ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3257/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 172 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus în baza art. 278 1 alin. (8) lt. a) C. proc. pen. respingerea plângerii formulată de petenții A.I. și A.C. împotriva ordonanței nr. 2599/P/2009 din 16 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ca nefondată și menținerea ordonanței. Obligă petenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare, fiecare. S-a reținut că p rin ordonanța 2599/P/2009 din 16 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul F.I.G., subinspector de poliție și organ de cercetare penală în cadrul Biroului de Poliție Rurală Slobozia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.

Totodată s-a dispus și d isjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița pentru a continua cercetările față de agenții de poliție G.G.V., S.M., C.C. , P.A., O.I. și N.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 266 alin. (2) C. pen., față de numitul A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) și art. 239 alin. (1), (5) C. pen. și față de numitul A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 1 1 pct. 4 din Legea nr. 61/1991, republicată și art. 239 alin. (1) și (5) C. pen. S-a reținut că la data de 12 septembrie 2009, Poliția Municipiului Slobozia a fost sesizată cu privire la faptul că la Spitalul Județean Slobozia se aflau internați numiții A.C.

și A.I., care au declarat că în seara de 11 septembrie 2009 au fost agresați fizic de mai mulți polițiști. Cele două persoane vătămate au precizat faptul că în noaptea de 11/12 septembrie 2009, au fost agresați fizic atât la o colibă situată lângă o bostană de pepeni (pe DN 21 Brăila-Slobozia) cât și la Postul de Poliție Scânteia, unde au fost aduși ulterior. Aceștia au mai adăugat ca dintre persoanele prezente la coliba și la Postul de Poliție Scânteia i-au recunoscut pe numiții G.G.V., șeful postului de politie menționat, și pe S.M., șeful Postului de Politie Traian, îmbrăcați în uniformă de polițist. Persoana vătămată A.I. a menționat că a fost lovit cu pumnul în zona cefei de numitul G.G.V.

Prin certificatul medico-legal nr. A2-691 din 23 octombrie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomița, s-a concluzionat că numitul A.I. prezintă leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără a se pune în primejdie viata victimei. Cu ocazia audierii din data de 19 octombrie 2009, persoana vătămata A.C. a declarat că atât el cât și A.I. au fost agresați fizic de toți polițiștii aflați în Postul de Politie Scânteia. Întrucât printre polițiștii care au participat la evenimentul din noaptea de 11/12 septembrie 2009 s-a aflat și subinspectorul de politie F.I.G., Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a procedat la declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Reaudiate fiind la data de 11 februarie 2010 și fiindu-le prezentata o fotografie cu numitul F.I.G., persoanele vătămate A.C. și A.I. au declarat ca acesta nu este vreuna din persoanele care i-a agresat fizic în noaptea de 11/12 septembrie 2009. Totodată, acestea au adăugat ca polițistul în cauza a fost" într-adevăr prezent la evenimentele petrecute în sediul Postului de Politie Scânteia si era îmbrăcat în civil. Dintre persoanele agresoare, persoanele vătămate au precizat că îi cunosc doar pe numiții G.G.V. și S.M. Audiat fiind la data de 26 ianuarie 2010, numitul F.I.G. a declarat ca in noaptea de 11/12 septembrie 2009 a fost de serviciu în cadrul echipei de cercetare la fața locului, motiv pentru care a participat la evenimentele petrecute în comuna Scânteia, în care au fost implicați A.C.

și A.I. În continuare, acesta a menționat ca urmare a unui telefon primit de la ofițerul de : serviciu din cadrul Politiei municipiului Slobozia, s-a deplasat împreuna cu numiții N.C. (criminalist) și agentul C.C. din cadrul Politiei Rurale Slobozia la locuința de serviciu a agentului principal de politie G.G.V., unde se reclamase săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliul și distrugere. Ajunși la fața locului, numiții F.I.G. și N.C. au efectuat constatările specifice cercetării la fața locului, iar ceilalți colegi, C.C., G.G.V., S.M. și un vecin din zonă, M.G., s-au deplasat la bostana de pepeni a lui A.I., persoana bănuita de comiterea infracțiunilor reclamate în acea seara. După aproximativ 15 minute, numiții F.I.G.

