ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 98/F din 14
octombrie 2010 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondată plângerea
formulată de petiționarul S.A., împotriva Rezoluției din 24 iunie 2010 dată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 394/P/2009, pe care
a menținut-o.
Pentru a hotăra
astfel instanța de fond a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus
neînceperea urmării penale în Dosarul nr. 394/P/2009 privind pe R.G., I.A. și
B.I., ofițeri de poliție din cadrul IPJ Vâlcea, cercetați sub aspectul
infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen. și art. 264 C. pen.,
deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de
art. 246, 249 și art. 264 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și
în ceea ce privește latura subiectivă.
Din conținutul
acesteia, rezultă că, la data de 17 septembrie 2009, s-a înregistrat la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești plângerea formulată pentru
infracțiunile prev. de art. 246, 249 și 264 C. pen. împotriva numitului R.G.,
comandantul Poliției oraș Bălcești și a numiților I.A., subinspector de poliție
și B.I., inspector principal de poliție, ambii din cadrul Poliției oraș
Bălcești.
În prealabil,
plângerea a fost adresată Direcției Generale Anticorupție din cadrul M.A.I.
care a trimis-o pentru competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Pitești.
În această plângere,
petiționarul susține că ofițerii de poliție menționați au efectuat cercetări
penale în Dosarele nr. 1327/P/2007 și 1475/P/ 2008 privind pe N.D. - primar și
M.D. -secretar, din cadrul Primăriei Valea Mare, jud. Vâlcea, cercetări care nu
sunt legale și temeinice.
În esență,
petiționarul a susținut că primarul și respectiv secretarul din cadrul
Primăriei Valea Mare, jud. Vâlcea, prin încălcarea abuzivă a atribuțiilor de
serviciu, au eliberat titluri de proprietate pentru suprafața totală de 211 ha
pădure pe numele lui Z.D.L., Z.D.C. și S.F.N. în calitate de autori ai
defunctei Z.Al.D.L. din București.
Efectuând cercetări
sub acest aspect procurorul a reținut că pe rolul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Bălcești s-a aflat Dosarul nr. 1327/P/2007 având ca obiect
plângerea penală formulată de către petiționarul S.A. împotriva numitului N.D.
- primar și M.D. - secretar al comunei Valea Mare, jud. Vâlcea pentru săvârșirea
infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.
În acest dosar,
cercetările penale au fost efectuate de către I.A. - subinspector în cadrul
Poliției oraș Bălcești, jud. Vâlcea, care a întocmit la data de 9 mai 2008
referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de persoanele
reclamate. Dosarul cu această propunere a fost trimis Parchetului de pe lângă
Judecătoria Bălcești care prin Rezoluția nr. 1327/P/2007 din 30 iunie 2008 a
dispus confirmarea propunerii organului de poliție de a nu se începe urmărirea
penală în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru a dispune
această soluție procurorul a reținut că numitului Z.L. i-a fost eliberat titlul
de proprietate pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră de 211 ha în
baza unor documente legale, iar persoanele vătămate nu au putut face dovada
legitimități solicitărilor de retrocedare prin documentele autentificate de
dobândire a suprafețelor revendicate.
Împotriva acestei
soluții petiționarul S.A. a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc.
pen. care a fost respinsă de către primul procuror al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Vâlcea.
De asemenea, într-un
alt dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, și anume
în Dosarul nr. 1475/P/2008, având ca obiect plângerea formulată de către
petiționarul S.A. împotriva lui M.D. - secretar al Primăriei com. Valea Mare,
jud. Vâlcea, prin care acesta reclamă că în mod abuziv secretarul Primăriei
com. Valea Mare a pus în posesie pe Z.L. pe o suprafață de teren cu vegetație
forestieră numită „Obștea Pietroasa", s-a dispus tot o soluție de
neînceperea urmăririi penale față de M.D., cercetat pentru infracțiunile prev.
de art. 246 C. pen.
Cercetările penale,
în această cauză, au fost efectuate de către celălalt ofițer de poliție
reclamat și anume inspectorul principal B.I. din cadrul Poliției oraș Bălcești,
jud. Vâlcea care, prin referatul întocmit la data de 22 mai 2009, a propus
neînceperea urmăririi penale față de M.D., cercetat sub aspectul infracțiunilor
prev. de art. 246 C. pen., susținând, în esență, că lui Z.L. i s-a eliberat
titlul de proprietate pentru suprafața de 211 ha de vegetație forestieră în
baza unor documente legale, persoanele reclamante nefăcând dovada prin
documente autentice de proprietate a solicitării de retrocedare a aceleiași
suprafețe de teren.
Această soluție a
fost confirmată de procuror prin Rezoluția nr. 1475/P/2008 din 25 iunie 2009,
reținându-se că, în cauză, sunt aplicabile prev. art. 228 alin. (6) raportat la
art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în consecință, procurorul a dispus
neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.
față de M.D.
Împotriva acestei
rezoluții, de asemenea, petiționarul S.A. a formulat plângere în condițiile
art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În continuare,
petiționarul S.A. s-a adresat cu plângere Judecătoriei Bălcești, în condițiile
art. 278
1
C. proc. pen., și această instanță respingând plângerea
petentului prin Sentința penală nr. 195 din 14 octombrie 2009 pronunțată în
Dosarul nr. 876/185/2009.
Împotriva acestei
hotărâri, petiționarul S.A. a declarat recurs, recurs care a fost respins ca
nefondat de Tribunalul Vâlcea, secția penală prin Decizia nr. 509/R din 14
decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 876/185/2009.
