ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 243/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, petentul C.G. a formulat

plângere împotriva ofițerilor de poliție B.I., subcomisar în cadrul

I.P.J. Vaslui și D.V., lucrător la S.C.C.O. în cadrul aceluiași

inspectorat de poliție acuzându-i că i-au încălcat drepturile

fundamentale ale omului prevăzut de art. 6 alin. (2) și (3) din C.E.D.O.,

precum și ale art. 6 alin. (3), (4) și (5) C. proc. pen.

În motivarea plângerii

petentul a arătat că persoanele menționate au folosit

denunțători și martori mincinoși, urmărind privarea sa

de libertate în dosarele nr. 661/2003 și 670/2003 în care era cercetat

și că i-au refuzat cereri cu privire la administrarea de probe.

Din actele

premergătoare s-a stabilit că petentul C.G. a fost cercetat în dosarul

nr. 557/P/2003, în care se aflau conexate alte două dosare, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 255, 256, 257,

246 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 78/2000, în care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 288 alin. (3), raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În această cauză a

fost întocmit un proces-verbal de consemnare a denunțului oral, la data de

24 noiembrie 2003, de către ofițerii de poliție B.I. și D.V.,

la sesizarea numitului N.D., iar ulterior au fost audiate în calitate de martor

mai multe persoane și anume D.C., G.P. și N.D.

În urma verificărilor

făcute s-a stabilit că, ofițerii de poliție B.I. și D.V.,

au respectat dispozițiile legale atât în ce privește întocmirea

procesului verbal de înregistrare a denunțului formulat, cât și la

efectuarea cercetărilor în cele două cauze penale, astfel încât nu

sunt îndeplinite cerințele infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen., reclamată de petent,

situație în care acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare.

Plângerea adresată

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a

fost respinsă prin rezoluția nr. 897/II/2 din 27 septembrie 2006.

Împotriva acestei

rezoluții petentul a formulat plângere la instanța de judecată

prin care a susținut că i-au fost vătămate interesele sale

legitime în dosarele nr. 661 și 670/2003, că nu s-a aflat

adevărul întrucât polițiștii s-au folosit de

denunțători și martori mincinoși, refuzând să verifice

autenticitatea declarațiilor date, astfel că aceștia și-au

modificat cuantumul relatărilor în fața procurorului, solicitând

infirmarea soluțiilor procurorului și trimiterea cauzei la

același parchet pentru stabilirea răspunderii polițiștilor

reclamați.

Curtea de Apel Iași, secția

penală, prin sentința penală nr. 56 din 7 noiembrie 2006, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva

rezoluției cu nr. 79/ P din 24 august 2006 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, pe care l-a obligat la plata sumei de 40 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei

hotărâri prima instanță a arătat că în sarcina celor

doi polițiști nu se poate reține vreo încălcare a

legalității în activitatea de serviciu cu prilejul

instrumentării cauzelor repartizate, în speță nedovedindu-se

că aceștia au efectuat ori au omis să efectueze acte cu

consecințe dăunătoare persoanelor cercetate.

S-a mai arătat că,

susținerile petentului referitoare la nerespectarea dreptului său de

apărare sau neaducerea la cunoștință a învinuirii nu pot fi

primite, întrucât dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în faza

efectuării de acte premergătoare, astfel cum rezultă din

prevederile art. 224 C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul C.G. prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacată,

desființarea rezoluției nr. 79/P/2006 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei la același parchet

pentru continuarea cercetărilor privind pe cei doi polițiști, B.I.

și D.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen. (abuz în serviciu în contra intereselor

persoanelor).

Recursul declarat de

petentul C.G. este nefondat.

Analizând actele și

lucrările efectuate în cursul actelor premergătoare cât și

motivarea primei instanțe se constată că în mod corect, atât

procurorul prin ordonanță, cât și instanța de judecată,

prin sentința atacată, au stabilit că în cauză nu

rezultă existența unor dovezi care să ducă la concluzia

că cei doi polițiști și-au încălcat în vreun fel anume

atribuțiile de serviciu și prin aceasta ar fi adus vătămări

drepturilor ori intereselor legitime ale petentului.

Se constată că,

într-adevăr, cei doi lucrători de poliție au efectuat acte

și activități în dosarele în care petentul a fost cercetat

personal, fără însă a-și depăși

atribuțiunile permise de lege, ci în limitele acesteia.

Faptul că petentul a

fost nemulțumit de unele aspecte ivite, pe parcursul cercetării nu

pot constitui motive de învinuire a persoanei care îl cercetează pentru

săvârșirea unei fapte penale, aceste aspecte putând fi remediate în

cursul cercetării prin aducerea lor la cunoștința organului ce

supraveghează urmărirea penală și numai în cazul în care

aceasta nu primește o rezolvare corectă ori persistă, pot fi

apreciate ca păgubitoare și eventual fapte cu caracter penal.

Cum în cauză o astfel

de situație nu s-a dovedit, urmează a se constata că recursul declarat

de petentul C.G. este nefondat și a fi respins ca atare și a dispune

conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței penale nr.

56 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 ianuarie 2007.