ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 492/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 492/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91/ F de la 14 octombrie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 568/46/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea penală

formulată de petiționarii V.G.L. și V.G.D., împotriva ordonanței nr. 489/P/2007

din 24 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a

rezoluției nr. 547/II/2/2008 din 20 iunie 2008 pronunțată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Pitești.

Au fost obligați petiționarii la câte 200 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că

petiționarii V.G.L. și V.G.D., au

formulat

plângere împotriva rezoluției nr. 547/II/2/2008 din 20 iunie 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, prin

care Ie-a fost respinsă, ca neîntemeiată,

plângerea acestora împotriva ordonanței nr. 489/P/2007 din 24 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În dezvoltarea plângerii, au arătat că avocat E.C. a prezentat clientei

sale P.R. decizia civilă nr. 720 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș,

pronunțată în dosarul nr. 2862/109/2006, ca fiind definitivă și irevocabilă,

investită cu titlu executoriu, deși în realitate acel dosar se află și în

prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție București, având ca

obiect contestație în anulare formulată de petiționari.

Investirea cu formulă executorie a unei hotărâri se poate face numai la

cerere adresată instanței de executare, ceea ce nu există, fiind inadmisibil a

prezenta titlul executoriu în discuție ce poartă pe prima pagină, atât ștampila

judecătoriei, cât și a tribunalului, iar pe ultima pagină lipsește ștampila

dreptunghiulară a judecătoriei cu mențiunile necesare investirii.

Cele menționate anterior trebuiau sesizate, atât de avocata E.C., cât

și de către executorul judecătoresc M.M.I., în baza atribuțiunilor de serviciu,

conform cărora nu trebuia să procedeze la executarea silită.

Examinând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, în sensul dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc.

pen., s-a constatat că plângerea formulată de petiționarii V.G.L. și V.G.D.

este nefondată, în sensul în care se va preciza.

Prin sentința civilă nr. 720 din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș,

s-a admis apelul declarat de P.L.R., schimbându-se în parte sentința instanței

de fond, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de persoana

vătămată, precum și cererea reconvențională a numitei P.L., stabilindu-se linia

de hotar între proprietățile părților, potrivit raportului de expertiză

efectuat în cauză.

Împotriva acestei decizii, persoana vătămată V.G.L. a formulat recurs,

care, prin decizia civilă nr. 228/ R din 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești,

a fost respins, ca nefondat.

Ulterior, împotriva acestei decizii pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, V.G.L. a formulat o contestație în anulare care se află pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

La 22 noiembrie 2007, executorul judecătoresc M.M.I. a pus în executare

decizia civilă nr. 720/2006 a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă prin

decizia civilă nr. 228/R/2007 a Curții de Apel Pitești.

Petiționarii au susținut că, avocat E.C., ce a fost angajată de către

partea adversă în dosarul civil, a indus în eroare instanța de judecată când a

solicitat acordarea unui alt termen pentru atașarea dosarului nr. 2862/109/2006,

aflat la Curtea de Apel Pitești, cu toate că acesta fusese înaintat la Înalta

Curte de Casație și Justiție, în urma formulării unei contestații în anulare.

S-a mai invocat că executorul judecătoresc M.l.M., în mod abuziv, a pus

în executare dispozitivul deciziei civile nr. 720/2006 a

Tribunalului Argeș, cu toate că s-a învederat că

hotărârea avea aplicată în

fals ștampila de rămânere definitivă și

investire cu formulă executorie.

Prin ordonanța din 24 mai 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, în dosarul nr. 489/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de E.C. și M.l.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246 și 215 alin. (1) și art. 292 C. pen., întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestor infracțiuni, iar în legătură cu

infracțiunile prevăzute de art. 220, 217, 288, 290 și 292, 289, 291, 320, 217

și 323 C. pen., nu s-a stabilit că au săvârșit aceste fapte.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea ei la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, competent să o soluționeze sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 220, 217,

288, 290, 289, 291, 320, 217 și 323 C. pen., de către P.L. și C.E.R.

Din considerentele ordonanței emise de parchet a rezultat că, în cauză

nu există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită

de art. 246 C. pen., de către executorul judecătoresc, săvârșirea infracțiunii

de fals sesizată de persoana vătămată nefiind

stabilită

printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau printr-o altă

soluție

adoptată de parchet.

