ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2079/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Prin decizia penală nr. 690 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală, s-a respins,

ca inadmisibil recursul formulat de petenta G.T.,

împotriva sentinței penale nr. 657 din 06 noiembrie 2008, a Tribunalului Iași.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat contestatorul să plătească statului suma de 50

lei, cheltuieli judiciare.

S-a reținut că

prin sentința penală nr. 657 din 6 noiembrie 2008,

pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 6761/99/2008, în baza

dispozițiilor art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 278

1

C. proc. pen.

a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulată de petenta G.T.

în favoarea Judecătoriei Iași.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

În pronunțarea

acestei sentințe Tribunalul a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată sub numărul de mai sus, petenta G.T. a formulat plângere împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Iași în dosarul nr. 3494/P/2007, solicitând desființarea acesteia și începerea

urmării penale împotriva funcționarilor publici din cadrul Primăriei Iași.

Prin rezoluția emisă

la data de 11 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a confirmat

propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală în cauză

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.,

întrucât fapta nu există.

La data de 13 martie 2007,

petenta G.T. a formulat o plângere la parchet prin care reclamă faptul că

funcționarii din cadrul Primăriei Iași au eliberat mai multe acte false,

respectiv A 51 din 31 iulie 2006, 62876 din 7 august 2006 și 62876 din 17

august 2006. Petenta a susținut că aceste acte sunt false, întrucât la datele

menționate aceasta era plecată din țară.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că actele ce fac obiectul

prezentei plângeri penale sunt doar comunicări ce cuprind răspunsurile

autorităților locale cu privire la cererile adresate de petentă acestora, cum

ar fi adresa nr. A 51 din 31 iulie 2006 prin care Comisia Municipală Iași a

respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și a înaintat

dosarul Instituției Prefectului.

Față de fapta pentru

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, respectiv fals intelectual prev.

de art. 289 C. pen., tribunalul constată că în cauză competența materială de

soluționare a prezentei plângeri aparține Judecătoriei Iași.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum și orice alte persoane

ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de

zile, de, la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauze în

primă instanță.

Cum infracțiunea

pentru care s-a făcut plângere în prezenta cauză, respectiv fals intelectual

prev. de art. 289 C. pen. se judecă, potrivit art. 25 raportat la art. 27 pct.

1 C. proc. pen. la judecătorie, este evident că și plângerea împotriva rezoluției

procurorului este de competența acestei instanțe.

În consecință, în

baza art. 42 C. proc. pen., tribunalul va declina competența de soluționare a

plângerii formulată de petenta G.T., în favoarea Judecătoriei Iași.

Sentința astfel

pronunțată a fost recurată de petenta G.T. invocând motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Prioritar criticilor

formulate, Curtea a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a

căii de atac introduse.

Potrivit normelor

procesual penale declinarea de competență reprezintă o instituție care

funcționează în cadrul verificării propriei competențe pe care o efectuează

instanța din oficiu sau la cerere, și care urmează posibilitatea desesizării în

favoarea aceleia pe care o apreciază ca fiind competentă indiferent că este

vorba despre competența materială teritorială sau după calitatea persoanei.

Potrivit art. 42

alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă

apelului și nici recursului, iar calea de atac ordinară declarată împotriva

unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.

Pe de altă parte,

dispozițiile art. 485

1

alin. (1) C. proc. pen. prevăd categoriile de

hotărâri nedefinitive (sentințe, decizii și încheieri) împotriva cărora poate

fi exercitată calea de atac a recursului, nefiind incluse și hotărârile de

desesizare.

Cum sentința dată în

declinarea competenței este definitivă, recursul declarat de petenta G.T. este

inadmisibil și va fi respins ca atare, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

II. Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpata

G.T.

criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

Examinând din oficiu actele și lucrările

dosarului, decizia recurată văzând că aceasta a fost pronunțată de o curte de

apel ca instanță de recurs - și prin acesta s-a statuat ca inadmisibil,

recursul petentei nominalizate împotriva hotărârii de declinare a competenței

de soluționare a cauzei, având ca obiect plângerea acesteia împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale nr. 3494/P/2007 din 11 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași - Înalta Curte, are în vedere, cu titlu de premisă disp.

art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., potrivit căreia „ pot fi

atacate cu recurs deciziile pronunțate ca instanțe de apel de,... curți de

apel...”.

Cum, în speță, așa cum deja s-a indicat -

decizia atacată prin recursul de față, a fost pronunțată de Curtea de Apel

Iași, ca instanță de recurs, se are în vedere că prin neconformarea la

dispozițiile imperative suscitate, recursul declarat de petentă

G.T.

se privește ca inadmisibil, nefiind îngăduit obiectiv de legea procesual penală

și urmează a fi respins, ca atare, în baza disp. art. 385

15

pct. 1

lit. a) teza a II-a C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petenta G.T., împotriva deciziei penale nr. 690 din18 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă

recurenta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.