ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3897/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 83/F din 02 octombrie 2008 a Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta R.R., împotriva rezoluțiilor nr. 449/P/2007 din 12 mai 2008 și nr. 503/II/2/2008 din 06 iunie 2008, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a menținut rezoluțiile atacate. A obligat petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a constatat următoarele: La data de 01 iulie 2008, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, plângerea petiționarei R.R., împotriva rezoluției nr. 449/P/2007 din 12 mai 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pe care a considerat-o nelegală, întrucât în timpul ședinței de judecată de la data de 20 septembrie 2007, desfășurată la Judecătoria Curtea de Argeș, i-au fost încălcate drepturile de proprietate și apărare, considerând că judecătorul G.A. a comis infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 261 alin. (1), art. 292 C. pen. , prin activitatea de judecată în dosarul civil nr. 898/216/2007.

Petiționara a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar adresa nr. 6945/1994 a Primăriei Curtea de Argeș, un opis cu înscrisurile depuse în dosarul civil menționat, decizia civilă nr. 3753 din 23 noiembrie 1999, o întâmpinare depusă în dosarul nr. 1583/1994 al Judecătoriei Curtea de Argeș, iar instanța a atașat dosarul de urmărire penală. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că petiționara a fost procuratorul reclamantului R.C. în dosarul nr. 898/216/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, care avea ca obiect cererea de executare silită a obligației de a face, formulată împotriva pârâtei Comisia municipală Curtea de Argeș de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru a înainta, de îndată, documentația pentru eliberarea titlului de proprietate reclamantului pentru suprafața totală de 100 mp.

Constatând că anterior îi fusese respinsă o acțiune similară, hotărârea având caracter irevocabil și că nu sunt întrunite condițiile art. 580 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul intimat G.A. a respins cererea de executare silită. Petiționara a formulat plângere la data de 02 octombrie 2007, la Consiliul Superior al Magistraturii împotriva judecătorului cauzei civile, plângere ce a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, spre soluționare. Prin rezoluția nr. 449/P/2007 din 12 mai 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul intimat G.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate, apreciindu-se că activitatea judecătoarei nu întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni, iar fapta sancționată de art. 292 C. pen.

nu există. Împotriva rezoluției, petiționara a formulat plângere la Procurorul ierarhic superior, aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr. 503/11/2/2008 din 06 iunie 2008. Î n urma analizării temeiniciei plângerii, instanța de fond a constatat că nu există nici un fel de probe din care să rezulte săvârșirea de către magistrat a vreunei infracțiuni în legătură cu serviciul sau infracțiuni de fals, întrucât pe de o parte, în lipsa unui titlu executoriu cererea de executare silită nu putea fi admisă iar pe de altă parte, deoarece apărătorul reclamantului nu a putut face dovada nici a faptului că este avocat în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și nici că are procură specială din partea reclamantului, pentru a pune concluzii în numele lui, deci nu s-a încălcat dreptul la apărare.

F ață de aceste considerente, instanța de fond a constatat că nici dreptul de proprietate și nici dreptul la apărare al petiționarei nu au fost încălcate, petiționara de altfel, nefiind parte în dosar, ci doar procurator, personal nu i se putea aduce vreun prejudiciu decurgând din nerespectarea dreptului de proprietate. Infracțiunea prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen., cere pentru a fi întrunite elementele constitutive, exercitarea violenței, amenințării sau a altui mijloc de constrângere, pentru împiedicarea participării la proces, activități care nu au fost realizate de către magistrat, iar infracțiunea de fals, nu există, nefiind realizate activitățile presupuse de elementul material.

Astfel, a fost considerată legală și temeinică atât rezoluția de netrimitere în judecată cât și cea prin care s-a respins plângerea la procurorul ierarhic superior, cu mențiunea că orice hotărâre se poate cenzura pe calea exercitării dreptului la apel sau recurs, după caz, plângerea a fost respinsă ca nefondată și au fost menținute rezoluțiile atacate. Î mpotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana vătămată R.R., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea inițială, susținând că sentința a fost pronunțată fără analizarea concretă și corectă a întregului material probator aflat la dosarul cauzei, și a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Examinând recursul declarat de către petiționară sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Astfel, instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că magistratul intimat G.A. în calitatea pe care o avea ,aceea de judecător la Judecătoria Curtea de Argeș, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător în cursul desfășurării ședinței de judecată de la data de 20 septembrie 2007, de la Judecătoria Curtea de Argeș. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 303/2004, magistrații judecători sunt independenți; activitatea judiciară este una de administrare și interpretare a întregului material probator, iar hotărârea pronunțată de judecător în care se concretizează convingerea acestuia, în raport de materialul probator administrat și în raport de obiectul cauzei, poate fi supusă controlului judiciar prin exercitarea căilor ordinare de atac.

Î n această cauză magistratul judecător intimat G.A. în calitate de Judecător la Judecătoria Curtea de Argeș, și a atribuțiilor conferite de lege, nu a făcut decât, ca pe baza probelor administrate în cauză și a propriei convingeri, să aprecieze cu privire la soluția pronunțată în dosarul civil nr. 898/216/2007, care avea ca obiect cererea de executare silită a obligației de a face, urmând ca instanța de control judiciar să aprecieze asupra temeiniciei și legalității acestei hotărâri în situația în care petenta ar fi uzat de dreptul la a declara apel sau recurs.

Pe de altă parte, deși petiționara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității de judecată, atrage răspunderea penală a intimatului magistrat judecător, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate. Eventualele încălcări ale dispozițiilor procedurale cu ocazia soluționării cauzei, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de control judiciar sesizată cu soluționarea cauzei respective.

Î n speță, petiționara, a avut calitatea de procurator al reclamantului R.C.I. în dosarul nr. 898/216/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, care avea ca obiect cererea de executare silită a obligației de a face, formulată împotriva pârâtei Comisia municipală Curtea de Argeș de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru a înainta, de îndată, documentația pentru eliberarea titlului de proprietate reclamantului pentru suprafața totală de 100 mp, dosar în legătură cu care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate, astfel încât își putea valorifica susținerile în fața instanței de control judiciar.

Cu privire la pretinsa infracțiune prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen., în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia respectiv, exercitarea violenței, amenințării sau a altui mijloc de constrângere, pentru împiedicarea participării la proces, activități care nu au fost realizate de către magistrat, iar infracțiunea de fals, nu există, nefiind realizate activitățile presupuse de elementul material. Pentru toate aceste considerente, apreciind că rezoluțiile și sentința pronunțate în cauză sunt legale, temeinice și corect motivate în fapt și în drept, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta R.R. împotriva sentinței penale nr. 83/F din 02 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2008.