Persoana vătămată dacă era nemulțumită de actele de executare

efectuate, avea posibilitatea legală ca împotriva acestora să formuleze o

contestație la executare la Judecătoria Câmpulung.

De asemenea, așa cum a rezultat din încheierea din data de 25

septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în

dosarul nr. 1100/205/2006,

avocat E.C.

a solicitat pentru reclamanta P.L.R.,

acordarea unui nou termen pentru

atașarea unui dosar aflat la Curtea de Apel Pitești.

Cu privire la acest dosar, persoana

vătămată a arătat că în realitate,

acesta se afla la Înalta

Curte de Casație și Justiție și nu la Curtea de Apel Pitești, avocata inducând,

astfel în eroare instanța de judecată.

Prin încheierea mai sus-amintită, Judecătoria Câmpulung nu a dat curs

solicitării din partea avocatei și a menținut suspendarea cauzei pe care o

dispusese prin încheierea din 16 mai 2006.

Ca atare, s-a reținut de către parchet că, în cauză nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 215 alin. (1)

C. pen., sub aspectul laturilor subiective și obiective, nestabilindu-se că

executorul judecătoresc și avocata, reclamați, ar fi falsificat vreo hotărâre

judecătorească.

Împotriva ordonanței amintite, au

formulat plângere petiționarii, care

Ie-a fost respinsă

prin rezoluția din 20 iunie 2008 a procurorului general adjunct de la Parchetul

de pe lângă curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 547/II/2/2008.

Din considerentele rezoluției atacate a rezultat că susținerile

petenților privind îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către

executorul judecătoresc M.l.M. s-au dovedit a fi neîntemeiate,

deoarece din probe a rezultat că acesta a demarat

și efectuat executarea

silită a unei hotărâri judecătorești devenită

irevocabilă și care constituie astfel titlul executoriu, precum și faptul că nu

s-au evidențiat indicii privind comiterea vreunei alte fapte penale, așa cum

s-a reclamat, atât în ceea ce îl privește pe executorul judecătoresc, cât și pe

avocata E.C.

Cu referire la rezoluțiile adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, s-au reținut, în fapt, următoarele:

Conținutul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constă în

„fapta funcționarului public, care, în exercițiul

atribuțiunilor sale de serviciu,

cu știință, nu îndeplinește un act ori

îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare

intereselor legale ale unei persoane”, iar cel al infracțiunii prevăzută de art.

215 alin. (1) C. pen., constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material

injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Or, din actele dosarului nu a rezultat că persoanele reclamate au

acționat în vreun fel, în mod deliberat, pentru a prejudicia interesele

petiționarilor. Dimpotrivă, instanța de judecată nu a dat curs cererii făcute

de avocata E.C., în sensul acordării termenului solicitat și a menținut

suspendarea cauzei, iar executorul judecătoresc M.l.M. a efectuat executarea

silită a unei hotărâri judecătorești irevocabile, devenită titlu executoriu,

iar săvârșirea infracțiunii de fals sesizată de petiționari, nu a fost

stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În situația dată, dacă petiționarii erau nemulțumiți de actele de executare

efectuate, aveau posibilitatea să formuleze o contestație la executare, așa cum

în mod corect s-a reținut prin rezoluția atacată.

Prin urmare, neconstatându-se că

intimații reclamați au acționat „cu

știință” și nici în

vreun alt mod pentru a prejudicia interesele petiționarilor, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen.

Pe cale de consecință, au fost obligați petiționarii la câte 200 lei,

cheltuieli judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs,

petiționarii V.G.D. și V.G.L.,

criticând-o,

invocând în scris cazul de casare prevăzut la art. 385

18

și

3, Partea generală, Titlul

I,

Capitolul

I

C. proc. pen., solicitând

casarea sentinței, ca fiind eronată, netemeinică și nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenții petiționari au invocat în

drept art. 385

9

pct. 18 și art. 3, Partea Generală, Titlul

I,

Capitolul

I

C. proc. pen., arătând că în cursul lunii octombrie 2007 a primit

de la B.E.J. M.M.l., Câmpulung Muscel, o copie după decizia civilă nr. 720 de

la 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș, susținând că acesta ar reprezenta un

titlu executoriu. Or, pentru ca o hotărâre în materie civilă să capete

calitatea și autoritatea unui titlu executoriu trebuie să se conformeze în mod

obligatoriu condițiilor exprese prevăzute de art. 269 alin. (1) și art. 376 alin.

