ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3257/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3257/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Prin sentința penală nr. 172 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a
dispus
în baza art. 278
1
alin.
(8)
lt. a)
C. proc. pen. respingerea plângerii formulată de
petenții
A.I. și A.C. împotriva ordonanței nr. 2599/P/2009 din 16
februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București ca
nefondată și menținerea ordonanței.
Obligă
petenții la câte 50 lei cheltuieli judiciare, fiecare.
S-a reținut că
p
rin ordonanța
2599/P/2009 din 16 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul F.I.G., subinspector
de poliție și organ de cercetare penală în
cadrul
Biroului de Poliție Rurală Slobozia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzute de
art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât fapta nu a fost
săvârșită de acesta.
Totodată s-a
dispus și d
isjungerea
cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format în
favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița pentru a continua
cercetările față de agenții de poliție G.G.V., S.M.,
C.C.
, P.A., O.I. și N.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de
art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 266 alin. (2) C. pen., față de
numitul A.I.
sub aspectul săvârșirii
infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 217 alin. (1) și art. 239
alin. (1), (5) C. pen. și față de numitul A.C. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii prev. de art. 1
1
pct. 4 din Legea nr. 61/1991,
republicată și art. 239 alin. (1) și (5) C. pen.
S-a reținut că la data de 12
septembrie 2009, Poliția Municipiului Slobozia a fost sesizată cu privire
la faptul că la Spitalul Județean Slobozia se aflau internați numiții A.C.
și A.I., care au declarat că în seara de 11 septembrie 2009 au fost agresați
fizic de mai
mulți polițiști.
Cele două
persoane vătămate au precizat faptul că în noaptea de 11/12 septembrie 2009,
au fost agresați fizic atât la o
colibă situată lângă o bostană de pepeni (pe DN 21 Brăila-Slobozia) cât și la Postul de Poliție Scânteia, unde au fost aduși ulterior.
Aceștia
au mai adăugat ca dintre persoanele prezente la coliba și la Postul de Poliție
Scânteia i-au recunoscut pe numiții G.G.V., șeful postului de
politie menționat, și pe S.M., șeful Postului de Politie Traian, îmbrăcați în
uniformă de polițist.
Persoana vătămată A.I. a menționat
că a fost lovit cu pumnul în zona cefei de numitul G.G.V.
Prin certificatul medico-legal nr. A2-691
din 23 octombrie 2009 emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomița, s-a
concluzionat că numitul A.I. prezintă leziuni traumatice, care s-au putut
produce prin lovire cu corp dur, necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale,
fără a se pune în primejdie viata victimei.
Cu ocazia
audierii din data de 19 octombrie 2009, persoana vătămata A.C.
a declarat că atât el cât și A.I. au
fost agresați fizic de toți polițiștii aflați în Postul de Politie Scânteia.
Întrucât printre polițiștii care au
participat la evenimentul din noaptea de 11/12 septembrie 2009 s-a aflat și subinspectorul
de politie F.I.G., Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a procedat la declinarea
competentei de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București.
Reaudiate fiind la data de 11
februarie 2010 și fiindu-le prezentata o fotografie cu
numitul F.I.G., persoanele vătămate A.C.
și A.I.
au declarat ca
acesta nu este vreuna din persoanele care i-a agresat fizic în noaptea de 11/12
septembrie 2009.
Totodată,
acestea au adăugat ca polițistul în
cauza a fost" într-adevăr prezent la evenimentele petrecute
în sediul Postului de Politie Scânteia si era îmbrăcat în civil. Dintre
persoanele agresoare, persoanele
vătămate
au precizat că îi cunosc doar pe numiții G.G.V. și
S.M. Audiat fiind la
data de 26 ianuarie 2010, numitul F.I.G. a declarat ca in noaptea de 11/12
septembrie 2009 a fost de serviciu în cadrul echipei de cercetare la fața
locului, motiv pentru care a participat la evenimentele petrecute în comuna
Scânteia, în care au fost implicați A.C. și A.I.
În
continuare, acesta a menționat ca urmare a unui telefon primit de la ofițerul
de
:
serviciu din cadrul Politiei municipiului Slobozia, s-a
deplasat împreuna cu numiții N.C. (criminalist) și agentul C.C. din cadrul
Politiei Rurale Slobozia la locuința de serviciu a agentului principal de
politie G.G.V., unde se reclamase săvârșirea infracțiunilor de violare de
domiciliul și distrugere.
