ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 710/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 710/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140/ F din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara G.V. împotriva

rezoluției nr.

481/P/2007 din 30 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de

Apel Pitești, fiind menținută rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petiționara

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt

următoarele:

La data de 30 iulie 2008, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Pitești sub nr. 7147/280/2008, plângerea formulată de petiționara G.V. împotriva

rezoluției nr. 481/P/2008 din 30 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitei C.E., avocat în cadrul Baroului Argeș, cercetată sub aspectul

infracțiunilor de fals în declarații prevăzută de art. 292 și înșelăciune,

prevăzută art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

Prin sentința penală nr. 1935 din 21 octombrie 2008, Judecătoria

Pitești, în baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 28

1

din

același cod, a admis excepția de necompetență materială și a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prima instanță a mai reținut că, prin

rezoluția nr. 481/P/2007 din 30

iunie 2008 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus, în temeiul art. 249

raportat la

art. 11

alin. pct. b, combinat

cu art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitei C.E., avocat în cadrul Baroului Argeș, cercetată sub aspectul

infracțiunii de fals în declarații,

prevăzută de

art. 292

C. pen., întrucât sub

aspectul laturii subiective nu sunt întrunite

elementele constitutive

ale acestei infracțiuni și pentru infracțiunea înșelăciune,

prevăzută

art. 215

alin. (2) și (3) C. pen., întrucât fapta nu

există, soluția fiind menținută prin rezoluția nr. 681/ll/3/2008 dată de

aceeași unitate de parchet.

Din materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut

că, la data de 15 iulie 2004, numiții C.

I.

V., N.

I.

S. și C.H. au încheiat cu SC P.I.R. SA un antecontract de

vânzare-cumpărare, autentificat la B.N.P. S.A.

Obiectul acestui act îl constituia promisiunea vânzării - cumpărării

unui teren în suprafață de 40.000 mp, situat în intravilanul orașului Mioveni

punctul B.B., județul Argeș, la prețul de 2,5 euro/mp.

În aceeași zi, vânzătorii C.

I.

V., N.

I.

S. și

C.H., prin procură specială,

au împuternicit pe avocatul

C.E. să-i reprezinte, ca în numele lor și

pentru ei, să vândă această suprafață de teren, către SC P.I.R. SA. Procura a

fost autentificată sub nr. 3927 din 15 iulie 2004 la B.N.P. S.A., cu sediul în

municipiul Pitești, fiind reținut că, una dintre vânzătoare și anume C.V. era

soacra avocatului C.E.

S-a mai reținut că, la data de 3 august 2004, a fost întocmit

contractul de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 40.000 mp teren, situat în

intravilanul orașului Mioveni, cartier Clucereasa, punctul

B.B. (P.), județul Argeș, autentificat sub nr. 4034,

cu

următoarele vecinătăți: la nord N.C., la sud - Șoseaua Mioveni - Pitești,

la vest - Drumul Național 73 Pitești - Câmpulung și la est – C.F.R. Golești

Câmpulung.

Vânzătorii au fost reprezentați la notariat conform procurii speciale,

de către intimată, avocatul C.E.

În cuprinsul actului, mandatara vânzătorilor a declarat că, terenul se

află în circuitul civil, nu se află înstrăinat și ipotecat anterior sub nicio

formă, că nu face obiectul unui litigiu judecătoresc, garantând

cumpărătorul de orice evicțiune totală sau

parțială, conform art. 1337 C. civ.

Referitor la această mențiune, petiționara G.V. a considerat că, fapta

intimatei C.E. reprezintă infracțiune de fals în declarații și înșelăciune

pentru că, în realitate, pe rolul Judecătoriei Pitești se afla pe rol dosarul nr.

3331/2004, astfel încât terenul ce a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare era în litigiu.

Prim instanță a mai reținut că, din verificările prealabile efectuate

s-a constatat că, pe rolul Judecătoriei Pitești se află dosarul nr. 3331/2004,

având ca obiect acțiunea în revendicare formulată de către G.V., la data de 30

martie 2004, împotriva numiților C.H., N.

I.

S. și C.

I.

V., cu privire la suprafața de 6500 mp, situată la puntul P. (fost C.),

tarlaua 22, Mioveni, satul Racovița, cu următoarele vecinătăți: la nord N.C. și

F.G., la est - calea ferată, la sud - Șoseaua Pitești și la vest - Drumul

Național Pitești - Câmpulung. în cuprinsul acțiunii s-a menționat că, această

suprafață de teren se află în realitate nu în tarlaua 22, ci în tarlaua 20.