(1) C. proc. civ. Or, cercetând actele și lucrările dosarului nr. 2862/109/2006

au constatat că la filele acestui dosar nu se află nici-o cerere de investire a

sus evocatei hotărâri, cu titlu executoriu și nici taxa de timbru achitată, așa

cum impune Codul de procedură civilă, articolele menționate. Mai mult, au remarcat

că hotărârea evocată, 720 din 2 noiembrie 2006 remisă lor, ca pretins „titlu

executoriu” nu întrunește condițiile legale de formă și fond, prezentând în

acest sens vicii evidente și indubitabile. Avertizat în scris de ei, asupra

acestor aspecte, executorul judecătoresc M.M.l. a procedat la punerea în

executarea a sus amintitei hotărâri, refuzând, cu rea-credință și bună știință,

ca cel puțin să verifice la instanța de fond, dacă a fost sau nu îndeplinită

procedura legală de investire cu titlu executoriu, conform Codului de procedură

civilă, atribuție care intră în obligațiile sale de serviciu, considerând că în

calitatea de executor judecătoresc, trebuia să observe o serie de erori în

investirea hotărârii menționate 720 din 2 noiembrie 2006 „erori”, care nu îi

confereau calitatea legală de titlu executoriu.

Recurenții petiționari au mai menționat că avocata E.C., reprezentantul

legal al beneficiarei acestui pretins titlu executoriu, a prezentat clientei

sale P.L.R., hotărârea în discuție ca fiind un titlu executoriu valid,

declarând că dosarul nr. 2862/109/2006, în care a fost pronunțată aceasta a

fost definitiv soluționat în favoarea sa, deși era în cunoștință de cauză că la

dosarul sus amintit se află spre soluționare o cerere în anulare. Astfel,

avocat E.C. a predat clientei sale P.L.R. hotărârea 720 din 2 noiembrie 2006,

investită cu titlu executoriu în septembrie 2007, deși în 8 august 2007 a fost

citată ca reprezentant legal în dosar 2862/109/2006 la Înalta Curte de Casație

și justiție pentru termenul din 24 octombrie 2007, depunând și înscrisuri la

dosar, apoi pentru termenele din 20 martie 2008, 25 mai 2008, iar în prezent se

află pe rolul Curții de Apel Pitești cu termen la data de 14 noiembrie 2008.

La punerea în executare a hotărârii 720 din 2 noiembrie 2006, în mod

evident și indubitabil, investită în fals cu titlu executoriu, au participa și

procurator C.E.R., secretară la Primăria Câmpulung și avocat R.I., Baroul

Argeș, care își exercită profesia de avocat la Judecătoria Câmpulung cu bună

știință și rea credință, având cunoștință de aspectele menționate mai sus.

De asemenea, petiționarii au mai precizat că au formulat și adresat

plângeri penale autorităților competente, funcție de calitatea, atribuțiile de

serviciu și răspunderea făptuitorilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Câmpulung, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, D.N.A. Pitești, cu

solicitarea

de a cerceta și constata împrejurarea, interesele, participarea și

răspunderea

făptuitorilor avocați și asociați la infracțiunea de fals, uz de fals în

investirea cu titlu executoriu a hotărârii 720 din 2 noiembrie 2006,

precum și la celelalte infracțiuni enumerate de

subsemnații.

