ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 492/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91/ F de la 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 568/46/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea penală formulată de petiționarii V.G.L. și V.G.D., împotriva ordonanței nr. 489/P/2007 din 24 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a rezoluției nr. 547/II/2/2008 din 20 iunie 2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Au fost obligați petiționarii la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petiționarii V.G.L.

și V.G.D., au formulat plângere împotriva rezoluției nr. 547/II/2/2008 din 20 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care Ie-a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea acestora împotriva ordonanței nr. 489/P/2007 din 24 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. În dezvoltarea plângerii, au arătat că avocat E.C. a prezentat clientei sale P.R. decizia civilă nr. 720 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr. 2862/109/2006, ca fiind definitivă și irevocabilă, investită cu titlu executoriu, deși în realitate acel dosar se află și în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție București, având ca obiect contestație în anulare formulată de petiționari.

Investirea cu formulă executorie a unei hotărâri se poate face numai la cerere adresată instanței de executare, ceea ce nu există, fiind inadmisibil a prezenta titlul executoriu în discuție ce poartă pe prima pagină, atât ștampila judecătoriei, cât și a tribunalului, iar pe ultima pagină lipsește ștampila dreptunghiulară a judecătoriei cu mențiunile necesare investirii. Cele menționate anterior trebuiau sesizate, atât de avocata E.C., cât și de către executorul judecătoresc M.M.I., în baza atribuțiunilor de serviciu, conform cărora nu trebuia să procedeze la executarea silită. Examinând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în sensul dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., s-a constatat că plângerea formulată de petiționarii V.G.L. și V.G.D. este nefondată, în sensul în care se va preciza. Prin sentința civilă nr. 720 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș, s-a admis apelul declarat de P.L.R., schimbându-se în parte sentința instanței de fond, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de persoana vătămată, precum și cererea reconvențională a numitei P.L., stabilindu-se linia de hotar între proprietățile părților, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză. Împotriva acestei decizii, persoana vătămată V.G.L. a formulat recurs, care, prin decizia civilă nr. 228/ R din 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, a fost respins, ca nefondat.

Ulterior, împotriva acestei decizii pronunțată de Curtea de Apel Pitești, V.G.L. a formulat o contestație în anulare care se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La 22 noiembrie 2007, executorul judecătoresc M.M.I. a pus în executare decizia civilă nr. 720/2006 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 228/R/2007 a Curții de Apel Pitești. Petiționarii au susținut că, avocat E.C., ce a fost angajată de către partea adversă în dosarul civil, a indus în eroare instanța de judecată când a solicitat acordarea unui alt termen pentru atașarea dosarului nr. 2862/109/2006, aflat la Curtea de Apel Pitești, cu toate că acesta fusese înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma formulării unei contestații în anulare.

S-a mai invocat că executorul judecătoresc M.l.M., în mod abuziv, a pus în executare dispozitivul deciziei civile nr. 720/2006 a Tribunalului Argeș, cu toate că s-a învederat că hotărârea avea aplicată în fals ștampila de rămânere definitivă și investire cu formulă executorie. Prin ordonanța din 24 mai 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 489/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de E.C. și M.l.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 215 alin. (1) și art. 292 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, iar în legătură cu infracțiunile prevăzute de art. 220, 217, 288, 290 și 292, 289, 291, 320, 217 și 323 C. pen., nu s-a stabilit că au săvârșit aceste fapte.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea ei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, competent să o soluționeze sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 220, 217, 288, 290, 289, 291, 320, 217 și 323 C. pen., de către P.L. și C.E.R. Din considerentele ordonanței emise de parchet a rezultat că, în cauză nu există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., de către executorul judecătoresc, săvârșirea infracțiunii de fals sesizată de persoana vătămată nefiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau printr-o altă soluție adoptată de parchet. Persoana vătămată dacă era nemulțumită de actele de executare efectuate, avea posibilitatea legală ca împotriva acestora să formuleze o contestație la executare la Judecătoria Câmpulung.

De asemenea, așa cum a rezultat din încheierea din data de 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în dosarul nr. 1100/205/2006, avocat E.C. a solicitat pentru reclamanta P.L.R., acordarea unui nou termen pentru atașarea unui dosar aflat la Curtea de Apel Pitești. Cu privire la acest dosar, persoana vătămată a arătat că în realitate, acesta se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu la Curtea de Apel Pitești, avocata inducând, astfel în eroare instanța de judecată.