și N.C. i-au urmat pe colegii săi, mergând si ei la aceeași locație. La bostana de pepeni, numitul A.I. nu a vrut sa meargă de bună voie Postul de Politie Scânteia, motiv pentru care acesta a fost imobilizat și încătușat de numiții G.G.V., S.M. și C.C.. Totodată, numitul A.C. a fost și el imobilizat de numiții S.M. și C.C. Ulterior, aceștia s-au deplasat la Postul de Politie Scânteia, unde datorita manifestărilor agresive și violente, numiții A.I. și A.C. au fost încătușați din nou de către G.G.V., respectiv de către C.C. și S.M. Numitul F.I.G. a mai adăugat faptul ca numiții A.I. și A.C. s-au lovit singuri cu capul de soba din birou, fără însă a fi agresați fizic în vreun fel de vreo persoană.

Prin adresa nr. 337979 din 09 decembrie 2009, IPJ Ialomița - Serviciul Resurse Umane a comunicat că inspectorul de politie F.I.G. face parte structurile politiei judiciare. Aceste aspecte au fost confirmate de declarațiile numiților G.G.V., M.G., S.M., C.C. și de raportul privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare întocmit de G.G.V., raport în care s-a consemnat că în cadrul evenimentului petrecut în noaptea de 11/12 septembrie 2009, polițiștii care au intervenit sunt G.G.V., S.M. și C.C. iar forța utilizată fiind cea fizică și cătușele. Din analiza probelor administrate în cauză, Parchetul a constatat în ceea ce-1 privește pe numitul F.I.G. că nu s-au confirmat aspectele sesizate.

Astfel, în sarcina acestuia nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât nu au rezultat indicii temeinice și concludente referitoare la exercitarea unor acțiuni de lovire sau alte acte de violență de către numitul F.I.G. asupra numiților A.I. și A.C. De asemenea, persoanele reclamante au precizat că numitul F.I.G. nu este vreuna dintre persoanele care i-a agresat fizic. Împotriva acestei ordonanțe s-a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, prin Rezoluția nr. 495/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, a respins ca nefondată plângerea. În baza art. 278 1 C. proc. pen. petenții A.I.

și A.C. au formulat plângere la instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București, criticând soluțiile date de Parchet pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea plângerii, petenții au arătat că numitul F.I.G. se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., având în vedere că a fost complice moral, prin simpla sa prezență, la agresiunile fizice aplicate de lucrătorii de poliție menționați în reclamație. S-a solicitat de către petenți desființarea Ordonanței atacate și trimiterea cauzei la Parchet pentru începerea urmării penale împotriva numitului F.I.G. Instanța, analizând plângerea formulată de petenți, în raport de motivele invocat cât și din oficiu, constată că nu este întemeiată și o va respinge în baza art. 278 1 alin. (8) lt.

a) C. proc. pen. In cauză, în mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul F.I.G., deoarece nu sunt probe din care să rezulte vinovăția acestuia. Chiar petenții au arătat că numitul F.I.G. nu i-a agresat fizic nu i-a lovit în nici un mod. Nu poate fi primită susținerea petenților că numitul F.I.G. s-ar face vinovat de complicitate morală, atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit vinovăția celorlalți lucrători de poliție, vinovăție care presupune existența unui act de condamnare a acestora. Simplele afirmații ale petenților că lucrătorii de poliție i-ar fi lovit, iar numitul F.G. s-ar face vinovat de complicitate morală, deoarece nu a intervenit, având în vedere gradul acestuia superior, nu sunt dovedite și nu sunt întemeiate pe o hotărâre de condamnare a acestora.