Recurenții petiționari au menționat că procurorii și judecătorii Curții

de Apel Pitești în mod abuziv și cu sfidarea art. 3 din Partea Generală, Titlul

I,

Capitolul

I

C. proc. pen., au

refuzat ostentativ și vădit părtinitor au refuzat că cerceteze faptele

incriminate, împrejurarea care a condus la săvârșirea acestora, precum și

înscrisurile procedurale,

pertinente și

insuficiente anexate ca probe în dovedirea acestora. S-a mai

arătat

faptul că instanța penală a Curții de Apel Pitești, în dosarul nr. nr. 568/46/2008

a refuzat să solicite Curții de Apel Pitești, secția civilă pe

rolul căreia se află dosarul 2862/109/2006 date

din care să rezultate dacă

reprezentantul legal al apelantei promovat de

L.R. a depus sau nu o cerere de investire cu titlu executoriu a hotărârii 720

din 2 noiembrie 2006.

Recurenții petiționari au precizat că și-au întemeiat recursul, în

drept, pe articolele menționate, în partea introductivă, inclusiv art. 365 și

366 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, așa cum a fost el formulat

și a s dispune casarea sentinței penale nr. 91/ F din 14 octombrie 2008 a

Curții de Apel Pitești.

La termenul de judecată, în recurs de la 11 decembrie 2008 s-a referit

că intimata E.C. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui

nou termen e judecată în vederea pregătirii apărării, față de care recurentul

petiționar a lăsat la apreciere amânarea judecării cauzei și a depus un set de

acte la dosar, iar reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus amânării

judecării cauzei.

Înalta Curte a apreciat, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de

intimata E.C. pentru a i se da posibilitatea acesteia să-și

pregătească apărarea, așa cum rezultă din

încheierea de ședință de la dat

menționată, aflată la fila 15 din

dosarul Înaltei Curți.

Memoriul depus la dosar, aflat la dosarul Înaltei Curți constituie

concluzii formulate de contestatoarea V.G.L.

în

dosarul nr. 2862/109/2006 la Completul C 7 - Civil Recurs la Curtea de

Apel

Pitești.

La dosarul prezentei cauze au fost depuse concluzii scrise trimise prin

fax de către intimata E.C., aflate la dosarul Înaltei Curți, în care aceasta a

solicitat respingerea, ca nefondat, a

recursului

declarat de V.G.L. și V.G.D.

împotriva sentinței penale nr. 91/ F de la

14 octombrie 2008 pronunțată de

Curtea de

Apel Pitești în dosarul nr. 568/46/2008, cu consecința menținerii acestei

sentințe, ca fiind legală și temeinică, conform art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C.

proc. pen., deoarece atât ea, cât și executorul M.l.M. nu au acționat, în mod

deliberat pentru a prejudicia interesele recurenților, nefăcându-se vinovați

nici de săvârșirea infracțiunii de fals și nici de săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune.

În ceea ce privește cererea sa din dosarul nr. 1100/205/2006 al

Judecătoriei Câmpulung prin care în ședința publică din 25 septembrie 2007 a

solicitat acordarea unui alte termen de judecată pentru atașarea dosarului nr. 2862/109/2006

aflat la Curtea de Apel Pitești, din câte

cunoștea,

nu a fost de natură să inducă în eroare instanța de judecată așa

cum

susțin recurenții, întrucât instanța a respinsa solicitarea sa. Prin urmare, în

mod corect s-a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 251 alin. (1) sub

aspectul laturilor subiective și obiective.

Așa cum corect au reținut, atât organele de cercetare penală, cât și

instanța de fond care a soluționat plângerea împotriva rezoluției

prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

executarea silită s-a realizat în temeiul unei hotărâri judecătorești devenită

irevocabilă și care constituie titlu executoriu, fiind investită cu formulă

executorie, iar dacă recurenții erau nemulțumiți de actele de executare aveau

la îndemână posibilitatea formulării unei contestații la executare.

Faptul că aceștia au înțelese să exercite calea

extraordinară a contestației

în anulare împotriva hotărârii constituind

titlu executoriu nu constituie un impediment pentru punerea în executare silită

a acelei hotărâri, întrucât contestația în anulare nu suspendă executarea.

La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul petiționar V.G.D.,

lipsind recurenta petiționară V.G.L. și intimații M.M.l. și E.C., procedura de

citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul petiționar, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror pentru

efectuarea cercetărilor, susținând că hotărârea pusă în executare nu era

investită cu titlu executoriu, potrivit dispozițiilor procedurale civile,

întrucât nu se formulase nici-o cerere legală de învestire, aspect care nu a

fost verificat nici cu ocazia cercetărilor efectuate de procuror.