Ajunși la
fața locului, numiții F.I.G. și N.C.
au
efectuat constatările specifice cercetării la fața locului, iar ceilalți
colegi,
C.C., G.G.V., S.M. și un vecin din zonă, M.G., s-au deplasat la
bostana de pepeni a lui A.I., persoana bănuita de comiterea infracțiunilor
reclamate în acea seara.
După
aproximativ 15 minute, numiții F.I.G. și N.C. i-au urmat pe colegii săi,
mergând si ei la aceeași locație.
La
bostana de pepeni, numitul A.I. nu a vrut sa meargă de bună voie Postul de
Politie Scânteia, motiv pentru care acesta a fost imobilizat și încătușat de
numiții G.G.V., S.M. și C.C.. Totodată, numitul A.C. a fost și el imobilizat de
numiții S.M. și C.C.
Ulterior,
aceștia s-au deplasat la Postul de Politie Scânteia, unde datorita
manifestărilor agresive și violente, numiții A.I. și A.C. au fost încătușați
din nou de către G.G.V., respectiv de către C.C. și S.M. Numitul F.I.G. a mai
adăugat faptul ca numiții A.I. și A.C. s-au lovit singuri cu capul de soba din
birou, fără însă a fi agresați fizic în vreun fel de vreo persoană.
Prin adresa
nr. 337979 din 09 decembrie 2009, IPJ Ialomița - Serviciul Resurse Umane a
comunicat că inspectorul de
politie
F.I.G.
face parte structurile politiei judiciare.
Aceste
aspecte au fost confirmate de declarațiile numiților G.G.V., M.G., S.M., C.C.
și de raportul privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare întocmit de
G.G.V., raport în care s-a consemnat că în cadrul evenimentului petrecut în
noaptea de 11/12 septembrie 2009, polițiștii care au intervenit sunt G.G.V., S.M.
și C.C. iar forța utilizată fiind cea fizică și cătușele.
Din analiza probelor administrate în cauză, Parchetul a constatat în
ceea ce-1 privește pe numitul F.I.G. că nu s-au confirmat aspectele sesizate.
Astfel, în sarcina acestuia nu se
poate reține săvârșirea infracțiunii de purtare
abuzivă prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen.,
întrucât nu au rezultat indicii temeinice
și concludente referitoare la
exercitarea unor acțiuni de lovire sau alte acte de
violență de către numitul F.I.G. asupra numiților A.I. și
A.C.
De asemenea, persoanele reclamante au precizat că numitul F.I.G.
nu este vreuna dintre persoanele
care i-a agresat fizic.
Împotriva
acestei ordonanțe s-a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, prin Rezoluția
nr. 495/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, a respins ca nefondată plângerea.
În baza art.
278
1
C. proc. pen. petenții A.I. și A.C. au formulat plângere la
instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București, criticând soluțiile
date de Parchet pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea
plângerii, petenții au arătat că numitul F.I.G. se face vinovat pentru
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen., având în
vedere că a fost complice moral, prin simpla sa prezență, la agresiunile fizice
aplicate de lucrătorii de poliție menționați în reclamație.
S-a
solicitat de către petenți desființarea Ordonanței atacate și trimiterea
cauzei la Parchet pentru începerea urmării penale împotriva numitului F.I.G.
Instanța,
analizând plângerea formulată de petenți, în raport de motivele invocat cât și
din oficiu, constată că nu este întemeiată și o va respinge în baza art. 278
1
alin. (8) lt. a) C. proc. pen.
In cauză, în
mod justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul F.I.G.,
deoarece nu sunt probe din care să rezulte vinovăția acestuia.
Chiar petenții au arătat că numitul F.I.G. nu i-a agresat fizic
nu i-a lovit în nici un mod.
Nu poate fi
primită susținerea petenților că numitul F.I.G. s-ar face vinovat de
complicitate morală, atâta timp cât în cauză nu s-a dovedit
vinovăția celorlalți lucrători de poliție,
vinovăție care presupune existența unui act de
condamnare a acestora.
Simplele
afirmații ale petenților că lucrătorii de poliție i-ar fi lovit, iar numitul F.G.
s-ar face vinovat de complicitate morală, deoarece nu a intervenit, având în
vedere gradul acestuia superior, nu sunt dovedite și nu sunt întemeiate pe o
hotărâre de condamnare a acestora.
Se constată
că la dosar există doar declarațiile petenților că au fost loviți de lucrătorii
de poliție, dar aceste declarații nu se coroborează și nu sunt susținute și de
alte probe.
