ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de

față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată,

la data de 9 noiembrie 2006, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, petiționarul S.M.M., prin mandatarul P.M.I., a solicitat

efectuarea de cercetări față de numiții P.R.V. (fost prefect al județului

Iași), U.F. (subprefect), S.A. (secretar general al Instituției Prefectului județului

Iași), C.S. (fost prefect al județului Iași), L.T. (fost secretar general al I.P.J.

Iași), A.N. (fost prefect al județului Iași), O.O. (director al O.C.P.I. Iași),

I.M. (fost director executiv al O.C.P.I. Iași), S.F. (primar al comunei

Scânteia, județul Iași), I.E. (fostă secretară în cadrul Primăriei Scânteia) și

I.M. (fost primar al comunei Scânteia), sub aspectul infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fals

material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen., fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată

prevăzută de art. 290 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

În motivarea plângerii

petiționarul a susținut că cei menționați mai sus, în exercitarea atribuțiilor

ce le reveneau, conform funcțiilor deținute în cadrul instituțiilor în care

activau, au întocmit și eliberat înscrisuri false, privind reconstituirea

dreptului de proprietate asupra unui teren arabil în suprafață de 14 ha, situat

în intravilanul comunei Scânteia, județul Iași.

Plângerea a fost trimisă la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași cu adresa nr. 13807/2007 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrată, ulterior, la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași sub nr. 10566/P/2006.

Prin ordonanța nr. 10566/P/2006

din 2 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Iași, întrucât numita S.A. (detașată la Prefectura Județului Iași, în

funcția de secretar general, în perioada 1 septembrie – 15 noiembrie 2005) și-a

păstrat calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Iași.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Iași, prin ordonanța nr. 133/P/2007 din 14 iunie 2007, s-a dezinvestit

în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având

în vedere calitatea numitei S.A., care are gradul profesional de judecător de curte

de apel.

În temeiul dispozițiilor art.

228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38

C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen., raportat

la art. 25 C. proc. pen. și art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin

ordonanța nr. 974/P/2007 din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție s-a dispus:

- neînceperea urmăririi

penale față de S.A., judecător la Tribunalul Iași (cu grad profesional de

judecător de curte de apel), sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.;

- disjungerea cauzei și

continuarea cercetărilor, sub aspectul infracțiunilor mai susmenționate, față

de numiții P.R., U.F., C.S., L.T., A.N., O.O., I.M., S.F., I.E. și I.M.;

- declinarea competenței de

soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Iași.

Împotriva ordonanței cu nr. 974/P/2007

din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, petiționarul S.M.M., prin mandatarul P.I., a formulat plângere

adresată procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în

baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția cu nr.

14811/6029/2007 din 17 decembrie 2007.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., nemulțumit de soluțiile date

de parchet, petiționarul S.M.M., prin mandatarul P.I., s-a adresat cu plângere

Judecătoriei Sectorului 1 București, care, prin sentința penală nr. 198 din 3

martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 728/299/2008 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în

vedere calitatea numitei S.A., care are grad profesional de judecător de curte

de apel.

Înalta Curte constată că

plângerea formulată de petiționarul S.M.M., prin mandatarul P.I. este

nefondată.

Ca o garanție a respectării

legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale

să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului,

poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au

fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se

aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive.

Accesul liber la justiție

este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror

se poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit

legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa cum de altfel, a

procedat și petiționarul prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza

de față.

Examinând actele

premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că, în cadrul

procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea

petiționarului S.M.M., magistratul S.A. (față de care s-a dat de către parchet

soluția de neîncepere a urmăririi penale, atacată în instanță), care a deținut,

prin detașare, în perioada 1 septembrie 15 noiembrie 2005, funcția de secretar

general al P.J. Iași, a contrasemnat, în această calitate, adresa nr. 1238 din

6 septembrie 2005 a I.P.J. Iași.

Prin respectiva adresă,

semnată de ing. U.F., în calitate de subprefect, se înainta C.L.F.F. Scânteia,

cererea formulată de numitul S.M.M. și înregistrată sub nr. 1182/2005 la

Prefectura Județului Iași, prin care se solicita reconstituirea dreptului de

proprietate.

Cererea a fost trimisă C.L.F.F.

Scânteia, în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, potrivit cărora, până la data de 22

septembrie 2005, astfel de solicitări, însoțite de actele doveditoare ale

dreptului de proprietate, trebuiau adresate primăriei din localitatea în a

cărei rază teritorială se află terenul revendicat.

În cuprinsul adresei s-a

precizat că, pentru soluționarea cererii este necesară depunerea de către

petiționar a tuturor înscrisurilor menționate în art. 9 din Legea nr. 18/1991

republicată.

Înalta Curte constată că,

soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistratul S.A., din

perioada cât a funcționat ca secretar general al I.P.J. Iași, este legală și

temeinică, întrucât din actele premergătoare nu a rezultat nici un element care

să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor

pe care petiționarul le-a indicat în plângerea sa, cu privire la actul cu nr. 1238

din 6 septembrie 2005 pe care aceasta l-a contrasemnat.

Înscrisul în sine nu atestă

nici o împrejurare neconformă realității, emiterea sa nu reprezintă o

exercitare abuzivă ori defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ale semnatarilor,

ci se circumscrie competențelor legale ale acestora și, mai mult, documentul ca

atare nu are caracter constitutiv de drepturi, astfel încât să fie afectate

eventualele drepturi și interese legitime ale petiționarului.

Ca atare, ilegalitățile

invocate de petiționar în cuprinsul plângerii, dacă ar exista, nu pot fi

reținute în sarcina magistratului S.A. a cărei activitate, în calitate de

secretar general al P.J. Iași prezentată anterior, întrunește toate condițiile

de legalitate.

Întrucât soluția de

disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor față de celelalte

persoane reclamate de petiționarul S.M.M. nu este supusă controlului

jurisdicțional prevăzut în art. 278

1

C. proc. pen., aspectele

sesizate urmează a fi verificate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași,

unitate căreia, în mod corect, i-a fost declinată competența de soluționare a

cauzei.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul S.M.M, prin mandatar P.I., împotriva ordonanței nr. 974/P/2007 din

7 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Va menține ordonanța

atacată.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul S.M.M. prin mandatar P.I. împotriva

ordonanței nr. 974/P/2007 din 7 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2008.