Reprezentantul Ministerului Public a pus

concluzii de respingere, ca

nefondate, a recursurilor

declarate de petiționari, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță

este legală și temeinică, întrucât din actele

premergătoare

efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârșirea

unei

fapte prevăzute de legea penală în sarcina intimaților.

Examinând recursurile declarate de recurenții petiționari V.G.D. și V.G.L.

împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278

1

alin.

(10) cu referire la art. 385

1

alin.

(1)

lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate ce se vor

analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen., cât și din oficiu,

potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată

recursurile petiționarilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanță, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarii V.G.L. și V.G.D.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare

efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față

de E.C. și M.l.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 246 și 215 alin. (1) și art. 292 C. pen., întrucât nu sunt

întrunitele elementele constitutive ale acestor infracțiuni, iar în legătură cu

infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 220, 217, 288, 290 și 292, 289,

291, 320, 217 și 323 nu s-a stabilit că au săvârșit aceste fapte.

Prin ordonanța de la 24 mai 2008 dată de procuror în dosarul nr. 489/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus și disjungerea

cauzei și trimiterea ei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung,

competent să o soluționeze sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 220, 217, 288, 290, 289, 291, 320, 217 și 323 de către P.L.

și C.E.R.

Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile

formulate de petiționari au fost examinate, procurorul constatând că la data de

29 octombrie 2007, persoanele vătămate V.G.L. și

V.G.D. au formulat o plângere penală împotriva avocatei

E.C.,

executorului judecătoresc M.M.l. și a numitelor P.L.R. și C.E.R., solicitând ca

față de acestea să se efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute

și pedepsite de art. 289, 291, 292, 220, 217, 323 și 215 C. pen.

În plângerea și declarația dată V.G.L. a precizat faptul că avocat E.C.

ce a fost angajată de către partea adversă

în

dosarul nr. 1100/205/2006 al Judecătoriei Câmpulung a indus în eroare

instanța

de judecată când a solicitat în ședința publică din data de 25 septembrie 2007

acordarea unui alt termen pentru atașarea dosarului nr. 2862/109/2006 aflat la

Curtea de Apel Pitești, cu toate că acest dosar fusese înaintat la Înalta Curte

de Casație și Justiție, încă din data de 4 iunie 2007 în urma formulării unei

contestații în anulare.

De asemenea, persoana vătămată a mai arătat că executorul judecătoresc

M.l.M., în mod abuziv a pus în executare dispozitivul deciziei civile nr. 720/2006

a Tribunalului Argeș, cu toate că i-a învederat că această hotărâre avea aplicate

în fals ștampila de rămânere definitivă și investire cu formulă executorie.

Procurorul, din actele existente la dosar

a reținut următoarea situație

de fapt:

Prin sentința civilă nr. 426 de la 9 martie 2006, Judecătoria

Câmpulung a admis între altele acțiunea formulată

de persoana vătămată

V.G.L., prin care a solicitat instanței să o oblige

pe P.L.R. să închidă mai multe ferestre și uși cu deschidere înspre

proprietatea persoanei vătămate și să-și retragă un balcon.

Prin decizia civilă nr. 720 de la 2 noiembrie 2006 a Tribunalului Argeș

s-a admis apelul declarat de P.L.R., schimbându-se în parte sentința instanței

de fond, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de persoana

vătămată, precum și cererea reconvențională a numitei P.L.R., stabilindu-se

linia de hotar între proprietățile părților potrivit raportului de expertiză

efectuat în cauză.

Împotriva cestei decizii, persoana vătămată V.G.L. a formulat recurs

care prin decizia civilă nr. 228/ R de la 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești

a fost respins, ca nefondat.

Ulterior, împotriva acestei decizii pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, V.G.L. a formulat o contestație în anulare care se află pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

La 22 noiembrie 2007 executorul

judecătoresc M.l.M. a pus

în executare decizia civilă nr. 720/2006

a Tribunalului Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 228/R/2007 a

Curții de Apel Pitești.