Prin încheierea mai sus-amintită, Judecătoria Câmpulung nu a dat curs solicitării din partea avocatei și a menținut suspendarea cauzei pe care o dispusese prin încheierea din 16 mai 2006. Ca atare, s-a reținut de către parchet că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 215 alin. (1) C. pen., sub aspectul laturilor subiective și obiective, nestabilindu-se că executorul judecătoresc și avocata, reclamați, ar fi falsificat vreo hotărâre judecătorească. Împotriva ordonanței amintite, au formulat plângere petiționarii, care Ie-a fost respinsă prin rezoluția din 20 iunie 2008 a procurorului general adjunct de la Parchetul de pe lângă curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 547/II/2/2008.

Din considerentele rezoluției atacate a rezultat că susținerile petenților privind îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc M.l.M. s-au dovedit a fi neîntemeiate, deoarece din probe a rezultat că acesta a demarat și efectuat executarea silită a unei hotărâri judecătorești devenită irevocabilă și care constituie astfel titlul executoriu, precum și faptul că nu s-au evidențiat indicii privind comiterea vreunei alte fapte penale, așa cum s-a reclamat, atât în ceea ce îl privește pe executorul judecătoresc, cât și pe avocata E.C.

Cu referire la rezoluțiile adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-au reținut, în fapt, următoarele: Conținutul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constă în „fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiunilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane”, iar cel al infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Or, din actele dosarului nu a rezultat că persoanele reclamate au acționat în vreun fel, în mod deliberat, pentru a prejudicia interesele petiționarilor. Dimpotrivă, instanța de judecată nu a dat curs cererii făcute de avocata E.C., în sensul acordării termenului solicitat și a menținut suspendarea cauzei, iar executorul judecătoresc M.l.M. a efectuat executarea silită a unei hotărâri judecătorești irevocabile, devenită titlu executoriu, iar săvârșirea infracțiunii de fals sesizată de petiționari, nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă. În situația dată, dacă petiționarii erau nemulțumiți de actele de executare efectuate, aveau posibilitatea să formuleze o contestație la executare, așa cum în mod corect s-a reținut prin rezoluția atacată.

Prin urmare, neconstatându-se că intimații reclamați au acționat „cu știință” și nici în vreun alt mod pentru a prejudicia interesele petiționarilor, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Pe cale de consecință, au fost obligați petiționarii la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs, petiționarii V.G.D. și V.G.L., criticând-o, invocând în scris cazul de casare prevăzut la art. 385 18 și 3, Partea generală, Titlul I, Capitolul I C. proc. pen., solicitând casarea sentinței, ca fiind eronată, netemeinică și nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții petiționari au invocat în drept art. 385 9 pct. 18 și art. 3, Partea Generală, Titlul I, Capitolul I C. proc. pen., arătând că în cursul lunii octombrie 2007 a primit de la B.E.J. M.M.l., Câmpulung Muscel, o copie după decizia civilă nr. 720 de la 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș, susținând că acesta ar reprezenta un titlu executoriu. Or, pentru ca o hotărâre în materie civilă să capete calitatea și autoritatea unui titlu executoriu trebuie să se conformeze în mod obligatoriu condițiilor exprese prevăzute de art. 269 alin. (1) și art. 376 alin. (1) C. proc. civ. Or, cercetând actele și lucrările dosarului nr. 2862/109/2006 au constatat că la filele acestui dosar nu se află nici-o cerere de investire a sus evocatei hotărâri, cu titlu executoriu și nici taxa de timbru achitată, așa cum impune Codul de procedură civilă, articolele menționate.

