ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr.
83/F din 02 octombrie 2008 a Curtea de
Apel Pitești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie,
în
baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca
nefondată plângerea formulată de petenta R.R., împotriva
rezoluțiilor nr. 449/P/2007 din 12
mai 2008 și nr. 503/II/2/2008 din 06 iunie 2008, ale Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Pitești și a
menținut rezoluțiile atacate.
A obligat petenta la 100
lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a constatat
următoarele:
La data de 01 iulie 2008,
s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel
Pitești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, plângerea petiționarei R.R., împotriva rezoluției
nr. 449/P/2007 din 12 mai 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pitești, pe care a considerat-o nelegală, întrucât în timpul ședinței de
judecată de la data de 20 septembrie 2007, desfășurată
la Judecătoria Curtea de Argeș, i-au fost încălcate drepturile de
proprietate
și apărare, considerând că judecătorul G.A. a comis infracțiunile prevăzute de
art. 246, art. 247, art. 261 alin. (1), art. 292 C. pen.
, prin activitatea de judecată în dosarul civil nr. 898/216/2007.
Petiționara a solicitat
proba cu înscrisuri și a depus la dosar
adresa nr. 6945/1994 a Primăriei Curtea de Argeș, un opis cu
înscrisurile depuse în dosarul civil menționat, decizia civilă nr. 3753 din 23
noiembrie 1999, o întâmpinare depusă în dosarul nr. 1583/1994 al Judecătoriei
Curtea de Argeș, iar instanța a atașat dosarul de urmărire penală.
Analizând actele și
lucrările dosarului, instanța a constatat că
petiționara a fost procuratorul
reclamantului R.C. în dosarul nr.
898/216/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de
Argeș, care avea
ca obiect cererea de executare silită a obligației de a face, formulată
împotriva pârâtei Comisia municipală Curtea de Argeș de aplicare a Legii nr.
18/1991, pentru a înainta, de îndată, documentația pentru eliberarea titlului
de proprietate reclamantului pentru suprafața totală
de 100 mp.
Constatând că anterior
îi fusese respinsă o acțiune similară,
hotărârea având caracter irevocabil și că nu sunt întrunite condițiile
art. 580 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul
intimat G.A. a
respins cererea de executare silită.
Petiționara a formulat
plângere la data de 02 octombrie 2007, la
Consiliul Superior al Magistraturii împotriva
judecătorului cauzei
civile, plângere ce a
fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Pitești, spre
soluționare.
Prin rezoluția nr.
449/P/2007 din 12 mai 2008, a Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus
neînceperea urmăririi
penale față de
magistratul intimat G.A., sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor reclamate, apreciindu-se că
activitatea judecătoarei nu întrunește elementele constitutive ale vreunei
infracțiuni, iar fapta
sancționată de art. 292 C. pen. nu există.
Împotriva rezoluției, petiționara a formulat plângere la
Procurorul ierarhic superior, aceasta fiind
respinsă prin rezoluția nr.
503/11/2/2008 din 06 iunie 2008.
Î
n urma analizării temeiniciei plângerii,
instanța de fond a constatat că nu există nici un fel de probe din care să
rezulte săvârșirea de către magistrat a vreunei infracțiuni în legătură cu
serviciul sau infracțiuni de fals, întrucât pe de o parte, în lipsa unui titlu
executoriu cererea de executare silită nu putea fi admisă iar pe de altă parte,
deoarece apărătorul reclamantului nu a putut face
dovada nici a faptului că este avocat în cadrul Uniunii Naționale a
Barourilor din România și nici că are procură specială din partea
reclamantului,
pentru a pune concluzii în numele lui, deci nu s-a încălcat dreptul la apărare.
F
ață de aceste considerente, instanța de fond
a constatat că
nici dreptul de proprietate
și nici dreptul la apărare al petiționarei nu
au fost încălcate, petiționara de altfel, nefiind parte în dosar, ci
doar procurator, personal nu i se putea aduce vreun prejudiciu decurgând
din
nerespectarea dreptului de proprietate.
Infracțiunea prevăzută de art. 261 alin. (1) C.
pen., cere
pentru a fi întrunite elementele
constitutive, exercitarea violenței, amenințării sau a altui mijloc de
constrângere, pentru împiedicarea
participării la proces, activități
care nu au fost realizate de către magistrat, iar infracțiunea de fals, nu
există, nefiind realizate activitățile presupuse de elementul material.