Procurorul a constatat că în cauză nu exist indicii cu privire la

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., de către

executorul judecătoresc, săvârșirea infracțiunii de fals sesizată de persoana

vătămată nefiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă

sau printr-o altă soluție adoptat de parchet.

Persoana vătămată dacă era nemulțumită de actele de executare

efectuate, avea posibilitatea legală ca împotriva acestora să formuleze o

contestație la executare la Judecătoria Câmpulung.

De asemenea, așa cum a rezultat din încheierea din data de 25

septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în

dosarul nr. 1100/205/2006,

avocat E.C.

a solicitat pentru reclamanta P.L.R.,

acordarea unui nou termen pentru

atașarea unui dosar aflat la Curtea de Apel Pitești.

Cu privire la acest dosar, persoana vătămată a arătat că în realitate

acesta se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu la Curtea de Apel

Pitești, avocata inducând astfel în eroare instanța de judecată.

Prin încheierea mai sus amintită, Judecătoria Câmpulung nu a dat curs

solicitării din partea avocatei și a menținut suspendarea cauzei pe care o

dispusese prin încheierea din 16 mai 2006.

Potrivit principiilor de drept civil, „idem est non esse et non probări”

și „actor incumbit probatio”, partea care face o afirmație în fața instanței

este obligată să o probeze.

Prin urmare, indiferent de susținerile uneia dintre părți, instanța de

judecată soluționează o cauză dedusă judecății

numai după ce analizează

întreg materialul probator administrat, putând

respinge cererile formulate de către părți atunci când acestea sunt

neîntemeiate.

Procurorul a constatat, că față de cele

arătate mai sus, în cauză nu

sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și 215 alin.

(1) sub aspectul laturilor subiective și obiective.

De asemenea, în cauză nu s-a stabilit că

executorul judecătoresc și

avocatul amintiți mai sus, ar

fi falsificat vreo hotărâre judecătorească.

În legătură cu faptele sesizate de persoana vătămată împotriva lui C.E.R.

și P.L.R., competența de soluționare a cauzei potrivit art. 25 C. proc. pen.,

raportat la art. 209 alin. (4) C. proc. pen., revine Parchetului de pe lângă

Judecătoria Câmpulung.

De asemenea, prin cererea depusă prin poștă la data de 8 mai 2008,

persoanele vătămate au reclamat săvârșirea de către avocat E.C. a infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., iar această sesizare urmează a fi

înaintată la D.N.A. – S.T. Pitești, spre competentă soluționare potrivit art. 13

alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 cu completările și modificările

ulterioare.

Procurorul și-a întemeiat, în drept, soluțiile dispuse prin ordonanța

mai sus arătată, pe dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportate la

art. 10 lit. c) și d), art. 38 și 45 raportat la art. 42 și 30 alin. (1) lit. a),

b) și d) C. proc. pen.

În dosarul cu nr. 489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, în care, procurorul a dat ordonanța de la 24 mai 2008 și prin care a

dispus soluțiile mai sus arătate au fost efectuate acte premergătoare,

respectiv fotocopiile încheierii de la 25 septembrie 2007 a Judecătoriei

Câmpulung, dată în dosarul nr. 1100/205/2006 în care s-a reținut că „S-a făcut

referatul cauzei, după care, avocat E.C. pentru reclamantă solicită termen în

vederea atașării dosarului de fond, urmând a se efectua adresă către Curtea de

Apel Pitești pentru a înainta acest dosar plecat la acea instanță la 29 mai 2007,

așa cum rezultă din referatul arhivei acestei instanțe. Pârâtul, având

cuvântul, arată că dosarul este plecat din data de 4 iunie 2007 la Înalta Curte

de Casație având termen la 24 octombrie 2007. Instanța pune în discuția

părților suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea dosarului de fond,

menținând

dispozițiile încheierii din 16

mai 2006. Avocat E.C. pentru reclamantă

arată că decizia nr. 228/R/2007

este irevocabilă, lasă la aprecierea instanței. Pârâtul, având cuvântul, arată

că această decizie este doar irevocabilă, nu este și definitivă, care înseamnă

legalizată și prezentată la executor. Instanța, având în vedere actele dosarului,

cum și susținerile părților în sensul celor de mai sus, urmează să suspende

judecarea cauzei și în consecință; Pentru aceste motive dispune: Menține

suspendarea cauzei privind reclamanta P.L.R. și pârâții V.G.L., V.G.D. și V.M.