Din declarația intimatei C.E. a rezultat că, aceasta a avut cunoștință

de acest litigiu, întrucât i-a apărat în cauză pe pârâți, însă întotdeauna a

avut reprezentarea că, litigiul se referă la un alt teren.

S-a mai reținut că, un rol important în cauză l-a avut expertiza

tehnică topografică efectuată de expertul M.L. care a stabilit că, titlul de

proprietate al moștenitorilor lui C.L. care a stabilit că titlul de proprietate

al moștenitorilor lui C.I. și titlul de proprietate al numitei G.V. nu se

suprapun, fiind posibil ca între cele două suprafețe atribuite să rămână o

suprafață de circa 6500 mp. S-a concluzionat în sensul că, terenul de 40.000 mp

al moștenitorilor C. este altul decât terenul din titlul de proprietate al

petiționarei G.V. și câtă vreme vecinătățile de nord și sud nu sunt poziționate

în schița actului de proprietate acest teren nu se poate identifica concret în

teren.

Prima instanță a constat că, terenul în suprafață de 6500 mp

aflat în litigiu care forma obiectul dosarului nr.

3331/2004 al Judecătoriei

Pitești, nu a fost parte integrantă din

terenul în suprafață de 40.000 mp care a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare contestat și a apreciat că rezoluția atacată este legală și

temeinică, iar plângerea formulată de petiționară este nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționara G.V.

, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței

penale nr. 140/ F

din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, și în rejudecare, să se dispună

admiterea plângerii și restituirea cauzei la procuror, în vederea începerii

urmăririi penale față de intimata C.E. pentru infracțiunea de fals în

declarații, înșelăciune, în condițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., în vederea completării materialului probator, respectiv, audierea

tuturor persoanele implicate în cauză, confruntarea petiționarei cu intimata C.E.

și G.G. și efectuarea

unei noi expertize

tehnice cadastrale, întrucât expertul nu s-a deplasat la

locul unde este

terenul aflat în litigiu.

În susținerea recursului, petiționara a arătat că, nu este adevărat că

intimata C.E. nu a cunoscut faptul că, terenul pe care l-a vândut se afla în

litigiu, motiv pentru care se face vinovată de infracțiunea de fals în

declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., expertiza tehnică efectuată în cauză

este favorabilă intimatei deoarece expertul a refuzat să măsoare tot terenul de

7, 97 hectare pentru a putea

constata

suprapunerea acestuia cu suprafața de 3,4 hectare din titlul de

proprietate

a numitului C.O., al cărei moștenitoare este petiționara, activitate ce era

primordială și de cea mai mare importanță pentru expertiză.

A mai susținut petiționara că, intimata C.E. a vândut terenul imediat

ce a auzit că acesta a fost revendicat, fiind ajutată de numitul G.G. de la

Primăria Mioveni, această instituție fiind notificată de petiționară de a nu

elibera certificat de rol, în vederea vânzării terenului în litigiu. în acest

sens, petiționara a arătat că, se impune ascultarea în calitate de făptuitor a

numitului G.G. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C.

pen.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor

formulate, în conformitate cu art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele care urmează:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, în mod judicios

și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, fiind

evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la

soluția de scoatere de sub urmărire penală față de intimata C.E., cercetată

pentru infracțiunile prevăzute de art. 292 C. pen. și art. 215 alin. (2) și (3)

C. pen.

Înalta Curte constată că, au fost examinate, criticile formulate de

petiționara G.V. în raport cu persoana și faptele pretins a fi săvârșite de

către aceasta, constatându-se că nu există elementul subiectiv al infracțiunii

de fals în declarații care presupune totdeauna existenței intenției directe,

intimata C.E., sub aspect psihic, nu a prevăzut și nu a urmărit să realizeze o

declarație necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unor consecințe

juridice, iar infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3)

C. pen.

Astfel, se reține că, la data de 27 martie 2007, persoana vătămată G.V.

a formulat plângere penală împotriva numitei C.E., avocat în B. Argeș pentru

săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații și înșelăciune, susținând că aceasta

din urmă a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, în timpul și cu

prilejul întocmirii

contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4034 din 3 august

2004, de către

notarul public S.A.

Pentru a se elucida situația de fapt, în cauză, organul de urmărire

penală a dispus efectuarea unei expertize tehnice cadastrale, iar raportul de

expertiză efectuat a concluzionat faptul că, terenul de 40.000 mp s-a

identificat în tarlaua 20, în parcela 391 pășune și parțial în parcela 392

arabil, între vecinătățile care sunt și pe titlul de proprietate respectiv: la

nord N.C., la sud - Șoseaua Mioveni - Pitești, la vest - Drumul Național 73

Pitești - Câmpulung și la est – C.F.R. Golești Câmpulung, acest teren fiind

materializat pe planul anexai nr. 1, cu conturi de culoare roșie.

