ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 243/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, petentul C.G. a formulat plângere împotriva ofițerilor de poliție B.I., subcomisar în cadrul I.P.J. Vaslui și D.V., lucrător la S.C.C.O. în cadrul aceluiași inspectorat de poliție acuzându-i că i-au încălcat drepturile fundamentale ale omului prevăzut de art. 6 alin. (2) și (3) din C.E.D.O., precum și ale art. 6 alin. (3), (4) și (5) C. proc. pen. În motivarea plângerii petentul a arătat că persoanele menționate au folosit denunțători și martori mincinoși, urmărind privarea sa de libertate în dosarele nr. 661/2003 și 670/2003 în care era cercetat și că i-au refuzat cereri cu privire la administrarea de probe.

Din actele premergătoare s-a stabilit că petentul C.G. a fost cercetat în dosarul nr. 557/P/2003, în care se aflau conexate alte două dosare, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 255, 256, 257, 246 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 78/2000, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 288 alin. (3), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În această cauză a fost întocmit un proces-verbal de consemnare a denunțului oral, la data de 24 noiembrie 2003, de către ofițerii de poliție B.I. și D.V., la sesizarea numitului N.D., iar ulterior au fost audiate în calitate de martor mai multe persoane și anume D.C., G.P. și N.D. În urma verificărilor făcute s-a stabilit că, ofițerii de poliție B.I.

și D.V., au respectat dispozițiile legale atât în ce privește întocmirea procesului verbal de înregistrare a denunțului formulat, cât și la efectuarea cercetărilor în cele două cauze penale, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., reclamată de petent, situație în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost respinsă prin rezoluția nr. 897/II/2 din 27 septembrie 2006. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la instanța de judecată prin care a susținut că i-au fost vătămate interesele sale legitime în dosarele nr. 661 și 670/2003, că nu s-a aflat adevărul întrucât polițiștii s-au folosit de denunțători și martori mincinoși, refuzând să verifice autenticitatea declarațiilor date, astfel că aceștia și-au modificat cuantumul relatărilor în fața procurorului, solicitând infirmarea soluțiilor procurorului și trimiterea cauzei la același parchet pentru stabilirea răspunderii polițiștilor reclamați.

Curtea de Apel Iași, secția penală, prin sentința penală nr. 56 din 7 noiembrie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției cu nr. 79/ P din 24 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care l-a obligat la plata sumei de 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În motivarea acestei hotărâri prima instanță a arătat că în sarcina celor doi polițiști nu se poate reține vreo încălcare a legalității în activitatea de serviciu cu prilejul instrumentării cauzelor repartizate, în speță nedovedindu-se că aceștia au efectuat ori au omis să efectueze acte cu consecințe dăunătoare persoanelor cercetate. S-a mai arătat că, susținerile petentului referitoare la nerespectarea dreptului său de apărare sau neaducerea la cunoștință a învinuirii nu pot fi primite, întrucât dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în faza efectuării de acte premergătoare, astfel cum rezultă din prevederile art. 224 C. proc.

pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul C.G. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacată, desființarea rezoluției nr. 79/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei la același parchet pentru continuarea cercetărilor privind pe cei doi polițiști, B.I. și D.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor). Recursul declarat de petentul C.G. este nefondat.

Analizând actele și lucrările efectuate în cursul actelor premergătoare cât și motivarea primei instanțe se constată că în mod corect, atât procurorul prin ordonanță, cât și instanța de judecată, prin sentința atacată, au stabilit că în cauză nu rezultă existența unor dovezi care să ducă la concluzia că cei doi polițiști și-au încălcat în vreun fel anume atribuțiile de serviciu și prin aceasta ar fi adus vătămări drepturilor ori intereselor legitime ale petentului. Se constată că, într-adevăr, cei doi lucrători de poliție au efectuat acte și activități în dosarele în care petentul a fost cercetat personal, fără însă a-și depăși atribuțiunile permise de lege, ci în limitele acesteia.

Faptul că petentul a fost nemulțumit de unele aspecte ivite, pe parcursul cercetării nu pot constitui motive de învinuire a persoanei care îl cercetează pentru săvârșirea unei fapte penale, aceste aspecte putând fi remediate în cursul cercetării prin aducerea lor la cunoștința organului ce supraveghează urmărirea penală și numai în cazul în care aceasta nu primește o rezolvare corectă ori persistă, pot fi apreciate ca păgubitoare și eventual fapte cu caracter penal. Cum în cauză o astfel de situație nu s-a dovedit, urmează a se constata că recursul declarat de petentul C.G. este nefondat și a fi respins ca atare și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței penale nr. 56 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2007.