ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2009

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 331/P/2008 din 29 ianuarie

2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

urmărire penală și criminalistică, printre alte dispoziții, a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de magistrații B.G., C.P., M.M., D.C. și P.M.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen.,

art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. reținându-se, în esență, că din actele

premergătoare urmăririi penale nu au rezultat nici un fel de indicii privind

săvârșirea vreunor fapte de către magistrații reclamați.

Împotriva acestei ordonanțe,

petentul a formulat plângere adresată Procurorului Șef Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o prin

rezoluția nr. 1451/875/II/2/2009 din 10 martie 2009, constatând că soluția

pronunțată este legală și temeinică, a respins-o ca nefondată.

Nemulțumit și de soluția procurorului

șef, petentul B.E. a formulat plângere, în condițiile art. 278

1

C.

proc. pen., adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță competentă

să judece infracțiunile reclamate, solicitând desființarea ordonanței și

trimiterea cauzei la procuror în vedere efectuării de cercetări.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată următoarele:

Din verificările efectuate a

rezultat că B.E., a formulat, la data de 01 februarie 2005, contestație la

executare cu privire la titluri executorii emise de Administrația Finanțelor

Publica lași, înregistrată sub nr. 1821/145/2005, la Curtea de Apel lași, secția

contencios administrativ și fiscal.

Acțiunea a fost formulată și în

contradictoriu față de Curtea de Apel lași și judecătorii instanței M.M. și D.C.

Față de această cerere, Curtea de

Apel lași, prin judecător B.G. a invocat, prin întâmpinare, lipsa calității

procesuale pasive a acestei instanțe.

Ulterior, petentul B.E. a formulat

cereri de recuzare a întregului colectiv de judecători al Curții de Apel lași,

cereri care au fost soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

respingere, prin încheierile nr. 2854 din 26 aprilie 2005 și nr. 4860 din 11

octombrie 2005.

În urma invocării de către B.E. a

excepțiilor de neconstitutionalitate ale prevederilor art. 28 alin. (2), (3) C.

proc. civ., art. 31 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ., art. 95 din Legea nr. 303/2004,

art. 931 din Legea nr. 304/2004, art. 183 C. proc. civ. și art. 244 alin. (1) C.

proc. civ., prin încheierea Curții de Apel lași din data de 21 noiembrie 2005

s-a dispus suspendarea judecării contestației la executare și trimiterea cauzei

la Curtea Constituțională.

Prin decizia nr. 280 din 28 martie

2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstitutionalitate a

dispozițiilor mai sus amintite.

Împotriva încheierii Curții de Apel

lași din 21 noiembrie 2005 prin care s-a dispus suspendarea judecării

contestației la executare și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională,

petentul B.E. a formular recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casație și

Justiție sub nr. 8155/1/2006.

Prin încheierea Înaltei Curți de

Casație și Justiție din data de 15 septembrie 2006, s-a dispus suspendarea

cauzei având ca obiect recursul împotriva încheierii Curții de Apel lași din 21

noiembrie 2005, iar prin decizia nr. 4883 din data de 14 decembrie 2007, s-a

constatat perimat recursul declarat de B.E.

Astfel, petentul nemulțumit fiind de

modalitatea de soluționare a cauzei sale, a formulat plângere penală împotriva

magistraților, presupuși a avea legătură cu dosarul nr. 1821/45/2005, înregistrat

la Secția Contencios Administrativ și Fiscal al Curții de Apel lași.

Înalta Curte constată că soluția de

neurmărire penală dată de parchet față de magistrații menționați este legală și

temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date,

indicii sau dovezi care să conducă la concluzia comiterii infracțiunilor

sesizate de petent.

Mai mult decât atât, persoanele care

îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în

temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin

pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, iar pronunțarea

unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele

administrate, soluții care pot fi verificare și, eventual, desființate/casate

numai prin intermediul căilor de atac, căi de atac care nu sunt îndreptate

împotriva magistraților, ci împotriva actelor emise de aceștia.

Dacă s-ar admite că împotriva persoanei

care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar

institui noi căi de atac, neprevăzute de lege ceea ce este inadmisibil.

Împrejurarea că petentul este nemulțumit

de soluțiile adoptate în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare ieșene nu

poate conduce la concluzia existenței infracțiunii pe care acesta le-a indicat

în plângerea sa.

Cum din actele premergătoare nu s-a

constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea magistraților

reclamați, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea declarată

de petentul B.E. împotriva soluției procurorului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 331/P/2008 din 29

ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul să plătească suma de

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28

aprilie 2009.