În același raport de expertiză s-a mai menționat că, terenul de 6500 mp

situat în punctul P. fost C., pretins a fi tarlaua 20 și revendicat de G.V. are

următoarele vecinătăți: la nord N.C. și F.G., la est - calea ferată, la sud -

Șoseaua Pitești și la vest - Drumul Național Pitești - Câmpulung. Expertul

tehnic a mai precizat că, nu se poate identifica în titlul de proprietate al

numitei G.V. în mod concret, deoarece terenul cuprins în titlul său, neavând

vecinătățile N și S nominalizate, această suprafață putând fi amplasată oriunde

între calea ferată și drumul

național, spre

nord, chiar la un kilometru, deoarece în parcela 395 arabil

se găsește

pus în posesie F.G., fiind așadar într-un amplasament sau reprezentând

diferența de 7500 mp, pe care a descris-o în conținutul expertizei, în plus

față de cele două titluri de proprietate.

Se mai reține că, pe planul extras din

planul cadastral Mioveni, la

anexa 1 și anexa nr. 2,

expertul a materializat terenul de 40.000 mp al moștenitorilor C.I., ce

corespunde înscrisurilor din actul de proprietate, dar și terenul vecinului din

partea de nord - N.C., prin care s-a eliberat titlul de proprietate lui G.V.,

dar fără o poziționare precisă, față de reperi ficși în zonă.

În raportul de expertiză menționat se menționează în final că, terenul

de 40.000 mp nu se suprapune cu terenul din titlul de proprietate al numitei G.V.,

având în vedere că vecinătățile din partea de nord nu sunt nominalizate pentru

a-l poziționa concret pe teren. Totodată, în rezoluția nr. 481/ll/2 din 30

iunie 2008 s-a mai reținut că, persoana vătămată G.V., la data de 12 mai 2008,

a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și a solicitat completarea

raportului de expertiză, prin măsurarea de către expert a întregii suprafețe de

teren de 46.500 mp începând de la locuitorul N.V., în partea de nord până la

limita sudică, în vecinătatea terenului de 40.000 mp, deținut de moștenitorii C.I.,

teren vândut de C.E., în calitate de mandatar.

Totodată, procurorul a apreciat că, solicitarea petiționarei depășește

obiectul cauzei penale, făcând parte din obiectul litigiului civil existent pe

rolul Judecătoriei Pitești și care formează obiectul dosarului nr. 3331/2004,

cum și faptul că, obiectivele expertizei au fost inițial aduse la cunoștință

părților, prin rezoluția din 3 iunie 2008, astfel că a respins cererea acesteia

mai sus arătată.

De asemenea, din verificare actelor și lucrărilor dosarului, mai

rezultă că, în cauză, a fost ascultat numitul G.G., care îndeplinește funcția

de șef birou fond funciar la Primăria Mioveni, care a

relata că, titlul de proprietate al moștenitorilor C.I. și titlul

de

proprietate al numitei G.V. nu se suprapun, suprafața

atribuită lui C.I. se află în partea de sud, iar suprafața de

teren

atribuită numitei G.V. se află în partea de nord, învecinându-se cu N.V., fiind

posibil ca între cele două suprafețe atribuite să rămână o suprafață de circa

6500 mp.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat parchetul că,

declarația martorului G.G. și concluziile raportului de expertiză tehnică

cadastrală confirmă apărarea formulată de intimata C.E., în sensul că, terenul

în suprafață de 6500 mp ce face obiectul dosarului civil nr. 3331/2004 aflat pe

rolul Judecătoriei Pitești nu face parte integrantă din terenul în suprafață de

40.000 mp ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare.

Cum, din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date și

indicii că intimata C.E. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii, prevăzută

de art. 292 C. pen., întrucât potrivit declarației sale dată în fața

procurorului, deși avea cunoștință despre litigiul ce forma obiectul dosarului

civil nr. 3331/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, a avut reprezentarea

că, acesta se referă la un alt teren care nu intră în componența celui vândut,

iar pe de altă parte, petiționara nu deținea acte doveditoare de proprietate în

ce privește această suprafață de teren, iar, infracțiunea de înșelăciune nu

există în materialitatea ei, Înalta Curte constată că atât rezoluția de

scoatere de sub urmărire penală dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, cât și hotărârea primei instanțe sunt legale și temeinice, neexistând

nici un temei de desființare a acestora.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

, urmează ca recursul declarat de

petiționara

G.V. să fie respins, ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționara va fi

obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.V. împotriva

sentinței penale nr. 140/ F din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.