ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 734/2010

Asupra

recursului penal de față:

Pe baza

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 127/F din 04 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr.

802/46/2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.N.

împotriva rezoluției din 06 mai 2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești în dosarul nr. 82/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale împotriva numiților S.E., P.L. și S.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 291 C.

pen. pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor

infracțiuni.

A fost

obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de

100 lei.

Pentru

a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că petentul a formulat

plângere penală împotriva comisarului șef S.E., comisar P.L. și inspector

principal S.C., din cadrul I.P.J. Argeș care, în calitate de reprezentanți ai

pârâtului I.P.J. Argeș, în dosarul nr. 1034/46/2008 al Curții de Apel Pitești,

au depus la data de 11 decembrie 2008 o întâmpinare prin care, în mod abuziv,

au invocat două excepții procedurale care nu corespundeau adevărului și care au

condus la respingerea acțiunii formulate de persoana vătămată B.N.

Procurorul

a constatat, însă, că nu pot fi întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate de persoana vătămată întrucât, indiferent de

susținerile și de cererile unei părți, instanța de judecată este datoare să le

verifice în baza probatoriului administrat, având posibilitatea să le respingă

atunci când constată că acestea sunt nelegale sau netemeinice.

Curtea de Apel Pitești, verificând soluția de

neîncepere a urmăririi penale a apreciat că aceasta este legală și temeinică,

plângerea petentului fiind nefondată. S-a reținut că formularea întâmpinării

într-un proces civil de către una dintre părți nu poate constitui o activitate

infracțională, așa cum a susținut petentul B.N., în contextual în care nu

rezultă nicio probă sau indiciu care să conducă la identificarea unor elemente

care să contureze vreo faptă penală în legătură cu această întâmpinare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

petentul B.N., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivele scrise de recurs se susține, în

esență, că procurorul care a instrumentat plângerea penală nu a avut rol activ,

nu a audiat pe intimați, nu a studiat dosarul nr. 1032/46/2008 pentru că, dacă

ar fi făcut acest lucru, ar fi constat că întâmpinarea depusă în acest dosar

conține date necorespunzătoare realității, făptuitorii inducând în eroare

instanța de judecată.

Mai arată petentul că prin neadministrarea

probelor procurorul i-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la

apărare, impunându-se admiterea plângerii, desființarea rezoluției și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începeri urmăririi penale.

Examinând actele dosarului Înalta Curte

constată că recursul declarat de petentul B.N. este tardiv.

Potrivit art. 385/3 C. proc. pen. corob. cu

art. 363 alin. (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge

de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare și de la comunicare pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri

cât și la pronunțare.

În speță, petentul B.N. a fost prezent la

dezbaterile care au avut loc la termenul de judecată din 26 noiembrie 2009,

astfel cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării din acea dată,

astfel că termenul de 10 zile pentru declararea recursului curge de la data

pronunțării, care a fost 04 decembrie 2009. Or, petentul a declarat recurs în

data de 21 decembrie 2009, după expirarea termenul legal.

În declarația de recurs petentul a menționat că

nu i s-a comunicat oficial o copie a dispozitivului hotărârii.

Conform art. 360 alin. (1) C. proc. pen. copii

de pe dispozitivul hotărârii se comunică numai părților care au lipsit atât la

judecată cât și la pronunțare. Or, petentul, nu s-a aflat în această situație,

el fiind prezent la judecată, astfel că instanța nu avea obligația de a-i

comunica copie de pe dispozitivul hotărârii, consecința fiind aceea că termenul

de declarare a recursului curge de la pronunțare.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. pen., când

pentru exercitarea unui

drept procesual

legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia

atrage decăderea din exercițiul dreptului și

nulitatea actului făcut peste

termen.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. recursul declarat în cauză va fi respins ca

tardiv, urmând ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de

petentul B.N. împotriva sentinței penale nr. 127/F din 04 decembrie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie

2010.