, constată că această cale de atac este

nefondată urmând a fi respinsă ca atare, în baza art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Cu

adresa nr. 6640120 din 24 iulie 2007 Postul de Poliție S. a trimis spre

competentă soluționare la Judecătoria Iași plângerea penală formulată

de partea vătămată O.M. împotriva lui L.C., A.R., A.I., C.D.M.

și C.O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 C. pen.

A fost constituit astfel la instanța amintită dosarul nr. 15398/2004.

În cursul judecății, partea vătămată a arătat că extindă

acțiunea penală și pentru comiterea infracțiunilor de

violare de domiciliu, asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni

și lăsare fără ajutor, act procedural în raport cu care în baza art. 285 C.

proc. pen., Judecătoria Iași a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași pentru efectuarea de cercetări

(sentința penală nr. 5509 din 02 decembrie 2004).

La data de 28 decembrie 2004 a fost înregistrată la

Judecătoria Iași declarația de recurs împotriva sentinței penale sus-menționate;

demers judiciar exercitat în numele făptuitoarelor M.D.C. și O.C. (minore), de

către reprezentata legală C.L.

Soluționarea recursului amintit a impus verificarea

regularității sesizării cu respectarea principiului contradictorialității

ședinței de judecată fiind acordate mai multe termene deoarece procedurile de

citare nu au fost îndeplinite în condițiile legale cu recurentele C.M.D. și C.O.

Impedimentele obiective ce au determinat prelungirea

duratei de soluționare a recursului amintit au constat în mutarea de la adresa

cunoscută a recurentelor și starea de minoritate a acestora, aspecte rezultate

din încheierile de ședință date în dosarul nr. 1038/2005 al Tribunalului Iași

și din procesele-verbale și referatele întocmite de către procurorul de la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. La termenul din 16 ianuarie 2006,

recurentele minore au fost ascultate, prilej cu care acestea au arătat că nu au

declarat recurs, că nu și-l însușesc și că semnăturile de pe înscrisul în cauză

nu le aparțin.

În acest context procesual/procedural a fost adoptată decizia

penală nr. 41 din 16 ianuarie 2006, Tribunalul Iași a dispus respingerea

recursului ca fiind promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală potrivit

dispozițiilor art. 385

2

coroborat cu art. 362 C. proc. pen.

Conduita procesuală/procedurală sus-menționată are ca bază

legală dispozițiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen., în raport cu care judecarea

cauzei privind o infracțiune săvârșită de un minor se face în prezența

acestuia, cu excepția cazului când minorul s-a sustras de la judecată; în speță

nu au existat date că minorele făptuitoare s-ar fi sustras de la judecată, cu

atât mai mult cu cât procedurile de citare au fost viciate din motivele obiective

arătate anterior; ca urmare, magistrații au făcut demersuri legale și necesare pentru

aducerea în fața lor a inculpatelor recurente

minore

pentru a se stabili dacă și în ce împrejurări s-a formulat

recursul în cauză.

Din cele expuse nu există indicii privind existența

faptelor sesizate, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală și temeinică.

Conform art. 192 alin. (2) a fost obligat petiționarul

să plătească suma de 100 lei

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul O.M. împotriva ordonanței din 16 septembrie

2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 891/P/2008.

Obligă petiționarul să

plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2009.