dispusă prin încheierea din 16 mai 2006 în conformitate cu art. 244 pct. 1 C. proc.

civ.”, a somației către V.G.L. în dosarul nr. 433/2007 din 22 octombrie 2007 al

B.E.J. M.M.l., în care se menționează că „Având în vedere cererea din 19

octombrie 2007 formulată de creditoarea P.L.R. prin procurator C.E.R.., precum

și titlul executor, decizia civilă nr. 720 din 02 noiembrie 2006 a Tribunalului

Argeș, investită cu formulă executorie de pe al cărei dispozitiv alăturăm o

copie; Noi, M.M.I. E.J. de pe lângă Judecătoria Câmpulung vă somez în baza art.

578 C. proc. civ., ca în termen de 5 zile de la primirea prezentei somații să

respectați linia de hotar dintre proprietățile dvs. și cea a creditoarei P.L.R.

pe aliniamentul identificat prin reperele 26-24-23-8-21 în schița R.E.T. Ing. D.N.,

dosar apel. Să-i plătiți suma de 1019 lei cheltuieli de judecată și 777.50 lei

cheltuieli de executare, în consecință în caz de neconformare se va proceda la

executarea silită la data de 07 noiembrie 2007, ora 10.00 - 11.00. Atașăm copia

PV de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 433 din 22 octombrie 2007 emis

de B.E.J. M.M.l.; a procesului-verbal încheiat la 22 octombrie 2007 de către B.E.J.

M.I.M. în dosarul nr. 433/2007; a deciziei civile nr. 720 de la 2 noiembrie

2006 a Tribunalului Argeș, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 2862/109/2006

(număr în format vechi 1883/Cv/2006), investită cu formulă executorie; a unei

adrese a I.P.J. Argeș, Poliția Municipiului Câmpulung cu nr. 73484 din 16 octombrie

2007 către V.G.D.; declarația dată la procuror la 3 aprilie 2008 de către V.G.L.,

în dosarul nr. 489/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești; un

memoriu al persoanelor vătămate V.L.G. și V.G.D.; fotocopiile deciziei civile nr.

228/ R din 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 2862/109/2006 prin care a fost respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta V.G.L. împotriva deciziei civile nr. 720

din 2 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă,

intimată-pârâtă fiind P.L.R., fiind obligată recurenta reclamantă V.G.L. să

plătească intimatei-pârâte P.L.R. suma de 800 lei cheltuieli de judecată, având

mențiunea că este irevocabilă; a precizării formulate de V.G.L., în dosarul nr.

9416/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen la 20 martie 2008;

a unui răspuns al numitei V.G.L. către B.E.J. M.M.l.; a unor confirmări de

primire, a unei adrese a

apărătorului ales E.C.,

în dosarul nr. 2862/109/2006, cu termen la 24 octombrie 2007, a unei chitanțe,

a unei împuterniciri avocațiale a unui contract

de asistență juridică, a

încheierii de la 20 martie 2008 în dosarul nr. 9416/1/2007 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a unei

citații, a unei cereri formulată de P.L.R., a procesului-verbal nr. 43 de la 22

noiembrie 2007, a certificatului emis de Înalta curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr. 9416/1/2007.

Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general adjunct

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care prin rezoluția din 20

iunie 2008 în lucrarea cu nr. 547/II/2/2008, a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petiționarii V.G.L. și V.G.D. împotriva ordonanței nr. 489/P/2007

din 24 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare

asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile

formulate de petiționari, motivând și stabilind în mod argumentat, față de

conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 215 alin. (1)

