ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 525/2011

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 115/F din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 16892/280/2010, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.D., împotriva Rezoluției din 22 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 176/P/2010, rezoluție pe care a menținut-o.

A fost obligat petiționarul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petiționarul B.D. a formulat plângere împotriva Rezoluției din 22 iulie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 176/P/2010, susținând, în esență, că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva procurorilor S.B. și A.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. este netemeinică și nelegală deoarece intimații, cu rea-credință nu au avut în vedere la soluționarea cauzei, actele și probele existente la dosar.

Din actele de la dosar a rezultat că la data de 22 martie 2010, B.D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva procurorilor care instrumentează cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 3508/P/2009, invocând tergiversarea soluționării acestei cauze.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin Rezoluția din 22 iulie 2010 dată în Dosarul penal nr. 176/P/2010, a dispus în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale privind pe intimații S.B. și A.P., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există.

În esență, procurorul de caz a reținut că nu sunt indicii sau probe că susnumiții intimați au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau o altă faptă penală.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin Rezoluția din 6 august 2010 dată în Dosarul nr. 579/II/2/2010, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționar împotriva Rezoluției nr. 176/P/2010 din 22 iulie 2010.

Examinând plângerea formulată de B.D., instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, reținând că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești există Dosarul nr. 3508/P/2009 având ca obiect plângerea formulată de B.D. și B.C., plângere care viza mai multe persoane, acuzate de săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

Cercetările penale efectuate de Poliția Municipiului Pitești s-au finalizat prin referatul întocmit la data de 22 iulie 2009 prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale.

Dosarul a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.

Inițial, supravegherea cercetărilor penale a fost realizată de către procurorul S.B., iar începând cu data de 14 iulie 2010, cauza a fost repartizată pentru soluționare procurorului A.P. care urmează să adopte soluția prevăzută de lege.

S-a apreciat că în mod legal procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, deoarece din cercetările efectuate în cauză nu rezultă indicii sau probe referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. În opinia judecătorului fondului, eventuala tergiversare a soluționării cauzei de către intimați nu întrunește elementele constitutive ale vreunei fapte penale, putând avea relevanță doar în materie disciplinară.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul B.D., solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților S.B. și A.P. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că nu au analizat actele depuse la dosar și nu au dat o soluție eficientă împotriva persoanelor menționate în plângerea penală pe care a adresat-o organelor de urmărire penală.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă date sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către intimații S.B. și A.P., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. sau a vreunei alte fapte prevăzute de legea penală.

La data de 21 mai 2009, recurentul petiționar și numita B.C. au formulat plângere penală împotriva numiților D.I., M.M., P.A., F.V., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. și împotriva numiților G.G. și G.Gh. pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., plângere ce a fost trimisă pentru cercetări la Poliția municipiului Pitești.

Cu Adresa din 21 iulie 2009, Poliția municipiului Pitești - Biroul Poliției Rurale - a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauză, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inițial, cauza a fost supravegheată de către procurorul S.B., iar la data de 14 iulie 2010, a fost repartizată procurorului A.P., care până la data adoptării rezoluției de netrimitere în judecată împotriva căreia recurentul a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., nu o soluționase.

Așa cum a reținut și judecătorul fondului, eventuala tergiversare a soluționării cauzei de către intimați nu întrunește elementele constitutive ale vreunei fapte penale. În plus, răspunderea penală a procurorilor poate fi angajată doar dacă aceștia încalcă legea cu intenția vădită de a prejudicia vreuna din părți, ceea ce nu s-a dovedit în cauza de față.

Supravegherea activității de cercetare penală și soluționarea dosarului sunt atribute ce revin procurorilor potrivit îndatoririlor lor de serviciu, iar nemulțumirea unei părți față de soluția dată într-o cauză penală poate fi invocată numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege și în condițiile prevăzute de lege.

În consecință, reținând că hotărârea prin care instanța de fond a menținut rezoluția procurorului de netrimitere în judecată a intimaților procurori S.B. și A.P. este legală și temeinică, recursul formulat de petiționarul B.D. se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.D. împotriva Sentinței penale nr. 115/F din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2011.