Mai mult, au remarcat că hotărârea evocată, 720 din 2 noiembrie 2006 remisă lor, ca pretins „titlu executoriu” nu întrunește condițiile legale de formă și fond, prezentând în acest sens vicii evidente și indubitabile. Avertizat în scris de ei, asupra acestor aspecte, executorul judecătoresc M.M.l. a procedat la punerea în executarea a sus amintitei hotărâri, refuzând, cu rea-credință și bună știință, ca cel puțin să verifice la instanța de fond, dacă a fost sau nu îndeplinită procedura legală de investire cu titlu executoriu, conform Codului de procedură civilă, atribuție care intră în obligațiile sale de serviciu, considerând că în calitatea de executor judecătoresc, trebuia să observe o serie de erori în investirea hotărârii menționate 720 din 2 noiembrie 2006 „erori”, care nu îi confereau calitatea legală de titlu executoriu.

Recurenții petiționari au mai menționat că avocata E.C., reprezentantul legal al beneficiarei acestui pretins titlu executoriu, a prezentat clientei sale P.L.R., hotărârea în discuție ca fiind un titlu executoriu valid, declarând că dosarul nr. 2862/109/2006, în care a fost pronunțată aceasta a fost definitiv soluționat în favoarea sa, deși era în cunoștință de cauză că la dosarul sus amintit se află spre soluționare o cerere în anulare. Astfel, avocat E.C. a predat clientei sale P.L.R.

hotărârea 720 din 2 noiembrie 2006, investită cu titlu executoriu în septembrie 2007, deși în 8 august 2007 a fost citată ca reprezentant legal în dosar 2862/109/2006 la Înalta Curte de Casație și justiție pentru termenul din 24 octombrie 2007, depunând și înscrisuri la dosar, apoi pentru termenele din 20 martie 2008, 25 mai 2008, iar în prezent se află pe rolul Curții de Apel Pitești cu termen la data de 14 noiembrie 2008. La punerea în executare a hotărârii 720 din 2 noiembrie 2006, în mod evident și indubitabil, investită în fals cu titlu executoriu, au participa și procurator C.E.R., secretară la Primăria Câmpulung și avocat R.I., Baroul Argeș, care își exercită profesia de avocat la Judecătoria Câmpulung cu bună știință și rea credință, având cunoștință de aspectele menționate mai sus.

De asemenea, petiționarii au mai precizat că au formulat și adresat plângeri penale autorităților competente, funcție de calitatea, atribuțiile de serviciu și răspunderea făptuitorilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, D.N.A. Pitești, cu solicitarea de a cerceta și constata împrejurarea, interesele, participarea și răspunderea făptuitorilor avocați și asociați la infracțiunea de fals, uz de fals în investirea cu titlu executoriu a hotărârii 720 din 2 noiembrie 2006, precum și la celelalte infracțiuni enumerate de subsemnații. Recurenții petiționari au menționat că procurorii și judecătorii Curții de Apel Pitești în mod abuziv și cu sfidarea art. 3 din Partea Generală, Titlul I, Capitolul I C. proc.

pen., au refuzat ostentativ și vădit părtinitor au refuzat că cerceteze faptele incriminate, împrejurarea care a condus la săvârșirea acestora, precum și înscrisurile procedurale, pertinente și insuficiente anexate ca probe în dovedirea acestora. S-a mai arătat faptul că instanța penală a Curții de Apel Pitești, în dosarul nr. nr. 568/46/2008 a refuzat să solicite Curții de Apel Pitești, secția civilă pe rolul căreia se află dosarul 2862/109/2006 date din care să rezultate dacă reprezentantul legal al apelantei promovat de L.R. a depus sau nu o cerere de investire cu titlu executoriu a hotărârii 720 din 2 noiembrie 2006. Recurenții petiționari au precizat că și-au întemeiat recursul, în drept, pe articolele menționate, în partea introductivă, inclusiv art. 365 și 366 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, așa cum a fost el formulat și a s dispune casarea sentinței penale nr. 91/ F din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești. La termenul de judecată, în recurs de la 11 decembrie 2008 s-a referit că intimata E.C. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen e judecată în vederea pregătirii apărării, față de care recurentul petiționar a lăsat la apreciere amânarea judecării cauzei și a depus un set de acte la dosar, iar reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus amânării judecării cauzei. Înalta Curte a apreciat, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de intimata E.C. pentru a i se da posibilitatea acesteia să-și pregătească apărarea, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la dat menționată, aflată la fila 15 din dosarul Înaltei Curți.