C. pen., pretins a fi comise de intimați că, din actele dosarului nu a rezultat

că persoanele reclamate au acționat „cu știință” sau în vreun alt mod, pentru a

prejudicia interesele petiționarilor, că dimpotrivă, instanța de judecată nu a

dat curs cererii făcute de avocata E.C., în sensul acordării termenului

solicitat și a menținut suspendarea cauzei, că executorul judecătoresc M.l.M. a

efectuat executarea silită a unei hotărâri judecătorești irevocabile, devenită

titlu executoriu, că săvârșirea infracțiunii de fals sesizată de petiționari,

nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar dacă

petiționarii erau nemulțumiți de actele de executare efectuate, aveau

posibilitatea să formuleze o contestație la executare.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în

contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul

parchetului, a constatat că, avocata E.C., prin actul concret efectuat, în

virtutea calității sale, de apărător, în cauza respectivă și anume solicitarea

de a se atașa dosarul indicat, căreia instanța de judecată, urmare a aprecierii

actelor dosarului și susținerilor părților nu i-a dat curs, menținând

suspendarea cauzei, așa cum a era dispusă prin încheierea din 16 mai 2006 în

conformitate cu art. 244 pct. 1 C. proc. civ., potrivit consemnărilor din

fotocopia încheierii din 25 septembrie 2007 a Judecătoriei Câmpulung, în

dosarul nr. 1100/205/2006 nu întrunește nici obiectiv și nici subiectiv

conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 215 alin. (1) C. pen.,

deoarece aceasta și-a exercitat atribuțiile legale de a asigura dreptul la

apărare în cauza precizată, solicitarea sa, neavând aptitudinea de a induce în

eroare instanța, ci aceasta într-un proces de evaluare a apreciat că nu este

justificată, dispunând în condițiile arătate.

De asemenea, și actele efective de executare ale executorului

judecătoresc M.l.M., în exercitarea atribuțiilor conferite de lege,

respectiv de a pune în executare decizia civilă nr.

720/2006 a Tribunalului

Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.

228/R/2007 a Curții de Apel Pitești, investită cu formulă executorie, așa cum

rezultă din fotocopiile somației, a procesului-verbal atașat, a hotărârilor mai

sus menționate nu întrunesc nici obiectiv și nici subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 215 alin. (1) C. pen.,

întrucât și acesta și-a exercitat în mod legal atribuțiile, în limitele

conferite de lege.

Înalta Curte consideră că din actele premergătoare efectuate nu au

rezultat indicii cu privire nici la infracțiunea

prevăzută de art. 292 C. pen.

, în sarcina celor doi intimați,

nestabilindu-se că aceștia ar fi falsificat vreo hotărâre judecătorească.

Astfel, Înalta Curte consideră că, pe de-o parte, în mod corect și

motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat

la art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen., soluția neînceperii urmăririi penale

față de intimați pentru faptele pretins a fi comise de fiecare și indicate în

mod concret, iar, pe de altă parte, în mod legal și temeinic motivat, printr-o

reală analiză asupra actelor premergătoare, prima instanță a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de către

petiționarii

V.G.L. și V.G.D., împotriva ordonanței procurorului, prin care s-a dispus

soluția menționată și astfel a

menținut ordonanța dată.

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază că nu pot fi avute în

vedere criticile formulate în recurs de către recurenții petiționari

referitoare la necercetarea faptelor incriminate, deoarece în cauză au fost

efectuate în mod complet actele premergătoare, de către procuror, acesta fiind

în mod exclusiv organul de urmărire penală, care în condițiile prevăzute la art.

224 alin. (1) cu referire la art. 201 alin. (1) și art. 209 alin. (3) în

ipoteza cazurilor prevăzute la art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., este în măsură să le considere, ca fiind suficiente.

Înalta Curte consideră că prima instanță a verificat ordonanța atacată

pe baza actelor premergătoare efectuate de către procuror, în raport cu

dispozițiile legale speciale prevăzute la art. 278

1

C. proc. pen.

, neexistând nici-o vădită și esențială

neconcordanță între

actele și lucrările dosarului și soluția pronunțată,

așa încât nu este aplicabil nici cazul de casare invocat de către recurenții

petiționari, respectiv art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte, verificând

hotărârea atacată și din oficiu,

nu a constatat existența

vreunui caz care să conducă la reformarea acesteia, așa încât sentința pronunțată

de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari V.G.D.

și V.G.L. împotriva sentinței penale nr. 91/ F din 14

octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu

minori și de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga

recurenții petiționari fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari

V.G.D. și V.G.L. împotriva sentinței penale nr. 91/ F din 14 octombrie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

februarie 2009.