ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3295/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3295/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 52 din

17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost respinsă plângerea petentului S.G. împotriva

ordonanței nr. 1479/P/2009 din 16 ianuarie 2009 și a rezoluției nr. 1677/11/2/2009

ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a reținut

că prin ordonanța din 16 octombrie 2009 în Dosarul nr. 1479/P/2009 s-a dispus:

urmăririi penale față inspector principal de poliție T.O. sub aspectul

comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen.,

art. 249 C. pen. și art. 264 C. pen.

urmăririi penale față de comisar șef de poliție (r) O.S. sub aspectul comiterii

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen.

urmăririi penale față de comisarii șefi de poliție V.V. și G.M. sub aspectul

comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291

C. pen.

cauzei față de comisar șef de poliție B.C.M., subinspector de poliție I.Ș.R.,

agent șef adjunct I.l. și agent șef G.C. din cadrul Inspectoratului de Poliție

al Județului Suceava în vederea continuării cercetărilor sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. și

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava.

Pentru a

dispune astfel s-a reținut în Ordonanță prin adresa din data de 06 august 2009,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a înaintat Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, spre competentă soluționare, plângerea formulată de

numitul S.G. împotriva mai multor ofițeri și agenți de poliție din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române și Inspectoratului de Poliție al

Județului Suceava.

Astfel, prin

plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și înregistrată

la acest parchet la data de 23 iulie 2009, S.G. a solicitat efectuarea de

cercetări față de comisar șef O.S. și inspector principal T.O. din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române și față de comisar șef B.C.M., subinspector

I.Ș.R. și agenții I.l. și G.C. din cadrul Inspectoratului de Poliție al

Județului Suceava sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prev. de art. 246 C.

pen. și art. 264 C. pen.

În fapt, s-a

arătat că lucrătorii de poliție menționați și-au îndeplinit în mod defectuos

atribuțiile de serviciu, neluând (mai ales prin lipsă de solicitudine și

cooperare cu autoritățile judiciare italiene) măsuri pentru anularea mandatului

de arestare preventivă și a hotărârii judecătorești emise eronat împotriva sa

de către judecătorul pentru anchete preliminare din cadrul Tribunalului Parma.

Cu privire la

ofițerul T.O., s-a menționat că se solicită efectuarea de cercetări și sub

aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată și

neglijență în serviciu prev. de art. 248

1

C. pen. și art. 249 C. pen.,

prin aceea că "a întocmit Dosarul penal nr. 1792/P/2009 fără a avea la

bază plângere penală prealabilă din partea mea".

După cum

rezultă din sesizare, cu ocazia arestării fratelui său, S.P., de către

autoritățile din Republica Italiană, acesta și-a declinat identitatea S.G.,

considerent pentru care s-au emis mandatul de arestare preventivă nr. 1758/2008

și sentința penală nr. 56 din 19 februarie 2009 de către judecătorul pentru

anchete preliminare din cadrul Tribunalului Parma pe numele său.

Persoana

vătămată a precizat că este funcționar public în cadrul Penitenciarului

Târgșor, cu gradul profesional de agent principal, și că emiterea mandatului de

arestare preventivă a fost de natură să îi dăuneze imaginii și carierei

profesionale.

Cu ocazia

audierii, S.G. a detaliat faptele apreciate cu caracter infracțional pentru

fiecare din lucrătorii de poliție indicați în plângere, menționând cu privire

la comisarul șef O.S. că acesta i-a comunicat printr-o adresă aspecte

necorespunzătoare adevărului (ceea ce s-ar circumscrie infracțiunii de fals

intelectual prev. de art. 289 C. pen.).

Din actele

premergătoare efectuate în cauză, a reieșit că, la data de 28 aprilie 2008, S.P.

(fratele persoanei vătămate) a fost arestat preventiv de către autoritățile

judiciare italiene pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prilej cu care a furnizat

anchetatorilor datele de identitate ale fratelui său, S.G.

Ulterior,

familia arestatului a adresat organelor de poliție române mai multe memorii

prin care își exprima îngrijorarea cu privire la soarta numitului S.P.

