ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2009

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 331/P/2008 din 29 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, printre alte dispoziții, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații B.G., C.P., M.M., D.C. și P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. reținându-se, în esență, că din actele premergătoare urmăririi penale nu au rezultat nici un fel de indicii privind săvârșirea vreunor fapte de către magistrații reclamați.

Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere adresată Procurorului Șef Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o prin rezoluția nr. 1451/875/II/2/2009 din 10 martie 2009, constatând că soluția pronunțată este legală și temeinică, a respins-o ca nefondată. Nemulțumit și de soluția procurorului șef, petentul B.E. a formulat plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță competentă să judece infracțiunile reclamate, solicitând desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la procuror în vedere efectuării de cercetări.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Din verificările efectuate a rezultat că B.E., a formulat, la data de 01 februarie 2005, contestație la executare cu privire la titluri executorii emise de Administrația Finanțelor Publica lași, înregistrată sub nr. 1821/145/2005, la Curtea de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal. Acțiunea a fost formulată și în contradictoriu față de Curtea de Apel lași și judecătorii instanței M.M. și D.C. Față de această cerere, Curtea de Apel lași, prin judecător B.G. a invocat, prin întâmpinare, lipsa calității procesuale pasive a acestei instanțe. Ulterior, petentul B.E. a formulat cereri de recuzare a întregului colectiv de judecători al Curții de Apel lași, cereri care au fost soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin respingere, prin încheierile nr. 2854 din 26 aprilie 2005 și nr. 4860 din 11 octombrie 2005. În urma invocării de către B.E.

a excepțiilor de neconstitutionalitate ale prevederilor art. 28 alin. (2), (3) C. proc. civ., art. 31 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ., art. 95 din Legea nr. 303/2004, art. 931 din Legea nr. 304/2004, art. 183 C. proc. civ. și art. 244 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea Curții de Apel lași din data de 21 noiembrie 2005 s-a dispus suspendarea judecării contestației la executare și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională. Prin decizia nr. 280 din 28 martie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor mai sus amintite. Împotriva încheierii Curții de Apel lași din 21 noiembrie 2005 prin care s-a dispus suspendarea judecării contestației la executare și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, petentul B.E.

a formular recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 8155/1/2006. Prin încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 15 septembrie 2006, s-a dispus suspendarea cauzei având ca obiect recursul împotriva încheierii Curții de Apel lași din 21 noiembrie 2005, iar prin decizia nr. 4883 din data de 14 decembrie 2007, s-a constatat perimat recursul declarat de B.E. Astfel, petentul nemulțumit fiind de modalitatea de soluționare a cauzei sale, a formulat plângere penală împotriva magistraților, presupuși a avea legătură cu dosarul nr. 1821/45/2005, înregistrat la Secția Contencios Administrativ și Fiscal al Curții de Apel lași. Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistrații menționați este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date, indicii sau dovezi care să conducă la concluzia comiterii infracțiunilor sesizate de petent.

Mai mult decât atât, persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, iar pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificare și, eventual, desființate/casate numai prin intermediul căilor de atac, căi de atac care nu sunt îndreptate împotriva magistraților, ci împotriva actelor emise de aceștia. Dacă s-ar admite că împotriva persoanei care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege ceea ce este inadmisibil.

Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare ieșene nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunii pe care acesta le-a indicat în plângerea sa. Cum din actele premergătoare nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea magistraților reclamați, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea declarată de petentul B.E. împotriva soluției procurorului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 331/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.