ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii formulate, În baza lucrărilor de la dosar constată următoarele, Petiționarul N.N. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1611/P/2009 din 4 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.O.N., prim - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. A mai solicitat anularea înscrisului din 19 februarie 1987 eliberat de fostul Consiliu Popular al comunei Slatina, jud. Suceava, întrucât acest act, pe care petiționarul îl consideră fals, a fost utilizat de primarul comunei Slatina, numitul G.I., într-o cauză pe care petiționarul a avut-o la Judecătoria Fălticeni și a pierdut-o.

Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei Înalta Curte reține că la data de 15 mai 2007, intimatul F.O.N., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, prin rezoluția nr. 862/P/2006 a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul G.I. - primarul comunei Slatina, județul Suceava pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute și pedepsite de art. 289, art. 291 C. pen. apreciindu-se că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor. Față de această soluție petiționarul a formulat plângere împotriva primului procuror pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., arătând că acesta a tergiversat foarte mult soluționarea cauzei urmărind astfel împlinirea termenului de prescriere a răspunderii penale.

Prin ordonanța nr. 397/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca urmare a hotărârii nr. 270 din 26 februarie 2009 a Plenului CSM, a fost declinată competența de soluționare a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire penală și Criminalistică. Prin rezoluția nr. 1611/P/2009 din 4 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror F.O.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. apreciindu-se că din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii că ar fi fost comisă această faptă.

Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 17602/4001/II/2/2010 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen. petiționarul a formulat plângere în termen legal, solicitând admiterea plângerii. În memoriul adresat Înaltei Curți petiționarul a arătat expres că nu urmărește sancționarea intimatului, scopul plângerilor sale fiind anularea actului din 19 februarie 1987, act folosit de primarul G.I. în dosarul civil nr. 724/2000 al Judecătoriei Fălticeni și pe baza căruia a obținut o soluție nefavorabilă pentru el.

Înalta Curte mai reține și faptul că prin sentința penală nr. 339 din 18 octombrie 2007 Judecătoria Fălticeni a menținut rezoluția nr. 862/P/2006 și rezoluția nr. 525/II/2/2007, ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, sentință care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 7 din 11 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava. În această situație Înalta Curte constată că, de fapt, plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1611/P/2009 din 4 martie 2010 are drept scop angajarea răspunderii penale a procurorului F.O.N. în speranța reinterpretării dovezilor din dosarul nr. 862/P/2006, instrumentat de intimat, și reformării unor soluții ale organelor judiciare, care nu se pronunțaseră în favoarea petiționarului.

Față de cele expuse, constatându-se legalitatea și temeinicia soluțiilor de netrimitere în judecată, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul să fie obligat la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.N. împotriva rezoluției nr. 1611/P/2009 din 4 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.