Una dintre

aceste petiții, formulată de S.P. (tatăl arestatului), a fost înregistrată la

Inspectoratul General al Poliției Române sub nr. 20911/2008, fiind repartizată

spre soluționare ofițerului T.O.

În cadrul

verificărilor, s-a stabilit că S.P. este arestat de către autoritățile italiene

și că și-a atribuit identitatea fratelui său.

Demersurile întreprinse

de lucrătorii de poliție români prin intermediul atașatului de afaceri interne

la Roma au condus la stabilirea realei identități a persoanei arestate.

Totodată,

având în vedere toate informațiile obținute, inspectorul principal T.O. s-a

sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către S.P. a infracțiunii de fals

privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.

Prin urmare,

s-a format Dosarul nr. 1792/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Fălticeni.

Dosarul a

fost trimis inițial pentru efectuarea de cercetări la Postul de Poliție al

Comunei Mălini, județul Suceava, iar ulterior, în baza art. 217 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus trecerea cauzei la Inspectoratul de Poliție al Județului

Suceava - Serviciul Investigații Criminale.

Pe parcursul

cercetărilor, la data de 27 august 2008, agentul I.l. a procedat la ridicarea

din posesia numitului R.V. a pașaportului aparținând numitului S.P.

Fiind audiat,

ofițerul T.O. a precizat că aspectele sesizate pin plângerea formulată de S.G. sunt

nefondate, în sensul că tocmai prin diligentele organelor de poliție române (și

ale sale personal) s-a reușit clarificarea situației celui arestat din punct de

vedere al identității.

O altă

petiție formulată de S.G. a fost înregistrată la Inspectoratul General al

Poliției Române - D.G.C.C.O. sub nr. 1148114/2008, iar prin adresa din data de

15 decembrie 2008, sub semnătura comisarului șef O.S., director al acestei

structuri, s-a comunicat sus-numitului rezultatul verificărilor.

Se mai reține

și faptul că prin infograma nr. 1324 din 09 iulie 2009, Consulatul General al

României la Milano a comunicat Inspectoratului General al Poliției Române

faptul că în urma demersurilor efectuate în colaborare cu poliția română

documentele doveditoare că adevărata identitate a celui arestat este S.P. au

fost puse la dispoziția instanței de judecată și a celorlalte autorități

judiciare și că, în conformitate cu mențiunile existente în bazele de date

italiene, nu există și nu a existat un mandat de arestare în lipsă pe numele S.G.,

iar acesta nu figurează în evidența persoanelor urmărite.

Față de cele

de mai sus, s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față

de inspector principal T.O. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.

246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 249 C. pen. și art. 264 C. pen.,

precum și față de comisar șef (r) O.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 289 C. pen., întrucât din

materialul probator a rezultat că faptele sesizate prin plângerea formulată de

S.G. nu se confirmă.

Astfel, din

actele premergătoare a reieșit că sus-numiții au acționat cu respectarea

prevederilor legale și deontologiei profesionale, fără a aduce atingere

drepturilor și intereselor persoanei vătămate.

În ceea ce

privește pe ofițerii și agenții de poliție din cadrul Inspectoratului de

Poliție al Județului Suceava, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea

competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava pentru continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor

prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.

Prin adresa

din data de 06 august 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a

înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, spre competentă

soluționare, o nouă plângere formulată de numitul S.G. împotriva unor ofițeri

din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române.

Din

examinarea sesizării, a reieșit că sus-numitul a solicitat efectuarea de

cercetări față de comisar șef V.V., director adjunct al Direcției Investigații

Criminale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, și un lucrător

din cadrul aceleași direcții pentru comiterea infracțiunilor de fals

intelectual, uz de fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen., constând în

aceea că ofițerii și-au încălcat atribuțiile de serviciu în instrumentarea

lucrării înregistrate sub nr. 320288/2009, comuni când prin adresa din data de

13 iulie 2009 împrejurări necorespunzătoare adevărului.

