ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 98/F din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul S.A., împotriva Rezoluției din 24 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 394/P/2009, pe care a menținut-o. Pentru a hotăra astfel instanța de fond a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmării penale în Dosarul nr. 394/P/2009 privind pe R.G., I.A. și B.I., ofițeri de poliție din cadrul IPJ Vâlcea, cercetați sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen. și art. 264 C. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246, 249 și art. 264 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât și în ceea ce privește latura subiectivă.

Din conținutul acesteia, rezultă că, la data de 17 septembrie 2009, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești plângerea formulată pentru infracțiunile prev. de art. 246, 249 și 264 C. pen. împotriva numitului R.G., comandantul Poliției oraș Bălcești și a numiților I.A., subinspector de poliție și B.I., inspector principal de poliție, ambii din cadrul Poliției oraș Bălcești. În prealabil, plângerea a fost adresată Direcției Generale Anticorupție din cadrul M.A.I. care a trimis-o pentru competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. În această plângere, petiționarul susține că ofițerii de poliție menționați au efectuat cercetări penale în Dosarele nr. 1327/P/2007 și 1475/P/ 2008 privind pe N.D.

- primar și M.D. -secretar, din cadrul Primăriei Valea Mare, jud. Vâlcea, cercetări care nu sunt legale și temeinice. În esență, petiționarul a susținut că primarul și respectiv secretarul din cadrul Primăriei Valea Mare, jud. Vâlcea, prin încălcarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, au eliberat titluri de proprietate pentru suprafața totală de 211 ha pădure pe numele lui Z.D.L., Z.D.C. și S.F.N. în calitate de autori ai defunctei Z.Al.D.L. din București. Efectuând cercetări sub acest aspect procurorul a reținut că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești s-a aflat Dosarul nr. 1327/P/2007 având ca obiect plângerea penală formulată de către petiționarul S.A. împotriva numitului N.D.

- primar și M.D. - secretar al comunei Valea Mare, jud. Vâlcea pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. În acest dosar, cercetările penale au fost efectuate de către I.A. - subinspector în cadrul Poliției oraș Bălcești, jud. Vâlcea, care a întocmit la data de 9 mai 2008 referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de persoanele reclamate. Dosarul cu această propunere a fost trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești care prin Rezoluția nr. 1327/P/2007 din 30 iunie 2008 a dispus confirmarea propunerii organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Pentru a dispune această soluție procurorul a reținut că numitului Z.L.

i-a fost eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră de 211 ha în baza unor documente legale, iar persoanele vătămate nu au putut face dovada legitimități solicitărilor de retrocedare prin documentele autentificate de dobândire a suprafețelor revendicate. Împotriva acestei soluții petiționarul S.A. a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc. pen. care a fost respinsă de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. De asemenea, într-un alt dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești, și anume în Dosarul nr. 1475/P/2008, având ca obiect plângerea formulată de către petiționarul S.A. împotriva lui M.D. - secretar al Primăriei com.

Valea Mare, jud. Vâlcea, prin care acesta reclamă că în mod abuziv secretarul Primăriei com. Valea Mare a pus în posesie pe Z.L. pe o suprafață de teren cu vegetație forestieră numită „Obștea Pietroasa", s-a dispus tot o soluție de neînceperea urmăririi penale față de M.D., cercetat pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. Cercetările penale, în această cauză, au fost efectuate de către celălalt ofițer de poliție reclamat și anume inspectorul principal B.I. din cadrul Poliției oraș Bălcești, jud. Vâlcea care, prin referatul întocmit la data de 22 mai 2009, a propus neînceperea urmăririi penale față de M.D., cercetat sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., susținând, în esență, că lui Z.L.

i s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 211 ha de vegetație forestieră în baza unor documente legale, persoanele reclamante nefăcând dovada prin documente autentice de proprietate a solicitării de retrocedare a aceleiași suprafețe de teren. Această soluție a fost confirmată de procuror prin Rezoluția nr. 1475/P/2008 din 25 iunie 2009, reținându-se că, în cauză, sunt aplicabile prev. art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, în consecință, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. față de M.D. Împotriva acestei rezoluții, de asemenea, petiționarul S.A. a formulat plângere în condițiile art. 278 C. proc.

pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea. În continuare, petiționarul S.A. s-a adresat cu plângere Judecătoriei Bălcești, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., și această instanță respingând plângerea petentului prin Sentința penală nr. 195 din 14 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 876/185/2009. Împotriva acestei hotărâri, petiționarul S.A. a declarat recurs, recurs care a fost respins ca nefondat de Tribunalul Vâlcea, secția penală prin Decizia nr. 509/R din 14 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 876/185/2009. În raport de cele susținute de petent, privind modul abuziv în care lucrătorii de poliție menționați și-au exercitat atribuțiile de serviciu, parchetul a apreciat că numiții I.A.

