ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

formulată, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petentul B.E. a

solicitat desființarea ca netemeinică și nelegală a rezoluției din 29 ianuarie

2009 dată în dosarul penal nr. 331/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua cercetări și a o audia pe

învinuita principală M.A. ca și pe alți 25 făptuitori magistrați judecători și

procurori, grefieri și funcționari bancari sau fiscali indicați în plângere.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține în fapt următoarele:

Prin ordonanța nr. 331/P/2008

din 29 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus în temeiul art. 228 alin.

(6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc.

pen., art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 209 pct. 4 C. proc. pen.:

urmăririi penale față de magistrații B.G., C.P., M.M., D.C. și P.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art.

289 C. pen. și art. 291 C. pen.

declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrații P.C.I. și

P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C.

pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași.

Pentru a dispune

astfel, parchetul a avut în vedere următoarele:

Prin sesizările

adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, la datele de 14 noiembrie

2007 și 12 februarie 2008 petentul B.E., împreună cu petentul R.C. solicită

cercetarea judecătorilor B.G., C.P., M.M. și D.C. de la Curtea de Apel lași, P.M.,

fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, P.C.I. și

P.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen.,

art. 291 C. pen. și art. 257 C. pen.

Petentul B.E. a

arătat că magistrații menționați au săvârșit, „în cârdășie” infracțiunile

menționate, urmărind să-i aducă prejudicii, cu referire la dosarul nr. 1821/45/2005,

înregistrat la Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel lași,

precum și în dosarul din anul 2006 în care petentul a fost arestat.

Prin ordonanța nr. 419/P72007

din data de 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrați, în

favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția

urmărire penală și criminalistică, precum și disjungerea și declinarea cauzei

cu privire la persoanele reclamate, fără a avea calitatea de magistrați, în favoarea

Parchetului de pe lângă Tribunalul lași.

Având în vedere

calificarea juridică dată faptelor săvârșite, precum și calitatea de magistrați

a persoanelor față de care este formulată plângerea, văzând art. 13 al.1 lit. b

din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și completată prin O.U.G. nr. 134/2005

aprobată prin Legea nr. 54/2006, prin ordonanța din data de 28 martie 2008, s-a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Direcției

Naționale Anticorupție.

Prin ordonanța nr. 120/P/2008

D.N.A., din data de 19 noiembrie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de judecătorii B.G., C.P., M.M. și D.C. de la Curtea de Apel lași, P.M.,

fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, P.C.I. și

P.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6

și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen., raportat la art. 6 și

7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 precum și față de M.A., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 și 7

alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 61 din Legea nr. 78/2000, precum

și disjungerea și declinarea competenței de soluționare față de aceeași

magistrați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art.

242 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., în favoarea Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Din verificările

efectuate a rezultat că B.E., a formulat, la data de 01 februarie 2005,

contestație la executare cu privire la titluri executorii emise de A.F.P. lași,

înregistrată sub nr. 1821/145/2005, la Curtea de Apel lași, secția contencios administrativ

și fiscal.

Acțiunea a fost

formulată și în contradictoriu față de Curtea de Apel lași și judecătorii

instanței M.M. și D.C.

Față de această

cerere, Curtea de Apel lași, prin judecător B.G. a invocat, prin întâmpinare,

lipsa calității procesuale pasive a acestei instanțe.

Ulterior, petentul B.E.

a formulat cereri de recuzare a întregului colectiv de judecători al Curții de

Apel lași, cereri care au fost soluționate de Înalta Curte de Casație și

Justiție prin respingere, prin încheierile nr. 2854 din 26 aprilie 2005 și nr. 4860

din 11 octombrie 2005.

În urma invocării de

către B.E. a excepțiilor de neconstituționalitate ale prevederilor art. 28 alin.

(2) și (3) C. proc. civ., 31 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., art.

95 din Legea nr. 303/2004, art. 931 din Legea nr. 304/2004, art. 183 C. proc. civ.

și art. 244 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea Curții de Apel lași din

data de 21 noiembrie 2005 s-a dispus suspendarea judecării contestației la

executare și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională.

Prin decizia nr. 280

din 28 martie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor mai sus amintite.

Împotriva încheierii

Curții de Apel lași din 21 noiembrie 2005 prin care s-a dispus suspendarea judecării

contestației la executare și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională,

petentul B.E. a formulat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casație și

Justiție sub nr. 8155/1/2006.

Prin încheierea

Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 15 septembrie 2006, s-a

dispus suspendarea cauzei având ca obiect recursul împotriva încheierii Curții

de Apel lași din 21 noiembrie 2005, iar prin decizia nr. 4883 din data de 14

decembrie 2007, s-a constatat perimat recursul declarat de B.E.

Astfel, petentul nemulțumit

fiind de modalitatea de soluționare a cauzei sale, a formulat plângere penală

împotriva magistraților, presupuși a avea legătură cu dosarul nr. 1821/45/2005,

înregistrat la Secția Contencios Administrativ și Fiscal al Curții de Apel

lași.

Din analiza actelor

dosarului și în urma efectuării actelor premergătoare urmăririi penale nu au

rezultat nici un fel de indicii privind săvârșirea vreunor fapte de către

magistrații judecători B.G., C.P., M.M. și D.C. de la Curtea de Apel lași și P.M.,

fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, intenția

petentului de a îi introduce în cauza civilă în calitate de pârâți nefiind de

natură a atrage răspunderea juridică penală a acestora.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul B.E. a formulat plângere adresată Procurorului Șef Secției

de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o

ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1451/875/II/2/2009 din 10 martie 2009.

După cum s-a

menționat, nemulțumit și de această soluție, petentul s-a adresat cu plângere,

în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., Înaltei Curți, competentă să

judece infracțiunile reclamate.

Înalta Curte constată

că împotriva acestei soluții petentul a mai formulat o plângere întemeiată tot

pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., care a format obiectul

dosarului nr. 1301/1/2009, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 848 din 28

aprilie 2009, hotărâre care nu este definitivă, motiv pentru care nu poate

opera autoritatea de lucru judecat.

Din conținutul

plângerii se constată că, practic, petentul se plânge împotriva ordonanței nr. 331/P/2007

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, în fapt este nemulțumit de soluția dată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.N.A. – S.C.C. care

prin ordonanța nr. 120/P/2008 din 19 noiembrie 2008 prin care s-a dispus,

printre altele și neînceperea urmăririi penale față de intimata M.A., în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 250 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000, și cea prevăzută de art. 6

1

din Legea nr.

78/2000, nemulțumire care nu face obiectul prezentei cauze.

Înalta Curte constată

că soluția de neurmărire dată de procuror față de magistrații B.G., C.P., M.M.,

D.C. și P.M. este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare

efectuate nu au rezultat date, indicii sau dovezi care să confirme comiterea

infracțiunilor sesizate de către petent.

De asemenea,

împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauzele

care s-au aflat pe rolul organelor judiciare ieșene nu poate conduce la

concluzia existenței infracțiunilor reclamate.

De altfel, partea

nemulțumită de soluțiile magistraților poate exercita căile legale de atac

împotriva soluțiilor, căile de atac neputând fi îndreptate direct împotriva

magistraților.

În consecință, având

în vedere că din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare

a dispozițiilor legii în activitatea magistraților, Înalta Curte în

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva

ordonanței procurorului, pe care o va menține.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 331/P/2008

din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iunie 2009.