Memoriul depus la dosar, aflat la dosarul Înaltei Curți constituie concluzii formulate de contestatoarea V.G.L. în dosarul nr. 2862/109/2006 la Completul C 7 - Civil Recurs la Curtea de Apel Pitești. La dosarul prezentei cauze au fost depuse concluzii scrise trimise prin fax de către intimata E.C., aflate la dosarul Înaltei Curți, în care aceasta a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de V.G.L. și V.G.D. împotriva sentinței penale nr. 91/ F de la 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 568/46/2008, cu consecința menținerii acestei sentințe, ca fiind legală și temeinică, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., deoarece atât ea, cât și executorul M.l.M.

nu au acționat, în mod deliberat pentru a prejudicia interesele recurenților, nefăcându-se vinovați nici de săvârșirea infracțiunii de fals și nici de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În ceea ce privește cererea sa din dosarul nr. 1100/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung prin care în ședința publică din 25 septembrie 2007 a solicitat acordarea unui alte termen de judecată pentru atașarea dosarului nr. 2862/109/2006 aflat la Curtea de Apel Pitești, din câte cunoștea, nu a fost de natură să inducă în eroare instanța de judecată așa cum susțin recurenții, întrucât instanța a respinsa solicitarea sa. Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 251 alin. (1) sub aspectul laturilor subiective și obiective.

Așa cum corect au reținut, atât organele de cercetare penală, cât și instanța de fond care a soluționat plângerea împotriva rezoluției prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, executarea silită s-a realizat în temeiul unei hotărâri judecătorești devenită irevocabilă și care constituie titlu executoriu, fiind investită cu formulă executorie, iar dacă recurenții erau nemulțumiți de actele de executare aveau la îndemână posibilitatea formulării unei contestații la executare. Faptul că aceștia au înțelese să exercite calea extraordinară a contestației în anulare împotriva hotărârii constituind titlu executoriu nu constituie un impediment pentru punerea în executare silită a acelei hotărâri, întrucât contestația în anulare nu suspendă executarea.

La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul petiționar V.G.D., lipsind recurenta petiționară V.G.L. și intimații M.M.l. și E.C., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Recurentul petiționar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea cercetărilor, susținând că hotărârea pusă în executare nu era investită cu titlu executoriu, potrivit dispozițiilor procedurale civile, întrucât nu se formulase nici-o cerere legală de învestire, aspect care nu a fost verificat nici cu ocazia cercetărilor efectuate de procuror. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de petiționari, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în sarcina intimaților.

Examinând recursurile declarate de recurenții petiționari V.G.D. și V.G.L. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile petiționarilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii V.G.L.

și V.G.D. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de E.C. și M.l.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și 215 alin. (1) și art. 292 C. pen., întrucât nu sunt întrunitele elementele constitutive ale acestor infracțiuni, iar în legătură cu infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 220, 217, 288, 290 și 292, 289, 291, 320, 217 și 323 nu s-a stabilit că au săvârșit aceste fapte. Prin ordonanța de la 24 mai 2008 dată de procuror în dosarul nr. 489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus și disjungerea cauzei și trimiterea ei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, competent să o soluționeze sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 220, 217, 288, 290, 289, 291, 320, 217 și 323 de către P.L.

și C.E.R. Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționari au fost examinate, procurorul constatând că la data de 29 octombrie 2007, persoanele vătămate V.G.L. și V.G.D. au formulat o plângere penală împotriva avocatei E.C., executorului judecătoresc M.M.l. și a numitelor P.L.R. și C.E.R., solicitând ca față de acestea să se efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 289, 291, 292, 220, 217, 323 și 215 C. pen. În plângerea și declarația dată V.G.L. a precizat faptul că avocat E.C.

ce a fost angajată de către partea adversă în dosarul nr. 1100/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung a indus în eroare instanța de judecată când a solicitat în ședința publică din data de 25 septembrie 2007 acordarea unui alt termen pentru atașarea dosarului nr. 2862/109/2006 aflat la Curtea de Apel Pitești, cu toate că acest dosar fusese înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, încă din data de 4 iunie 2007 în urma formulării unei contestații în anulare. De asemenea, persoana vătămată a mai arătat că executorul judecătoresc M.l.M., în mod abuziv a pus în executare dispozitivul deciziei civile nr. 720/2006 a Tribunalului Argeș, cu toate că i-a învederat că această hotărâre avea aplicate în fals ștampila de rămânere definitivă și investire cu formulă executorie.