Este
adevărat că există un certificat medico-legal din care rezultă că numitul
A.I. prezintă leziuni traumatice care s-au produs
prin lovire cu un corp dur
necesitând pentru vindecare 14-16 zile de
îngrijiri medicale, dar acest certificat medico-legal nu face dovada că numitul
A.I. ar fi fost lovit de către lucrătorii de poli
ție.
S-ar putea
pune problema eventualei complicități a numitului F.I.G. numai după
soluționarea dosarului disjuns cu privire la ceilalți lucrători de poliție dacă
în acest dosar se va pronunța o hotărâre de condamnare a lucrătorilor de
poliție.
În
concluzie, se constată că în cauză au fost administrate toate probele necesare
aflării adevărului, actele de urmărire cu privire la numitul F.I.G. s-au
întocmit în cadru legal și nu sunt probe din care să rezulte comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. (purtare abuzivă) de către acești
lucrători de poliție.
II. Împotriva
acestei sentințe au declarat recurs petiționarii A.I.
și A.C. criticând-o ca netemeinică solicitând
admiterea
recursului, desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și trimiterea
cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea începerii urmăririi
penale față de intimatul F.I.G., considerând că în mod greșit acesta nu a fost
tras la răspundere, acesta fiind prezent la momentul agresării recurenților
petiționari, era superior în grad, celor față de care s-a disjuns cauza.
Examinând
actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de
critică invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd
dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare , Înalta Curte are în vedere că
recursurile declarate e petiționarii A.I.
și A.C. se privesc ca nefondate și urmează a fi respinse ca atare în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta
întrucât în mod legal și temeinic instanța de fond verificând ordonanța atacată
a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nr. 2599/P/2009
din 16 februarie 2010 pe baza lucrărilor și a materialelor din dosarul cauzei
prin conformare la dispozițiile art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen. și
în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a statuat justificat de examenul
complet și convingător al actelor premergătoare efectuate de procuror că
această ordonanță este legală și temeinică și în consecință a dispus în baza
prevederilor art. 278
1
alin. (8) lit. a) teza III C. proc. pen.
menținerea acesteia și în consecință respingerea petiționarilor ca nefondată.
În
propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere că procurorul a efectuat
totalitatea actelor premergătoare ce se impuneau de situația premisă constatând
în esență în aceea că la data de 12 septembrie 2009, Poliția Municipiului
Slobozia a fost sesizată cu
privire la faptul ca la Spitalul Județean Slobozia se afla internați numiții
A.C. si A.I., care au declarat ca in seara de
11 septembrie 2009 au fost agresați fizic de mai mulți polițiști.
Cele doua
persoane vătămate recurente au precizat faptul ca în noaptea de 11/12
septembrie 2009, au fost agresați fizic atât la o coliba situata lângă o
bostana de pepeni ( pe DN21 Brăila - Slobozia ) cat și la Postul de Politie Scânteia, unde au fost aduși ulterior. Aceștia au mai adăugat ca dintre
persoanele prezente la coliba si la Postul de Politie Scânteia i-au recunoscut
pe numiții G.G.V., șeful postului de poliție menționat, si pe S.M., șeful
Postului de Politie Traian, îmbrăcați în uniforma de polițist.
Persoana vătămata
A.I. a menționat ca a fost lovit cu pumnul în zona cefei de numitul G.G.V.
Prin
certificatul medico-legal nr. A2-691 din 23 octombrie 2009 emis de Serviciul de
Medicină Legala Ialomița, s-a concluzionat ca numitul A.I. prezintă leziuni
traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 14-16
zile de îngrijiri medicale, fără a se pune în primejdie viata victimei.
Cu ocazia
audierii din data de 19 octombrie 2009, recurentul persoană vătămata A.C. a
declarat ca atât el cat și A.I. au fost agresați fizic de toți polițiștii
aflați în Postul de Politie Scânteia.
Decisive
sunt cele relatate de petiționari deja nominalizați cu ocazia reaudierii lor de
procuror.
La data de
11 februarie 2010 si fiindu-le prezentata o fotografie cu intimatul F.I.G.,
persoanele vătămate A.C. și A.I. au declarat ca acesta nu este vreuna din
persoanele care i-a agresat fizic în noaptea de 11/12 septembrie 2009.
Totodată, acestea au adăugat ca polițistul în cauza a fost intr-adevăr prezent
la evenimentele petrecute în sediul Postului de Politie Scânteia și era
îmbrăcat în civil. Dintre persoanele agresoare, persoanele vătămate au precizat
că îi cunosc doar pe numiții G.G.V. si S.M. . Audiat fiind la data de 26
ianuarie 2010, același intimat nominalizat a declarat ca în noaptea de 11/12
septembrie 2009 a fost de serviciu în cadrul echipei cercetare la fata locului,
motiv pentru care a participat la evenimentele petrecute în comuna Scânteia, în
care au fost implicați A.C. și A.I.