Astfel, a fost
considerată legală și temeinică atât rezoluția de
netrimitere în judecată cât și
cea prin care s-a respins plângerea la
procurorul ierarhic superior, cu mențiunea că
orice hotărâre se poate
cenzura pe calea exercitării dreptului la apel sau
recurs, după caz,
plângerea a fost respinsă ca nefondată și au fost menținute rezoluțiile
atacate.
Î
mpotriva acestei
sentințe, în termen legal, a declarat recurs
persoana vătămată R.R.,
criticând-o pe motive de nelegalitate
și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea
inițială, susținând că
sentința
a fost pronunțată fără analizarea concretă și corectă a întregului material
probator aflat la dosarul cauzei, și a solicitat casarea sentinței recurate și
trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.
Examinând recursul
declarat de către petiționară sub toate
aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanța de
fond, în baza materialului probator aflat la
dosarul cauzei, a apreciat în
mod corect că magistratul intimat G.A.
în calitatea pe care o avea ,aceea de judecător la
Judecătoria
Curtea de Argeș,
și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător în cursul
desfășurării ședinței de judecată de la data
de
20 septembrie 2007, de la Judecătoria Curtea de Argeș.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.
303/2004, magistrații judecători sunt independenți; activitatea judiciară este
una de administrare și interpretare a întregului material probator, iar
hotărârea pronunțată de judecător în care se concretizează convingerea
acestuia, în raport de materialul probator administrat și
în raport de obiectul cauzei, poate fi supusă
controlului judiciar prin
exercitarea căilor ordinare de atac.
Î
n această cauză
magistratul judecător intimat G.A. în calitate de Judecător la Judecătoria
Curtea de Argeș, și a atribuțiilor
conferite de lege, nu a făcut decât, ca pe baza
probelor administrate în cauză și a propriei convingeri, să aprecieze cu privire
la soluția
pronunțată în dosarul
civil nr. 898/216/2007, care avea ca obiect
cererea
de executare silită a obligației de a face, urmând ca instanța
de
control judiciar să aprecieze asupra temeiniciei și legalității
acestei hotărâri în situația în care petenta ar
fi uzat de dreptul la a
declara apel sau recurs.
Pe de altă parte, deși petiționara a arătat,
în concret, în ce
constă vătămarea adusă
intereselor sale, trebuie precizat că nu orice
încălcare a dispozițiilor
procedurale cu ocazia desfășurării activității de judecată, atrage răspunderea
penală a intimatului magistrat judecător, ci doar dacă se dovedește
reaua-credință cu care
acționează acesta în
scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță,
lipsind latura subiectivă/obiectivă a
infracțiunilor reclamate.
Eventualele încălcări ale dispozițiilor procedurale cu ocazia soluționării
cauzei, pot fi criticate într-un
cadru
procesual adecvat, respectiv în fața instanței de control judiciar
sesizată
cu soluționarea cauzei respective.
Î
n speță, petiționara, a avut calitatea de
procurator al
reclamantului R.C.I. în
dosarul nr. 898/216/2007 aflat pe rolul
Judecătoriei Curtea de Argeș,
care avea ca obiect cererea de executare silită a obligației de a face,
formulată împotriva pârâtei
Comisia
municipală Curtea de Argeș de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru a înainta,
de îndată, documentația pentru eliberarea titlului de
proprietate reclamantului pentru suprafața totală
de 100 mp, dosar
în legătură cu care
pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate, astfel
încât își putea
valorifica susținerile în fața instanței de control judiciar.
Cu privire la pretinsa infracțiune prevăzută
de art. 261 alin. (1)
C. pen., în mod
corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele
constitutive ale acesteia respectiv, exercitarea
violenței, amenințării
sau a altui
mijloc de constrângere, pentru împiedicarea participării la
proces, activități care nu au fost realizate de
către magistrat, iar
infracțiunea de
fals, nu există, nefiind realizate activitățile presupuse
de elementul
material.
Pentru toate aceste
considerente, apreciind că rezoluțiile și
sentința pronunțate în cauză sunt legale, temeinice
și corect
motivate în fapt și în drept,
văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca
nefondat iar în
baza art. 192 alin.
(3) din același cod va obliga recurenta la cheltuieli
judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta R.R. împotriva
sentinței penale nr. 83/F din 02 octombrie 2008 a
Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie.
Obligă recurenta
petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 26 noiembrie 2008.