În raport de cele
susținute de petent, privind modul abuziv în care lucrătorii de poliție
menționați și-au exercitat atribuțiile de serviciu, parchetul a apreciat că
numiții I.A. și B.I., ofițeri de poliție judiciară în cadrul Poliției oraș
Bălcești, nu au săvârșit nici o faptă penală, neexistând indicii cu privire la
săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu sau
favorizarea infractorilor de către aceștia.
Cu privire la numitul
R.G., reclamat de asemenea de petiționar pentru săvârșirea infracțiunilor
menționate, procurorul a apreciat că, acesta în perioada respectivă, a
îndeplinit funcția de șef al Poliției oraș Bălcești și a executat numai activități
de management, neimplicându-se în cercetările penale efectuate de ceilalți doi
ofițeri de poliție.
În esență, parchetul
a concluzionat că aceste litigii privind revendicarea unor suprafețe de teren
pot fi soluționate numai pe calea acțiunii civile, având în vedere legile care
reglementează fondul funciar și fondul forestier și nu pe calea acțiunii
penale, lipsind astfel elementele constitutive, atât sub aspectul laturii
obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, ale infracțiunilor reclamate
și, în consecință, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C.
proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei reclamați.
De menționat că și
procurorul ierarhic superior, respectiv procurorul general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Pitești, în plângerea petiționarului împotriva acestei
soluții, în condițiile art. 278 C. proc. pen., a concluzionat că în mod corect
procurorul a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, deoarece nu
există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor sesizate de petent de
către ofițerii de poliție reclamați, respingând în consecință plângerea
petentului împotriva rezoluției procurorului.
Împotriva acestei
rezoluții, petentul a formulat plângere, de această dată în condițiile art. 278
1
C. proc. pen., la Curtea de Apel Pitești.
În această plângere,
ca de altfel și în alte declarații scrise depuse în cursul judecății,
petiționarul a susținut, în esență, că rezoluția atacată nu reflectă adevărul
cu privire la terenul în litigiu, în sensul că punerea în posesie a
moștenitorilor familiei Z. pe suprafața de 125 ha pădure denumită „Obștea
Pietroasa" s-a făcut cu încălcarea drepturilor sale de proprietate, cât și
a altor concetățeni ai săi, susținându-se că nu contestă dreptul moștenitorilor
familiei Z. la cele 211 ha care au fost atribuite, ci faptul că în aceste 211
ha a fost inclusă în mod eronat și abuziv și pădurea în suprafață de 125 ha ce
aparține petiționarului și altor concetățeni ai săi, asupra cărora moștenitorii
familiei Z. nu au nici un drept legal.
Analizând plângerea
petentului instanța de fond a apreciat că rezoluția dată este legală și
temeinică apreciind că, de fapt, petentul prin plângerile depuse pe cale penală
solicită repararea acestei nedreptăți comise împotriva sa și a cetățenilor care
au dreptul la această pădure „Obștea Pietroasei", ori această solicitare a
sa nu poate fi finalizată decât eventual pe calea unei acțiuni civile introdusă
la instanța civilă și nicidecum pe calea unei acțiuni penale prin tragerea la
răspundere penală a ofițerilor de poliție care au instrumentat cauzele sale în
care a reclamat pe numiții N.D. și M.D., primar, respectiv secretar, al comunei
Valea Mare, jud. Vâlcea.
Împotriva acestei
sentințe petentul a declarat recurs petentul care a solicitat admiterea
recursului, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei la parchet în vederea
începerii urmăririi penale față de intimați pentru infracțiunile prev. de art.
246, 249 și 264 C. pen. apreciindu-se că verificările efectuate până în prezent
au fost superficiale nedorindu-se aflarea adevărului.
Examinând recursul
prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat
pentru următoarele:
În vederea
soluționării plângerii penale, în conformitate cu art. 224 C. proc. pen., au fost
efectuate acte premergătoare pentru soluționarea legală și completă a cauzei
sub toate aspectele.
Din aceste acte
premergătoare nu au rezultat indicii că intimații ar fi comis fapte de natură
penală, aceștia îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în mod exemplar, mai cu
seamă că toate rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale au fost confirmate
atât de procurorul ierarhic superior dar și de instanțele de judecată care au
respins plângerile petentului formulate împotriva acestora.
Scopul procesului penal
așa cum a fost definit prin art. 1 C. proc. pen. îl constituie depistarea la
timp și în mod corect a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca, orice
persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției
sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Faza actelor
premergătoare are drept scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă
existența infracțiunii cu care este sesizat organul de cercetare penală. în
speța de față au fost efectuate acte premergătoare, neputându-se vorbi despre
insuficienta cercetare, procurorul fiind singurul care apreciază asupra
oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și
suficiente.
Înalta Curte constată
că, de fapt, nemulțumirile petentului sunt legate, de modalitatea abuzivă în
care moștenitorii familiei Z. au fost puși în posesie pe suprafața de 125 ha
pădure denumită „Obștea Pietroasa" suprafață de teren care, potrivit
opiniei petentului, în mod greșit, a fost inclusă în cele 211 ha atribuite
familiei Z. Aceste nemulțumiri însă, așa cum a reținut și instanța de fond, pot
fi rezolvate doar printr-un proces civil care să statueze asupra proprietarului
de drept al suprafeței de 125 ha pădure.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul. în temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul
S.A. împotriva Sentinței penale nr. 98/F din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel
Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.