Procurorul, din actele existente la dosar a reținut următoarea situație de fapt: Prin sentința civilă nr. 426 de la 9 martie 2006, Judecătoria Câmpulung a admis între altele acțiunea formulată de persoana vătămată V.G.L., prin care a solicitat instanței să o oblige pe P.L.R. să închidă mai multe ferestre și uși cu deschidere înspre proprietatea persoanei vătămate și să-și retragă un balcon. Prin decizia civilă nr. 720 de la 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș s-a admis apelul declarat de P.L.R., schimbându-se în parte sentința instanței de fond, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de persoana vătămată, precum și cererea reconvențională a numitei P.L.R., stabilindu-se linia de hotar între proprietățile părților potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva cestei decizii, persoana vătămată V.G.L. a formulat recurs care prin decizia civilă nr. 228/ R de la 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești a fost respins, ca nefondat. Ulterior, împotriva acestei decizii pronunțată de Curtea de Apel Pitești, V.G.L. a formulat o contestație în anulare care se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La 22 noiembrie 2007 executorul judecătoresc M.l.M. a pus în executare decizia civilă nr. 720/2006 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 228/R/2007 a Curții de Apel Pitești. Procurorul a constatat că în cauză nu exist indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., de către executorul judecătoresc, săvârșirea infracțiunii de fals sesizată de persoana vătămată nefiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau printr-o altă soluție adoptat de parchet.

Persoana vătămată dacă era nemulțumită de actele de executare efectuate, avea posibilitatea legală ca împotriva acestora să formuleze o contestație la executare la Judecătoria Câmpulung. De asemenea, așa cum a rezultat din încheierea din data de 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în dosarul nr. 1100/205/2006, avocat E.C. a solicitat pentru reclamanta P.L.R., acordarea unui nou termen pentru atașarea unui dosar aflat la Curtea de Apel Pitești. Cu privire la acest dosar, persoana vătămată a arătat că în realitate acesta se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu la Curtea de Apel Pitești, avocata inducând astfel în eroare instanța de judecată.

Prin încheierea mai sus amintită, Judecătoria Câmpulung nu a dat curs solicitării din partea avocatei și a menținut suspendarea cauzei pe care o dispusese prin încheierea din 16 mai 2006. Potrivit principiilor de drept civil, „idem est non esse et non probări” și „actor incumbit probatio”, partea care face o afirmație în fața instanței este obligată să o probeze. Prin urmare, indiferent de susținerile uneia dintre părți, instanța de judecată soluționează o cauză dedusă judecății numai după ce analizează întreg materialul probator administrat, putând respinge cererile formulate de către părți atunci când acestea sunt neîntemeiate. Procurorul a constatat, că față de cele arătate mai sus, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și 215 alin. (1) sub aspectul laturilor subiective și obiective.

De asemenea, în cauză nu s-a stabilit că executorul judecătoresc și avocatul amintiți mai sus, ar fi falsificat vreo hotărâre judecătorească. În legătură cu faptele sesizate de persoana vătămată împotriva lui C.E.R. și P.L.R., competența de soluționare a cauzei potrivit art. 25 C. proc. pen., raportat la art. 209 alin. (4) C. proc. pen., revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung. De asemenea, prin cererea depusă prin poștă la data de 8 mai 2008, persoanele vătămate au reclamat săvârșirea de către avocat E.C. a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., iar această sesizare urmează a fi înaintată la D.N.A. – S.T. Pitești, spre competentă soluționare potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 43/2002 cu completările și modificările ulterioare. Procurorul și-a întemeiat, în drept, soluțiile dispuse prin ordonanța mai sus arătată, pe dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportate la art. 10 lit. c) și d), art. 38 și 45 raportat la art. 42 și 30 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. În dosarul cu nr. 489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în care, procurorul a dat ordonanța de la 24 mai 2008 și prin care a dispus soluțiile mai sus arătate au fost efectuate acte premergătoare, respectiv fotocopiile încheierii de la 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, dată în dosarul nr. 1100/205/2006 în care s-a reținut că „S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat E.C.

