ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petentul B.E. a solicitat desființarea ca netemeinică și nelegală a rezoluției din 29 ianuarie 2009 dată în dosarul penal nr. 331/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua cercetări și a o audia pe învinuita principală M.A. ca și pe alți 25 făptuitori magistrați judecători și procurori, grefieri și funcționari bancari sau fiscali indicați în plângere. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține în fapt următoarele: Prin ordonanța nr. 331/P/2008 din 29 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 42 C. proc. pen., art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 209 pct. 4 C. proc. pen.: 1. Neînceperea urmăririi penale față de magistrații B.G., C.P., M.M., D.C. și P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. 2. Disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrații P.C.I. și P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Pentru a dispune astfel, parchetul a avut în vedere următoarele: Prin sesizările adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, la datele de 14 noiembrie 2007 și 12 februarie 2008 petentul B.E., împreună cu petentul R.C.

solicită cercetarea judecătorilor B.G., C.P., M.M. și D.C. de la Curtea de Apel lași, P.M., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, P.C.I. și P.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 257 C. pen. Petentul B.E. a arătat că magistrații menționați au săvârșit, „în cârdășie” infracțiunile menționate, urmărind să-i aducă prejudicii, cu referire la dosarul nr. 1821/45/2005, înregistrat la Secția Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel lași, precum și în dosarul din anul 2006 în care petentul a fost arestat.

Prin ordonanța nr. 419/P72007 din data de 10 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe magistrați, în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția urmărire penală și criminalistică, precum și disjungerea și declinarea cauzei cu privire la persoanele reclamate, fără a avea calitatea de magistrați, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul lași. Având în vedere calificarea juridică dată faptelor săvârșite, precum și calitatea de magistrați a persoanelor față de care este formulată plângerea, văzând art. 13 al.1 lit. b din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 134/2005 aprobată prin Legea nr. 54/2006, prin ordonanța din data de 28 martie 2008, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Direcției Naționale Anticorupție. Prin ordonanța nr. 120/P/2008 D.N.A., din data de 19 noiembrie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.G., C.P., M.M. și D.C. de la Curtea de Apel lași, P.M., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, P.C.I.

și P.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 precum și față de M.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 61 din Legea nr. 78/2000, precum și disjungerea și declinarea competenței de soluționare față de aceeași magistrați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Din verificările efectuate a rezultat că B.E., a formulat, la data de 01 februarie 2005, contestație la executare cu privire la titluri executorii emise de A.F.P. lași, înregistrată sub nr. 1821/145/2005, la Curtea de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal. Acțiunea a fost formulată și în contradictoriu față de Curtea de Apel lași și judecătorii instanței M.M. și D.C. Față de această cerere, Curtea de Apel lași, prin judecător B.G. a invocat, prin întâmpinare, lipsa calității procesuale pasive a acestei instanțe. Ulterior, petentul B.E. a formulat cereri de recuzare a întregului colectiv de judecători al Curții de Apel lași, cereri care au fost soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin respingere, prin încheierile nr. 2854 din 26 aprilie 2005 și nr. 4860 din 11 octombrie 2005. În urma invocării de către B.E.

a excepțiilor de neconstituționalitate ale prevederilor art. 28 alin. (2) și (3) C. proc. civ., 31 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., art. 95 din Legea nr. 303/2004, art. 931 din Legea nr. 304/2004, art. 183 C. proc. civ. și art. 244 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea Curții de Apel lași din data de 21 noiembrie 2005 s-a dispus suspendarea judecării contestației la executare și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională. Prin decizia nr. 280 din 28 martie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mai sus amintite. Împotriva încheierii Curții de Apel lași din 21 noiembrie 2005 prin care s-a dispus suspendarea judecării contestației la executare și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, petentul B.E.

a formulat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 8155/1/2006. Prin încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 15 septembrie 2006, s-a dispus suspendarea cauzei având ca obiect recursul împotriva încheierii Curții de Apel lași din 21 noiembrie 2005, iar prin decizia nr. 4883 din data de 14 decembrie 2007, s-a constatat perimat recursul declarat de B.E. Astfel, petentul nemulțumit fiind de modalitatea de soluționare a cauzei sale, a formulat plângere penală împotriva magistraților, presupuși a avea legătură cu dosarul nr. 1821/45/2005, înregistrat la Secția Contencios Administrativ și Fiscal al Curții de Apel lași. Din analiza actelor dosarului și în urma efectuării actelor premergătoare urmăririi penale nu au rezultat nici un fel de indicii privind săvârșirea vreunor fapte de către magistrații judecători B.G., C.P., M.M.

și D.C. de la Curtea de Apel lași și P.M., fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, intenția petentului de a îi introduce în cauza civilă în calitate de pârâți nefiind de natură a atrage răspunderea juridică penală a acestora. Împotriva acestei rezoluții, petentul B.E. a formulat plângere adresată Procurorului Șef Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1451/875/II/2/2009 din 10 martie 2009. După cum s-a menționat, nemulțumit și de această soluție, petentul s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., Înaltei Curți, competentă să judece infracțiunile reclamate. Înalta Curte constată că împotriva acestei soluții petentul a mai formulat o plângere întemeiată tot pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., care a format obiectul dosarului nr. 1301/1/2009, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 848 din 28 aprilie 2009, hotărâre care nu este definitivă, motiv pentru care nu poate opera autoritatea de lucru judecat. Din conținutul plângerii se constată că, practic, petentul se plânge împotriva ordonanței nr. 331/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în fapt este nemulțumit de soluția dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.N.A.

– S.C.C. care prin ordonanța nr. 120/P/2008 din 19 noiembrie 2008 prin care s-a dispus, printre altele și neînceperea urmăririi penale față de intimata M.A., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 250 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, și cea prevăzută de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, nemulțumire care nu face obiectul prezentei cauze. Înalta Curte constată că soluția de neurmărire dată de procuror față de magistrații B.G., C.P., M.M., D.C. și P.M. este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date, indicii sau dovezi care să confirme comiterea infracțiunilor sesizate de către petent.

De asemenea, împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauzele care s-au aflat pe rolul organelor judiciare ieșene nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor reclamate. De altfel, partea nemulțumită de soluțiile magistraților poate exercita căile legale de atac împotriva soluțiilor, căile de atac neputând fi îndreptate direct împotriva magistraților. În consecință, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea magistraților, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței procurorului, pe care o va menține.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței nr. 331/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.