Se constată că la dosar există doar declarațiile petenților că au fost loviți de lucrătorii de poliție, dar aceste declarații nu se coroborează și nu sunt susținute și de alte probe. Este adevărat că există un certificat medico-legal din care rezultă că numitul A.I. prezintă leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu un corp dur necesitând pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, dar acest certificat medico-legal nu face dovada că numitul A.I. ar fi fost lovit de către lucrătorii de poli ție. S-ar putea pune problema eventualei complicități a numitului F.I.G. numai după soluționarea dosarului disjuns cu privire la ceilalți lucrători de poliție dacă în acest dosar se va pronunța o hotărâre de condamnare a lucrătorilor de poliție.

În concluzie, se constată că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, actele de urmărire cu privire la numitul F.I.G. s-au întocmit în cadru legal și nu sunt probe din care să rezulte comiterea infracțiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. (purtare abuzivă) de către acești lucrători de poliție. II. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petiționarii A.I. și A.C. criticând-o ca netemeinică solicitând admiterea recursului, desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul F.I.G., considerând că în mod greșit acesta nu a fost tras la răspundere, acesta fiind prezent la momentul agresării recurenților petiționari, era superior în grad, celor față de care s-a disjuns cauza.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare , Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate e petiționarii A.I. și A.C. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât în mod legal și temeinic instanța de fond verificând ordonanța atacată a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nr. 2599/P/2009 din 16 februarie 2010 pe baza lucrărilor și a materialelor din dosarul cauzei prin conformare la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat justificat de examenul complet și convingător al actelor premergătoare efectuate de procuror că această ordonanță este legală și temeinică și în consecință a dispus în baza prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen. menținerea acesteia și în consecință respingerea petiționarilor ca nefondată. În propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere că procurorul a efectuat totalitatea actelor premergătoare ce se impuneau de situația premisă constatând în esență în aceea că la data de 12 septembrie 2009, Poliția Municipiului Slobozia a fost sesizată cu privire la faptul ca la Spitalul Județean Slobozia se afla internați numiții A.C.

si A.I., care au declarat ca in seara de 11 septembrie 2009 au fost agresați fizic de mai mulți polițiști. Cele doua persoane vătămate recurente au precizat faptul ca în noaptea de 11/12 septembrie 2009, au fost agresați fizic atât la o coliba situata lângă o bostana de pepeni ( pe DN21 Brăila - Slobozia ) cat și la Postul de Politie Scânteia, unde au fost aduși ulterior. Aceștia au mai adăugat ca dintre persoanele prezente la coliba si la Postul de Politie Scânteia i-au recunoscut pe numiții G.G.V., șeful postului de poliție menționat, si pe S.M., șeful Postului de Politie Traian, îmbrăcați în uniforma de polițist. Persoana vătămata A.I. a menționat ca a fost lovit cu pumnul în zona cefei de numitul G.G.V.

Prin certificatul medico-legal nr. A2-691 din 23 octombrie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legala Ialomița, s-a concluzionat ca numitul A.I. prezintă leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale, fără a se pune în primejdie viata victimei. Cu ocazia audierii din data de 19 octombrie 2009, recurentul persoană vătămata A.C. a declarat ca atât el cat și A.I. au fost agresați fizic de toți polițiștii aflați în Postul de Politie Scânteia. Decisive sunt cele relatate de petiționari deja nominalizați cu ocazia reaudierii lor de procuror. La data de 11 februarie 2010 si fiindu-le prezentata o fotografie cu intimatul F.I.G., persoanele vătămate A.C.

și A.I. au declarat ca acesta nu este vreuna din persoanele care i-a agresat fizic în noaptea de 11/12 septembrie 2009. Totodată, acestea au adăugat ca polițistul în cauza a fost intr-adevăr prezent la evenimentele petrecute în sediul Postului de Politie Scânteia și era îmbrăcat în civil. Dintre persoanele agresoare, persoanele vătămate au precizat că îi cunosc doar pe numiții G.G.V. si S.M. . Audiat fiind la data de 26 ianuarie 2010, același intimat nominalizat a declarat ca în noaptea de 11/12 septembrie 2009 a fost de serviciu în cadrul echipei cercetare la fata locului, motiv pentru care a participat la evenimentele petrecute în comuna Scânteia, în care au fost implicați A.C. și A.I. In continuare, acesta a menționat ca urmare a unui telefon primit de la ofițerul de serviciu din cadrul Politiei municipiului Slobozia, s-a deplasat împreuna cu numiții N.C.

