ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3053/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 28 februarie 2011, petenta P.M., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 433/P/2010 din 10 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului T.G. - judecător la Tribunalul Argeș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 248/1 C. pen., art. 272 C. pen. și art. 289 C. pen. În motivarea plângerii petenta arată, în esență, că procurorul nu a stabilit o situație de fapt corectă, bazată pe probele dosarului, astfel că soluția adoptată prin rezoluția atacată este nelegală și netemeinică. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 59/F din 14 aprilie 2011 a respins ca tardivă plângerea formulată de petiționara P.M.

împotriva rezoluțiilor nr. 881/11/2/2016 din 10 ianuarie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și nr. 433/P/2010 din data de 10 noiembrie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Pentru a hotăra astfel instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 278 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

În situația în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. Rezultă, așadar, că termenul de 20 de zile în care se poate face plângere împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale curge fie de la data comunicării soluției date în plângerea făcută conform art. 278 C. proc. pen. (în ipoteza în care procurorul ierarhic superior a rezolvat această plângere în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277 C. proc.

pen.), fie de la data expirării celor 20 de zile în care plângerea trebuia rezolvată ( în ipoteza în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat-o în acest termen). În speță, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 433/P/2010, petenta P.M. a formulat la data de 06 decembrie 2010 plângere, conform art. 278 C. proc. pen., pe care a adresat-o procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Acesta din urmă a soluționat-o prin rezoluția nr. 881/11/2/2010 dată la 10 ianuarie 2011, adică peste termenul de 20 de zile prevăzut în art. 278 alin. (4) raportat la art. 277 C. proc. pen. și calculat de la data formulării plângerii (06 decembrie 2010). În condițiile reținute, termenul de 20 de zile în care petenta se putea adresa instanței conform art. 278/1 C. proc.

pen. curgea de la data expirării termenului de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior avea obligația de a o rezolva. Prin urmare, în raport cu data plângerii 06 decembrie 2010 termenul de 40 de zile era expirat, iar petenta a formulat plângere la instanță la 28 februarie 2011. Împotriva acestei din urmă sentințe, petenta P.M. a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată , precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc.

pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge, prin sentință, (tardivă ) ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționara P.M. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara P.M. împotriva sentinței penale nr. 59/F din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2011.