ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii formulate,

În baza lucrărilor de la dosar

constată următoarele,

Petiționarul N.N. a formulat plângere

împotriva rezoluției nr. 1611/P/2009 din 4 martie 2010 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de F.O.N., prim - procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Fălticeni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de

art. 246 C. pen.

A mai solicitat anularea înscrisului

din 19 februarie 1987 eliberat de fostul Consiliu Popular al comunei Slatina,

jud. Suceava, întrucât acest act, pe care petiționarul îl consideră fals, a

fost utilizat de primarul comunei Slatina, numitul G.I., într-o cauză pe care

petiționarul a avut-o la Judecătoria Fălticeni și a pierdut-o.

Examinând materialul probator aflat la

dosarul cauzei Înalta Curte reține că la data de 15 mai 2007, intimatul F.O.N.,

în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni,

prin rezoluția nr. 862/P/2006 a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numitul G.I. - primarul comunei Slatina, județul Suceava pentru săvârșirea infracțiunilor

de fals intelectual și uz de fals prevăzute și pedepsite de art. 289, art. 291

C. pen. apreciindu-se că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor.

Față de această soluție petiționarul a

formulat plângere împotriva primului procuror pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., arătând că acesta a tergiversat foarte mult

soluționarea cauzei urmărind astfel împlinirea termenului de prescriere a

răspunderii penale.

Prin ordonanța nr. 397/P/2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca urmare a hotărârii nr. 270

din 26 februarie 2009 a Plenului CSM, a fost declinată competența de

soluționare a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire penală și Criminalistică.

Prin rezoluția nr. 1611/P/2009 din 4

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistratul procuror F.O.N., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. apreciindu-se că din actele

premergătoare efectuate nu rezultă indicii că ar fi fost comisă această faptă.

Soluția a fost menținută prin

rezoluția nr. 17602/4001/II/2/2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire

Penală și Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Potrivit art. 278

1

C. proc.

pen. petiționarul a formulat plângere în termen legal, solicitând admiterea

plângerii.

În memoriul adresat Înaltei Curți

petiționarul a arătat expres că nu urmărește sancționarea intimatului, scopul

plângerilor sale fiind anularea actului din 19 februarie 1987, act folosit de

primarul G.I. în dosarul civil nr. 724/2000 al Judecătoriei Fălticeni și pe baza

căruia a obținut o soluție nefavorabilă pentru el.

Înalta Curte mai reține și faptul că

prin sentința penală nr. 339 din 18 octombrie 2007 Judecătoria Fălticeni a

menținut rezoluția nr. 862/P/2006 și rezoluția nr. 525/II/2/2007, ambele ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, sentință care a rămas definitivă

prin decizia penală nr. 7 din 11 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava.

În această situație Înalta Curte

constată că, de fapt, plângerea petiționarului împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 1611/P/2009 din 4 martie 2010 are drept scop

angajarea răspunderii penale a procurorului F.O.N. în speranța reinterpretării

dovezilor din dosarul nr. 862/P/2006, instrumentat de intimat, și reformării

unor soluții ale organelor judiciare, care nu se pronunțaseră în favoarea

petiționarului.

Față de cele expuse, constatându-se

legalitatea și temeinicia soluțiilor de netrimitere în judecată, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca

nefondată urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul să

fie obligat la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul N.N. împotriva rezoluției nr. 1611/P/2009 din 4

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul să plătească suma

de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25

ianuarie 2011.