și B.I., ofițeri de poliție judiciară în cadrul Poliției oraș Bălcești, nu au săvârșit nici o faptă penală, neexistând indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu sau favorizarea infractorilor de către aceștia. Cu privire la numitul R.G., reclamat de asemenea de petiționar pentru săvârșirea infracțiunilor menționate, procurorul a apreciat că, acesta în perioada respectivă, a îndeplinit funcția de șef al Poliției oraș Bălcești și a executat numai activități de management, neimplicându-se în cercetările penale efectuate de ceilalți doi ofițeri de poliție.

În esență, parchetul a concluzionat că aceste litigii privind revendicarea unor suprafețe de teren pot fi soluționate numai pe calea acțiunii civile, având în vedere legile care reglementează fondul funciar și fondul forestier și nu pe calea acțiunii penale, lipsind astfel elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, ale infracțiunilor reclamate și, în consecință, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei reclamați. De menționat că și procurorul ierarhic superior, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în plângerea petiționarului împotriva acestei soluții, în condițiile art. 278 C. proc.

pen., a concluzionat că în mod corect procurorul a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, deoarece nu există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor sesizate de petent de către ofițerii de poliție reclamați, respingând în consecință plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere, de această dată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., la Curtea de Apel Pitești.

În această plângere, ca de altfel și în alte declarații scrise depuse în cursul judecății, petiționarul a susținut, în esență, că rezoluția atacată nu reflectă adevărul cu privire la terenul în litigiu, în sensul că punerea în posesie a moștenitorilor familiei Z. pe suprafața de 125 ha pădure denumită „Obștea Pietroasa" s-a făcut cu încălcarea drepturilor sale de proprietate, cât și a altor concetățeni ai săi, susținându-se că nu contestă dreptul moștenitorilor familiei Z. la cele 211 ha care au fost atribuite, ci faptul că în aceste 211 ha a fost inclusă în mod eronat și abuziv și pădurea în suprafață de 125 ha ce aparține petiționarului și altor concetățeni ai săi, asupra cărora moștenitorii familiei Z. nu au nici un drept legal.

Analizând plângerea petentului instanța de fond a apreciat că rezoluția dată este legală și temeinică apreciind că, de fapt, petentul prin plângerile depuse pe cale penală solicită repararea acestei nedreptăți comise împotriva sa și a cetățenilor care au dreptul la această pădure „Obștea Pietroasei", ori această solicitare a sa nu poate fi finalizată decât eventual pe calea unei acțiuni civile introdusă la instanța civilă și nicidecum pe calea unei acțiuni penale prin tragerea la răspundere penală a ofițerilor de poliție care au instrumentat cauzele sale în care a reclamat pe numiții N.D. și M.D., primar, respectiv secretar, al comunei Valea Mare, jud. Vâlcea. Împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs petentul care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați pentru infracțiunile prev. de art. 246, 249 și 264 C. pen.

apreciindu-se că verificările efectuate până în prezent au fost superficiale nedorindu-se aflarea adevărului. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele: În vederea soluționării plângerii penale, în conformitate cu art. 224 C. proc. pen., au fost efectuate acte premergătoare pentru soluționarea legală și completă a cauzei sub toate aspectele. Din aceste acte premergătoare nu au rezultat indicii că intimații ar fi comis fapte de natură penală, aceștia îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în mod exemplar, mai cu seamă că toate rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale au fost confirmate atât de procurorul ierarhic superior dar și de instanțele de judecată care au respins plângerile petentului formulate împotriva acestora.

Scopul procesului penal așa cum a fost definit prin art. 1 C. proc. pen. îl constituie depistarea la timp și în mod corect a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca, orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. Faza actelor premergătoare are drept scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu care este sesizat organul de cercetare penală. în speța de față au fost efectuate acte premergătoare, neputându-se vorbi despre insuficienta cercetare, procurorul fiind singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente.

Înalta Curte constată că, de fapt, nemulțumirile petentului sunt legate, de modalitatea abuzivă în care moștenitorii familiei Z. au fost puși în posesie pe suprafața de 125 ha pădure denumită „Obștea Pietroasa" suprafață de teren care, potrivit opiniei petentului, în mod greșit, a fost inclusă în cele 211 ha atribuite familiei Z. Aceste nemulțumiri însă, așa cum a reținut și instanța de fond, pot fi rezolvate doar printr-un proces civil care să statueze asupra proprietarului de drept al suprafeței de 125 ha pădure. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul. în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.A. împotriva Sentinței penale nr. 98/F din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.