pentru reclamantă solicită termen în vederea atașării dosarului de fond, urmând a se efectua adresă către Curtea de Apel Pitești pentru a înainta acest dosar plecat la acea instanță la 29 mai 2007, așa cum rezultă din referatul arhivei acestei instanțe. Pârâtul, având cuvântul, arată că dosarul este plecat din data de 4 iunie 2007 la Înalta Curte de Casație având termen la 24 octombrie 2007. Instanța pune în discuția părților suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea dosarului de fond, menținând dispozițiile încheierii din 16 mai 2006. Avocat E.C. pentru reclamantă arată că decizia nr. 228/R/2007 este irevocabilă, lasă la aprecierea instanței. Pârâtul, având cuvântul, arată că această decizie este doar irevocabilă, nu este și definitivă, care înseamnă legalizată și prezentată la executor.

Instanța, având în vedere actele dosarului, cum și susținerile părților în sensul celor de mai sus, urmează să suspende judecarea cauzei și în consecință; Pentru aceste motive dispune: Menține suspendarea cauzei privind reclamanta P.L.R. și pârâții V.G.L., V.G.D. și V.M. dispusă prin încheierea din 16 mai 2006 în conformitate cu art. 244 pct. 1 C. proc. civ.”, a somației către V.G.L. în dosarul nr. 433/2007 din 22 octombrie 2007 al B.E.J. M.M.l., în care se menționează că „Având în vedere cererea din 19 octombrie 2007 formulată de creditoarea P.L.R. prin procurator C.E.R.., precum și titlul executor, decizia civilă nr. 720 din 02 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș, investită cu formulă executorie de pe al cărei dispozitiv alăturăm o copie; Noi, M.M.I.

E.J. de pe lângă Judecătoria Câmpulung vă somez în baza art. 578 C. proc. civ., ca în termen de 5 zile de la primirea prezentei somații să respectați linia de hotar dintre proprietățile dvs. și cea a creditoarei P.L.R. pe aliniamentul identificat prin reperele 26-24-23-8-21 în schița R.E.T. Ing. D.N., dosar apel. Să-i plătiți suma de 1019 lei cheltuieli de judecată și 777.50 lei cheltuieli de executare, în consecință în caz de neconformare se va proceda la executarea silită la data de 07 noiembrie 2007, ora 10.00 - 11.00. Atașăm copia PV de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 433 din 22 octombrie 2007 emis de B.E.J. M.M.l.; a procesului-verbal încheiat la 22 octombrie 2007 de către B.E.J.

M.I.M. în dosarul nr. 433/2007; a deciziei civile nr. 720 de la 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 2862/109/2006 (număr în format vechi 1883/Cv/2006), investită cu formulă executorie; a unei adrese a I.P.J. Argeș, Poliția Municipiului Câmpulung cu nr. 73484 din 16 octombrie 2007 către V.G.D.; declarația dată la procuror la 3 aprilie 2008 de către V.G.L., în dosarul nr. 489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești; un memoriu al persoanelor vătămate V.L.G. și V.G.D.; fotocopiile deciziei civile nr. 228/ R din 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2862/109/2006 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta V.G.L.

împotriva deciziei civile nr. 720 din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, intimată-pârâtă fiind P.L.R., fiind obligată recurenta reclamantă V.G.L. să plătească intimatei-pârâte P.L.R. suma de 800 lei cheltuieli de judecată, având mențiunea că este irevocabilă; a precizării formulate de V.G.L., în dosarul nr. 9416/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen la 20 martie 2008; a unui răspuns al numitei V.G.L. către B.E.J.

M.M.l.; a unor confirmări de primire, a unei adrese a apărătorului ales E.C., în dosarul nr. 2862/109/2006, cu termen la 24 octombrie 2007, a unei chitanțe, a unei împuterniciri avocațiale a unui contract de asistență juridică, a încheierii de la 20 martie 2008 în dosarul nr. 9416/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a unei citații, a unei cereri formulată de P.L.R., a procesului-verbal nr. 43 de la 22 noiembrie 2007, a certificatului emis de Înalta curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 9416/1/2007. Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care prin rezoluția din 20 iunie 2008 în lucrarea cu nr. 547/II/2/2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarii V.G.L.