In
continuare, acesta a menționat ca urmare a unui telefon primit de la ofițerul
de serviciu din cadrul Politiei municipiului Slobozia, s-a deplasat împreuna cu
numiții N.C. (criminalist) si agentul C.C. din cadrul Politiei Rurale Slobozia
la locuința de serviciu a agentului principal de politie G.G.V., unde se
reclamase săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu si distrugere.
Ajunși la
fata locului, intimatul F.I.G. si numitul N.C. au efectuat constatările
specifice cercetării la fata locului, iar ceilalți colegi, C.C., G.G.V., S.M.
si un vecin din zona, M.G., s-au deplasat la bostana de pepeni a lui A.I.,
persoana bănuita de comiterea infracțiunilor reclamate in acea seara.
După
aproximativ 15 minute, numiții F.I.G. si N.C. i-au urmat pe colegii săi,
mergând si ei la aceeași locație.
La bostana
de pepeni, recurentul A.I. nu a vrut sa meargă de buna voie la Postul de Politie Scânteia, motiv pentru care acesta a fost imobilizat si încătușat de
numiții G.G.V., S.M. și C.C.
Totodată,
numitul A.C. a fost și el imobilizat de numiții S.M. și C.C.
Ulterior,
aceștia s-au deplasat la Postul de Politie Scânteia, unde datorita
manifestărilor agresive și violente, recurenții A.I. și A.C. au fost încătușați
din nou de către G.G.V., respectiv de către C.C. și S.M.
Intimatul F.I.G.
a mai adăugat faptul că numiții A.I. și A.C. s-au lovit singuri cu capul de
soba din birou, fără însa a fi agresați fizic în vreun fel de vreo persoană.
În
consecința celor sus expuse se conchide că în mod legal și temeinic procurorul
prin ordonanța atacată a dispus soluția de neîncepere a urmării penale față de
intimatul făptuitor F.I.G., subinspector de politie si organ de cercetare
penala în cadrul Biroului de Politie Rurala Slobozia, sub aspectul săvârșirii
infracțiunii prevăzute de art. 50 alin. (1) si (3) C. pen. întrucât fapta nu a
fost săvârșita de acesta.
Este legală și temeinică
statuarea instanței de fond în sensul că în sarcina intimatului făptuitor
nominalizat
nu
se
poate reține
săvârșirea infracțiunii de purtare abuziva prevăzuta de art. 250 alin. (1) si
(3) C. pen. întrucât nu au rezultat indicii temeinice și concludente
referitoare la exercitarea unor acțiuni lovire sau alte acte de violenta asupra
numiților A.I. și A.C.
Concomitent, nu poate fi
primită nici susținerea petiționarilor recurenți că intimatul făptuitor F.I.G.
s-ar face vinovat de complicitate morală, atâta timp cât în cauză nu s-a
dovedit
vinovăția celorlalți lucrători de
poliție, vinovăție care presupune existența unui act de
condamnare a
acestora.
Simplele
afirmații ale petenților că lucrătorii de poliție i-ar fi lovit, iar numitul F.G.
s-ar face vinovat de complicitate morală, deoarece nu a intervenit, având în
vedere gradul acestuia superior, nu sunt dovedite și nu sunt întemeiate pe o
hotărâre de condamnare a acestora.
Se constată
că la dosar există doar declarațiile petenților că au fost loviți de lucrătorii
de poliție, dar aceste declarații nu se coroborează și nu sunt susținute și de
alte probe.
Este
adevărat că există un certificat medico-legal din care rezultă că recurentul
petent
A.I. prezintă leziuni traumatice
care s-au produs prin lovire cu un corp dur
necesitând pentru vindecare
14-16 zile de îngrijiri medicale, dar acest certificat medico-legal nu face
dovada că ar fi fost lovit de către lucrătorii de poli
ție.
S-ar putea
pune problema eventualei complicități a intimatului F.I.G. numai după
soluționarea dosarului disjuns cu privire la ceilalți lucrători de poliție dacă
în acest dosar se va pronunța o hotărâre de condamnare a lucrătorilor de
poliție.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a se dispune obligarea recurenților
petiționari A.I.
și A.C. la plata sumelor
de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de petiționarii A.I.
și A.C.
împotriva sentinței penale nr. 172/F din 10
iunie
2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Obligă
recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22
septembrie 2010.