În urma

verificărilor, lucrătorul indicat în plângere a fost identificat ca fiind

comisarul șef G.M.

Potrivit

actelor premergătoare, la data de 25 iunie 2009, Direcția Cabinet a

Inspectoratului General al Poliției Române a transmis Direcției Investigații

Criminale o petiție formulată de S.G. prin care erau exprimate o serie de

nemulțumiri cu privire la soluționarea unui memoriu anterior (înregistrat sub nr.

5484/SRP/2009) și se solicita audiență.

Deși petiția

purta titlul "plângere penală", s-a apreciat că aspectele semnalate

nu vizează elemente de natură penală.

Lucrarea a

fost înregistrată sub nr. 320288/2009 și repartizată spre soluționare

comisarului șef G.M.

Fiind citat

de ofițer în mai multe rânduri pentru a preciza obiectul sesizării, numitul S.G.

nu s-a prezentat.

Drept urmare,

a fost întocmit la data de 13 iulie 2009 un referat cu propunere de clasare a

lucrării și prin adresa din aceeași dată s-a comunicat petiționarului (având la

bază infograma Consulatului General al României la Milano din 09 iulie 2009 și

ținând cont de celelalte verificări efectuate anterior) faptul că nu există și

nu a existat un mandat de arestare în lipsă pe numele său.

Adresa a fost

semnată de comisarul șef V.V., director adjunct al Direcției Investigații

Criminale, împuternicit la acea dată la comanda direcției.

Față de cele

de mai sus, s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față

de comisarii șefi de poliție V.V. și G.M. pentru comiterea infracțiunilor prev.

de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., deoarece din

materialul probator a rezultat că faptele sesizate nu există.

Împotriva

acestei ordonanțe petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin

rezoluția din 19 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1677/11-/2/2009 a

fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de S.G. împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 16 octombrie 2009 în Dosarul nr.

1479/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu motivarea

că petentul a învederat aceleași aspecte din plângere ori a menționa

împrejurări noi față de cele avute în vedere la soluționarea cauzei, iar din

examinarea soluției pronunțate rezultă că aceasta este temeinică și legală.

Curtea de

Apel, analizând plângerea formulată de petent, a constatat că acesta este

nefondată.

Petentul a

formulat plângere împotriva mai multor lucrători de poliție pentru faptul că nu

au dat curs plângerilor sale prin care solicită cercetarea penală a numitului R.V.

zis C. care a venit în România cu pașaportul fratelui său, și a adus

"marfă furată" folosindu-se de numele fratelui său, S.P.

Numitul S.P. fusese

arestat în Italia pentru o infracțiune de tâlhărie, ocazie cu care și-a

declinat o altă identitate, și anume cea a fratelui său, petentul S.G., motiv

pentru care mandatul de arestare a fost inițial emis pe numele celui din urmă.

Petentul

susține că în realitate, numitul R.V. face trafic de persoane, iar la momentul

arestării fratelui său, acesta îi deținea pașaportul și de aceea autoritățile

italiene au emis mandat de arestare sub un nume greșit.

Așa după cum

reiese din actele aflate la dosar însă, numitul R.V. a depus în România

pașaportul și alte acte ale numitului S.P., care au rămas în locuința sa, după

arestarea acestuia, și datorită eforturilor autorităților române, care au

colaborat cu cele italiene a fost descoperită adevărata identitate a numitului

S.P., și a fost pronunțată o hotărâre de condamnare pe numele acestuia, după

ce, în prealabil, mandatul de arestare fusese emis pe numele fratelui său S.G.

Având în

vedere demersurile tăcute de lucrătorii de poliție, s-a stabilit că numitul S.P.

a folosit o identitate falsă, motiv pentru care inspectorul principal T.O. s-a

sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către S.P. a infracțiunii de

fals privind identitatea.

Împotriva

inspectorului T.O. a formulat plângere petentul pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului

întrucât acesta nu l-a cercetat penal pe R.V., care făcea trafic de persoane.