(criminalist) si agentul C.C. din cadrul Politiei Rurale Slobozia la locuința de serviciu a agentului principal de politie G.G.V., unde se reclamase săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu si distrugere. Ajunși la fata locului, intimatul F.I.G. si numitul N.C. au efectuat constatările specifice cercetării la fata locului, iar ceilalți colegi, C.C., G.G.V., S.M. si un vecin din zona, M.G., s-au deplasat la bostana de pepeni a lui A.I., persoana bănuita de comiterea infracțiunilor reclamate in acea seara. După aproximativ 15 minute, numiții F.I.G. si N.C. i-au urmat pe colegii săi, mergând si ei la aceeași locație. La bostana de pepeni, recurentul A.I. nu a vrut sa meargă de buna voie la Postul de Politie Scânteia, motiv pentru care acesta a fost imobilizat si încătușat de numiții G.G.V., S.M.

și C.C. Totodată, numitul A.C. a fost și el imobilizat de numiții S.M. și C.C. Ulterior, aceștia s-au deplasat la Postul de Politie Scânteia, unde datorita manifestărilor agresive și violente, recurenții A.I. și A.C. au fost încătușați din nou de către G.G.V., respectiv de către C.C. și S.M. Intimatul F.I.G. a mai adăugat faptul că numiții A.I. și A.C. s-au lovit singuri cu capul de soba din birou, fără însa a fi agresați fizic în vreun fel de vreo persoană. În consecința celor sus expuse se conchide că în mod legal și temeinic procurorul prin ordonanța atacată a dispus soluția de neîncepere a urmării penale față de intimatul făptuitor F.I.G., subinspector de politie si organ de cercetare penala în cadrul Biroului de Politie Rurala Slobozia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 50 alin. (1) si (3) C. pen.

întrucât fapta nu a fost săvârșita de acesta. Este legală și temeinică statuarea instanței de fond în sensul că în sarcina intimatului făptuitor nominalizat nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de purtare abuziva prevăzuta de art. 250 alin. (1) si (3) C. pen. întrucât nu au rezultat indicii temeinice și concludente referitoare la exercitarea unor acțiuni lovire sau alte acte de violenta asupra numiților A.I. și A.C. Concomitent, nu poate fi primită nici susținerea petiționarilor recurenți că intimatul făptuitor F.I.G. s-ar face vinovat de complicitate morală, atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit vinovăția celorlalți lucrători de poliție, vinovăție care presupune existența unui act de condamnare a acestora.

Simplele afirmații ale petenților că lucrătorii de poliție i-ar fi lovit, iar numitul F.G. s-ar face vinovat de complicitate morală, deoarece nu a intervenit, având în vedere gradul acestuia superior, nu sunt dovedite și nu sunt întemeiate pe o hotărâre de condamnare a acestora. Se constată că la dosar există doar declarațiile petenților că au fost loviți de lucrătorii de poliție, dar aceste declarații nu se coroborează și nu sunt susținute și de alte probe. Este adevărat că există un certificat medico-legal din care rezultă că recurentul petent A.I. prezintă leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu un corp dur necesitând pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, dar acest certificat medico-legal nu face dovada că ar fi fost lovit de către lucrătorii de poli ție.

S-ar putea pune problema eventualei complicități a intimatului F.I.G. numai după soluționarea dosarului disjuns cu privire la ceilalți lucrători de poliție dacă în acest dosar se va pronunța o hotărâre de condamnare a lucrătorilor de poliție. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a se dispune obligarea recurenților petiționari A.I. și A.C. la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii A.I. și A.C. împotriva sentinței penale nr. 172/F din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 22 septembrie 2010.