ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1300/2006

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.G. împotriva rezoluției din 2 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. 57/P/2005. Petentul a fost obligat să plătească 20 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția din 2 iunie 2005 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași dispune neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe procurorii I.G., D.L., D.I. și L.N., față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a se pronunța astfel, procurorul a reținut următoarele: P.G. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care a solicitat cercetarea sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., a numiților I.G., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, D.L., șef secție urmărire penală și criminalistică la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, D.I., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni și L.N., procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni. În motivarea reclamantei, petentul a precizat că în soluționarea dosarului nr. 584/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, procurorii menționați mai sus nu au procedat conform legii, săvârșind un abuz și pronunțând o soluție necorespunzătoare.

De asemenea, petentul a reclamat modul de soluționare a plângerii 373/II/2/2004 de către prim procurorul I.G. S-a stabilit că procurorii reclamați au desfășurat activitate conform cu normele de procedură penală pronunțând o soluție legală și temeinică. Reclamantul P.G. a fost citat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în două rânduri, acesta refuzând să se prezinte. Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere, în conformitate cu art. 278 1 C. proc. pen., motivând că interesele sale legitime au fost vătămate. Deși a reclamat în plângere că a fost agresat fizic de învinuiți care au încercat să-i suprime viața, organele de cercetare penală și procurorii care ai instrumentat cauza nu au efectuat cercetări temeinice, nu s-au deplasat la fața locului și nu au procedat la reconstituiri.

Mai mult decât atât, agresiunea exercitată asupra sa de către persoanele reclamate a fost încadrată la lovire, și nu tentativă de omor, astfel cum era legal. Concluzionând, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și administrarea de probe (expertiză medico-legală, cercetare la fața locului, reconstituire), cu care să dovedească că învinuiții pe cale i-a reclamat au comis faptele reclamate. Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a reținut următoarele: În dosarul nr. 584/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui în care s-a dat rezoluția din 26 aprilie 2004 împotriva căreia petentul a formulat plângere, a fost analizată rezoluția din 18 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui ce viza pe învinuiții P.C., P.M., C.I., P.G.

și C.C., care au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere și furt calificat. Pe parcursul desfășurării urmăririi penale s-au administrat probe suficiente și s-a apreciat în mod just în urma unei temeinice analize, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. În această situație, în mod legal au fost respinse plângerile petentului. Prin rezoluția 2 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, procurorul a dispus în mod legal neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe procurorii I.G., D.L., D.I. și L.N., întrucât nu există probe din care să rezulte că s-ar fi încălcat dispozițiile procedurale producându-se o vătămare intereselor legitime ale petentului, așa cum susține acesta.

Probele administrate în dosarul de urmărire penală sunt concludente și pertinente, iar din conținutul acestora nu rezultă existența unor indicii de săvârșire a faptelor penale menționate în plângere. Petentul a fost citat legal pentru a fi audiat și a-și formula apărări, dar nu s-a prezentat la organul de urmărire penală și nici la instanță. În conformitate cu art. 2 C. proc. pen., organul de urmărire penală a îndeplinit din oficiu toate actele necesare urmăririi penale în scopul aflării adevărului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 și 4 C. proc. pen. Obiectul acțiunii penale este cel prevăzut de art. 9 C. proc. pen., respectiv tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.

Cum din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni, Curtea a constatat că rezoluția procurorului este legală și în consecință plângerea va fi respinsă ca nefondată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul P.G. Prin motivele de recurs, petentul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale formulate împotriva rezoluției nr. 57/P/2005 din 2 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii I.G., D.L., D.I. și L.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Petentul a arătat că drepturile sale procedurale au fost încălcate în condițiile în care în cauză nu au fost administrate probe, care ar fi demonstrat temeinicia afirmațiilor sale.

Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petent, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Din actele dosarului Înalta Curte reține că petentul P.G. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cercetarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., a procurorilor: I.G., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, D.L., șef secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, D.I., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni și L.N., procuror la Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, susținând că la soluționarea dosarului nr. 584/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui (în cest dosar numiții P.C., P.M., C.I., P.G.

și C.C. au fost cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat și distrugere). Că aceștia au pronunțat o soluție necorespunzătoare, de netrimitere în judecată a persoanelor împotriva cărora formulase plângere. Petentul a mai susținut că procurorii menționați nu și-au desfășurat activitatea conform normelor procedurale, comițând un abuz. Prin rezoluția din 2 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 57/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus în temeiul art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva procurorilor I.G., D.L., D.I. și L.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Curtea de Apel Iași, prin hotărârea recurată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Înalta Curte constată că prima instanță corect a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii de săvârșire a vreunei infracțiuni. Potrivit art. 246 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Din textul de lege menționat rezultă că fapta se comite numai cu prilejul efectuării unui act de serviciu la care făptuitorul era îndreptățit să procedeze.

Urmarea infracțiunii constă în atingerea adusă calității relațiilor de serviciu, urmare care este condiționată de apariția unei vătămări aduse intereselor unei persoane fizice. Pentru existența acestei infracțiuni trebuie dovedit nu numai caracterul ilicit al exercitării atribuțiilor de serviciu de către făptuitor, dar și faptul că rezultatul acestei conduite necorespunzătoare îl reprezintă o vătămare a drepturilor unei persoane. Din economia actelor dosarului nu rezultă că procurorii față de recurentul petent a solicitat efectuarea de cercetări, și-au îndeplinit atribuțiile conferite de lege în mod incorect.

Înalta Curte reține că intimații și-au desfășurat activitatea cu respectarea normelor de procedură penală, iar împrejurarea că aceștia, pe baza probelor administrate, au pronunțat sau menținut soluții de netrimitere în judecată în dosarele în care recurentul petent solicitase tragerea la răspundere penală a mai multor persoane pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, distrugere, tentativă de omor etc. nu poate constitui o vătămare a intereselor acestuia (de altfel, soluțiile au fost pronunțate în temeiul dispozițiilor legale, iar împotriva acestor soluții există căi de atac, de care de altfel petentul a și uzitat). În consecință, se constată că în mod corect prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petentului P.G.

formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, reținându-se că fapta nu există. Drept urmare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.G. împotriva sentinței penale nr. 42 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2006.