Curtea a

constatat că demersurile făcute de inspectorul T.O. au ajutat la soluționarea

aspectului falsei identități folosite de numitul S.P., iar dacă petentul este

nemulțumit de măsurile luate de organele de poliție cu privire la numitul R.V. poate

ataca actul prin care s-a dispus cu privire la acesta, deoarece din datele

prezentei cauze nu rezultă că inspectorul T.O. și-a exercitat abuziv

atribuțiile și nici că a favorizat vreun infractor, neexistând indicii că

declararea falsei identități de către S.P. avea vreo legătură cu faptul că

pașaportul său se afla în casa numitului R.V.

Aspectul că R.V.

a venit în România și a predat documentele numitului S.P. atestă faptul că nu a

fost cu nimic implicat în atribuirea unei false identități sau într-un trafic

de persoane, pentru că dacă ar fi fost așa interesul său ar fi fost să distrugă

aceste documente pentru a nu exista vreo probă cu privire la asemenea

activități.

Pe de altă

parte, faptul că numitul S.P. nu avea pașaport în momentul arestării, nu era de

natură să-l facă să-și uite identitatea și să dea declarații în fata

autorităților italiene folosind numele fratelui său.

Nici

plângerile formulate împotriva comisarului de poliție O.S. și a comisarilor

șefi V.V. și G.M. nu sunt întemeiate întrucât aceștia nu și-au exercitat în mod

abuziv atribuțiile de serviciu, dispunând măsuri legale în raport de obiectul

sesizărilor și de aspectul că petentul, deși a fost citat în repetate rânduri,

nu s-a prezentat niciodată pentru a fi audiat.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petentul S.G., solicitând trimiterea cauzei

la procuror în vederea completării cercetărilor, întrucât există probe care

atestă că intimații, în calitate de lucrători ai I.G.P.R., nu au colaborat cu

instituțiile statului italian.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că la data de 28 aprilie 2008 numitul S.P., fratele

petentului, a fost arestat preventiv de către autoritățile italiene pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, ocazie cu care a indicat anchetatorilor

datele de stare civilă ale petentului, respectiv S.G.

Această

situație a fost însă îndreptată ca urmare a demersurilor întreprinse de

lucrători ai Poliției Române și de Consulatul General al României din Milano,

transmițându-se autorităților judiciare italiene documentele care atestă că

adevărata identitate a persoanei arestate este S.P.

Acest fapt

este probat de hotărârea pronunțată de Tribunalul din Parma la 19 februarie

2009(fil.99 dup) din care rezultă că persoana condamnată este S.P., alias S.G.

De altfel,

această situație de fapt rezultă și din infograma Consulatului General al

României la Milano emisă la 9 iulie 2009 (fil. 86 d.u.p.), potrivit căreia,

conform mențiunilor existente în bazele de date italiene, nu există și nu a

existat un mandat de arestare în lipsă pe numele petentului, cu datele sale de

stare civilă, că acesta nu figurează în evidența persoanelor urmărite

național,iar identitatea exactă a autorului a fost stabilită.

Pe de altă

parte, înscrisurile prezentate de către petent atât cu ocazia cercetărilor

efectuate de către procuror, cât și în faza de judecată(fond și recurs), nu au

dovedit o situație contrară,respectiv că în prezent ar fi în ființă un mandat

de arestare sau o hotărâre de condamnare emise de către autoritățile judiciare

italiene pe numele său,neexistând așadar riscul încarcerării petentului.

Împrejurarea

că în unele înscrisuri emise de la locul de deținere din Italia unde s-a aflat

încarcerat fratele său este menționat în continuare numele petentului, nu poate

conduce la o altă concluzie, fiind vorba despre aspecte neimputabile

autorităților române și fără relevanță pentru situația juridică a petentului.

Curtea

apreciază că actele premergătoare efectuate în cauză sunt suficiente și

demonstrează că faptele imputate intimaților nu există, aceștia îndeplinindu-și

în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, astfel încât soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror și validată de către instanța

de fond este legală și temeinică.

În

consecință, recursul petentului va fi respins ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar S.G. împotriva sentinței

penale nr. 52 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 septembrie 2010.