ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3053/2011

Asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 28 februarie 2011, petenta P.M., a formulat

plângere

împotriva rezoluției nr. 433/P/2010 din 10 noiembrie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

solicitând tragerea la

răspundere

penală a intimatului T.G. - judecător la

Tribunalul Argeș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de

art. 248/1 C. pen., art. 272 C. pen. și art. 289 C.

pen.

În motivarea plângerii petenta arată, în esență,

că procurorul

nu a stabilit o

situație de fapt corectă, bazată pe probele dosarului, astfel că soluția

adoptată prin rezoluția atacată este nelegală și

netemeinică.

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori

și de familie, prin sentința penală nr. 59/F din 14 aprilie

2011 a

respins ca tardivă plângerea

formulată de petiționara P.M.

împotriva rezoluțiilor nr. 881/11/2/2016

din 10 ianuarie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de

Apel Pitești și nr. 433/P/2010 din data

de 10 noiembrie 2010 dată de

procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a hotăra astfel instanța de fond a reținut

următoarele:

Potrivit art. 278

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., „după

respingerea

plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

de

încetare a urmăririi penale, date

de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt

vătămate, pot face

plângere, în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277

și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența

să judece cauza în primă instanță.

În situația în care prim-procurorul parchetului

sau, după caz,

procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de

apel,

procurorul șef de secție al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ori procurorul

ierarhic superior nu a soluționat

plângerea în termenul prevăzut în art.

277, termenul prevăzut în

alin. (1) curge

de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Rezultă, așadar, că termenul de 20 de zile în

care se poate

face plângere împotriva

unei soluții de neîncepere a urmăririi penale

curge fie de la data comunicării

soluției date în plângerea făcută

conform

art. 278 C. proc. pen. (în ipoteza în care procurorul

ierarhic superior

a rezolvat această plângere în termenul de 20 de

zile prevăzut în art. 277 C. proc. pen.), fie de la data expirării

celor

20 de zile în care plângerea trebuia rezolvată ( în ipoteza în

care procurorul ierarhic superior nu a

soluționat-o în acest termen).

În speță,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 433/P/2010, petenta P.M.

a formulat la data de 06 decembrie 2010 plângere, conform art. 278 C. proc.

pen., pe care a adresat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești.

Acesta din

urmă a soluționat-o prin rezoluția nr. 881/11/2/2010 dată la 10 ianuarie 2011,

adică peste termenul de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (4) raportat la

art. 277 C. proc. pen. și calculat de la data formulării plângerii (06

decembrie 2010).

În condițiile

reținute, termenul de 20 de zile în care petenta se putea adresa instanței

conform art. 278/1 C. proc. pen. curgea de la data expirării termenului de 20

de zile în care procurorul ierarhic superior avea obligația de a o rezolva.

Prin urmare,

în raport cu data plângerii 06 decembrie 2010 termenul de 40 de zile era

expirat, iar petenta a formulat plângere la instanță la 28 februarie 2011.

Împotriva

acestei din urmă sentințe, petenta P.M. a formulat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată , precum și orice alte

persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art.

278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o

poate respinge, prin sentință, (tardivă ) ca în speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de

judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac,

astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data

pronunțării.

Așa fiind, Înalta

Curte , în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petiționara P.M.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționara va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara P.M. împotriva sentinței penale

nr. 59/F din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200

lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie

2011.