ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3357/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41 din 3 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției din 7 aprilie 2005 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 32/P/2005, rezoluție pe care a menținut-o. Pentru a pronunța astfel s-au reținut următoarele: Petentul A.M. a formulat plângere împotriva numiților V.C., D.C. și A.P., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, susținând că a fost scos din camera de detenție și lovit de aceștia.

Au fost efectuate verificări ale tuturor actelor dosarului, declarațiile persoanelor cercetate, plângerea petentului și contestația acestuia la măsurile disciplinare impuse, raportul de incident, nota de informare a raportului de incident, declarațiile martorilor, referate întocmite de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui privind stabilirea competenței în funcție de gradul profesional al persoanelor reclamate, rezoluțiile pronunțate. Verificând legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată la data de 7 aprilie 2005 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe baza probelor expuse anterior, instanța constată că rezoluția contestată este legală și temeinică, motivată în mod corespunzător.

Se reține că, faptele reclamate de petent nu au fost confirmate probator, stabilindu-se cu certitudine că aceste persoane și-au respectat atribuțiile de serviciu, nu au săvârșit nici o abatere în sensul infracțiunilor reclamate de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., și nici de supunere de rele tratamente prevăzută de art. 267 C. pen. S-a reținut că petentul se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 6 ani și 8 luni închisoare în Penitenciarul Vaslui, și că la data de 8 noiembrie 2004, când persoana reclamată V.C. s-a prezentat în camera petentului pentru a-i aduce la cunoștință un raport de incident întocmit de A.P., petentul a reacționat violent, astfel încât a fost necesară scoaterea acestuia din cameră de către agenții de serviciu R.R., A.P.

și D.V. care, însă, nu au exercitat acte de violență asupra sa. Din actele dosarului s-a reținut că petentul are în general o atitudine violentă față de cadre, fiind des sancționat disciplinar, ca și în situația de față, pentru comportamentul său neadecvat. Privind celălalt aspect reclamat de petent referitor la medicamentația medicului O.I.G., s-a reținut că în mod corect s-a constatat că toate prescripțiile medicale sunt cuprinse într-un registru special al deținuților și sunt conforme afecțiunilor acestora. Împotriva acestei sentințe petentul A.M. a formulat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și începerea urmăririi penale împotriva intimaților, dat fiind că vinovăția lor este dovedită.

Recursul este nefondat. Astfel cum corect s-a reținut ca urmare a cercetărilor efectuate în cauză, faptele reclamate de petent nu au fost confirmate, iar persoanele împotriva cărora acesta a formulat plângere, și-au îndeplinit atribuțiunile de serviciu în limitele prevăzute de lege. Deosebit de acesta, este de observat că petentul nu a respectat procedura prevăzută de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., cu privire la plângerea contra actelor procurorului, în sensul că nu s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior, situație în care plângerea adresată direct instanței trebuia respinsă ca inadmisibilă. Dar cum, calea de atac a recursului a fost promovată de petent, singura soluție legală pentru a nu încălca dispozițiile art. 385 8 C. proc.

pen., este respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.M. împotriva sentinței penale nr. 41 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2006.