și V.G.D. împotriva ordonanței nr. 489/P/2007 din 24 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiționari, motivând și stabilind în mod argumentat, față de conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 215 alin. (1) C. pen., pretins a fi comise de intimați că, din actele dosarului nu a rezultat că persoanele reclamate au acționat „cu știință” sau în vreun alt mod, pentru a prejudicia interesele petiționarilor, că dimpotrivă, instanța de judecată nu a dat curs cererii făcute de avocata E.C., în sensul acordării termenului solicitat și a menținut suspendarea cauzei, că executorul judecătoresc M.l.M.

a efectuat executarea silită a unei hotărâri judecătorești irevocabile, devenită titlu executoriu, că săvârșirea infracțiunii de fals sesizată de petiționari, nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar dacă petiționarii erau nemulțumiți de actele de executare efectuate, aveau posibilitatea să formuleze o contestație la executare. Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că, avocata E.C., prin actul concret efectuat, în virtutea calității sale, de apărător, în cauza respectivă și anume solicitarea de a se atașa dosarul indicat, căreia instanța de judecată, urmare a aprecierii actelor dosarului și susținerilor părților nu i-a dat curs, menținând suspendarea cauzei, așa cum a era dispusă prin încheierea din 16 mai 2006 în conformitate cu art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., potrivit consemnărilor din fotocopia încheierii din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în dosarul nr. 1100/205/2006 nu întrunește nici obiectiv și nici subiectiv conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 215 alin. (1) C. pen., deoarece aceasta și-a exercitat atribuțiile legale de a asigura dreptul la apărare în cauza precizată, solicitarea sa, neavând aptitudinea de a induce în eroare instanța, ci aceasta într-un proces de evaluare a apreciat că nu este justificată, dispunând în condițiile arătate.

De asemenea, și actele efective de executare ale executorului judecătoresc M.l.M., în exercitarea atribuțiilor conferite de lege, respectiv de a pune în executare decizia civilă nr. 720/2006 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 228/R/2007 a Curții de Apel Pitești, investită cu formulă executorie, așa cum rezultă din fotocopiile somației, a procesului-verbal atașat, a hotărârilor mai sus menționate nu întrunesc nici obiectiv și nici subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 215 alin. (1) C. pen., întrucât și acesta și-a exercitat în mod legal atribuțiile, în limitele conferite de lege. Înalta Curte consideră că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii cu privire nici la infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen.

, în sarcina celor doi intimați, nestabilindu-se că aceștia ar fi falsificat vreo hotărâre judecătorească. Astfel, Înalta Curte consideră că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen., soluția neînceperii urmăririi penale față de intimați pentru faptele pretins a fi comise de fiecare și indicate în mod concret, iar, pe de altă parte, în mod legal și temeinic motivat, printr-o reală analiză asupra actelor premergătoare, prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petiționarii V.G.L. și V.G.D., împotriva ordonanței procurorului, prin care s-a dispus soluția menționată și astfel a menținut ordonanța dată.

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază că nu pot fi avute în vedere criticile formulate în recurs de către recurenții petiționari referitoare la necercetarea faptelor incriminate, deoarece în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare, de către procuror, acesta fiind în mod exclusiv organul de urmărire penală, care în condițiile prevăzute la art. 224 alin. (1) cu referire la art. 201 alin. (1) și art. 209 alin. (3) în ipoteza cazurilor prevăzute la art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., este în măsură să le considere, ca fiind suficiente. Înalta Curte consideră că prima instanță a verificat ordonanța atacată pe baza actelor premergătoare efectuate de către procuror, în raport cu dispozițiile legale speciale prevăzute la art. 278 1 C. proc.

pen. , neexistând nici-o vădită și esențială neconcordanță între actele și lucrările dosarului și soluția pronunțată, așa încât nu este aplicabil nici cazul de casare invocat de către recurenții petiționari, respectiv art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată și din oficiu, nu a constatat existența vreunui caz care să conducă la reformarea acesteia, așa încât sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari V.G.D. și V.G.L. împotriva sentinței penale nr. 91/ F din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții petiționari fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari V.G.D. și V.G.L. împotriva sentinței penale nr. 91/ F din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.