ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 734/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 734/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului penal de față:
Pe baza
actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 127/F din 04 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr.
802/46/2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și
de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.N.
împotriva rezoluției din 06 mai 2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Pitești în dosarul nr. 82/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale împotriva numiților S.E., P.L. și S.C. sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 291 C.
pen. pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor
infracțiuni.
A fost
obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de
100 lei.
Pentru
a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că petentul a formulat
plângere penală împotriva comisarului șef S.E., comisar P.L. și inspector
principal S.C., din cadrul I.P.J. Argeș care, în calitate de reprezentanți ai
pârâtului I.P.J. Argeș, în dosarul nr. 1034/46/2008 al Curții de Apel Pitești,
au depus la data de 11 decembrie 2008 o întâmpinare prin care, în mod abuziv,
au invocat două excepții procedurale care nu corespundeau adevărului și care au
condus la respingerea acțiunii formulate de persoana vătămată B.N.
Procurorul
a constatat, însă, că nu pot fi întrunite elementele constitutive ale
infracțiunilor reclamate de persoana vătămată întrucât, indiferent de
susținerile și de cererile unei părți, instanța de judecată este datoare să le
verifice în baza probatoriului administrat, având posibilitatea să le respingă
atunci când constată că acestea sunt nelegale sau netemeinice.
Curtea de Apel Pitești, verificând soluția de
neîncepere a urmăririi penale a apreciat că aceasta este legală și temeinică,
plângerea petentului fiind nefondată. S-a reținut că formularea întâmpinării
într-un proces civil de către una dintre părți nu poate constitui o activitate
infracțională, așa cum a susținut petentul B.N., în contextual în care nu
rezultă nicio probă sau indiciu care să conducă la identificarea unor elemente
care să contureze vreo faptă penală în legătură cu această întâmpinare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
petentul B.N., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele scrise de recurs se susține, în
esență, că procurorul care a instrumentat plângerea penală nu a avut rol activ,
nu a audiat pe intimați, nu a studiat dosarul nr. 1032/46/2008 pentru că, dacă
ar fi făcut acest lucru, ar fi constat că întâmpinarea depusă în acest dosar
conține date necorespunzătoare realității, făptuitorii inducând în eroare
instanța de judecată.
Mai arată petentul că prin neadministrarea
probelor procurorul i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la
apărare, impunându-se admiterea plângerii, desființarea rezoluției și
trimiterea cauzei la procuror în vederea începeri urmăririi penale.
Examinând actele dosarului Înalta Curte
constată că recursul declarat de petentul B.N. este tardiv.
Potrivit art. 385/3 C. proc. pen. corob. cu
art. 363 alin. (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge
de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la
pronunțare și de la comunicare pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri
cât și la pronunțare.
În speță, petentul B.N. a fost prezent la
dezbaterile care au avut loc la termenul de judecată din 26 noiembrie 2009,
astfel cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din acea dată,
astfel că termenul de 10 zile pentru declararea recursului curge de la data
pronunțării, care a fost 04 decembrie 2009. Or, petentul a declarat recurs în
data de 21 decembrie 2009, după expirarea termenul legal.
În declarația de recurs petentul a menționat că
nu i s-a comunicat oficial o copie a dispozitivului hotărârii.
Conform art. 360 alin. (1) C. proc. pen. copii
de pe dispozitivul hotărârii se comunică numai părților care au lipsit atât la
judecată cât și la pronunțare. Or, petentul, nu s-a aflat în această situație,
el fiind prezent la judecată, astfel că instanța nu avea obligația de a-i
comunica copie de pe dispozitivul hotărârii, consecința fiind aceea că termenul
de declarare a recursului curge de la pronunțare.
Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. pen., când
pentru exercitarea unui
drept procesual
legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia
atrage decăderea din exercițiul dreptului și
nulitatea actului făcut peste
termen.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 385/15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen. recursul declarat în cauză va fi respins ca
tardiv, urmând ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de
petentul B.N. împotriva sentinței penale nr. 127/F din 04 decembrie 2009 a
Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200
lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie
2010.