ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 144/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția

procurorului, dată în dosarul penal nr. 141/ P din 20 septembrie 2006 s-a

dispus neînceperea urmăririi penală în cauză privind pe

lucrătorul de poliție S.F. și pe agentul de poliție N.L. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 205

și art. 193 C. pen.

Rezoluția a

reținut că ofițerul de poliție S.F. își

desfășoară activitatea în cadrul B.C.P. având gradul de comisar

șef, iar N.L. are gradul de agent șef de poliție, în cadrul

Poliției municipiului Vaslui.

La 8 august 2005, persoana

vătămată D.F. s-a adresat Curții de Apel Iași, cu o

plângere împotriva polițiștilor prin care arată că

aceștia i-au adresat injurii și amenințări pe holul

Curții de Apel Iași, în data de 26 iulie 2005.

Prin sentința

penală nr. 1 din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, cauza a

fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași, având în vedere calitatea de ofițer

de poliție judiciară a comisarului șef S.F.

În vederea precizării

obiectului plângerii și a propunerii de probe a fost citată la sediul

Parchetului persoana vătămată, la 20 septembrie 2006.

Deși s-a prezentat,

aceasta a refuzat să dea declarații referitoare la faptele reclamate

și la mijloacele de probă prin care să fie administrate probe.

A mai reținut

procurorul că din examinarea plângerii nu rezultă indicii temeinice

sau date cu privire la infracțiunile de „insultă” prevăzută

de art. 205 C. pen. și „amenințare” prevăzută de art. 193 C.

pen.

S-a concluzionat că

cele două infracțiuni reclamate de către D.F. nu există,

situație în care, în cauză, nu poate fi pusă în mișcare,

acțiunea penală.

Sub nr. 60/45 din 13

octombrie 2006, la Curtea de Apel Iași, a fost înregistrată plângerea

formulată de D.F. și intitulată „Contestație” împotriva

rezoluției procurorului nr. 141/P/2006 susținând faptul că

polițiștii se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de

„insultă”, „calomnie” și „ amenințare”, iar procurorul desemnat

în cauză, a instrumentat și alte dosare astfel, lipsit de

obiectivitate.

Prioritar criticilor

formulate de persoana vătămată D.F., la termenul de

judecată din 9 noiembrie 2006, instanța, din oficiu, a pus în

discuție excepția de inadmisibilitate a plângerii formulate la

instanță, fără ca aceasta să fie atacată, în

prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Astfel, din examinarea

probelor cuprinse în art. 275 – art. 278

1

C. proc. pen.,

rezultă că orice persoană poate face plângere împotriva

măsurilor și actelor de urmărire penală dacă prin

aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, procurorul

fiind obligat să o rezolve și să comunice, de îndată persoanei

care a făcut plângerea, modul în care a fost rezolvată.

Potrivit art. 278 C. proc.

pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de

procuror se rezolvă de prim-procurorul sau procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În cauză,

rezoluția procurorului nr. 141/ P din 20 septembrie 2006 a fost comunicată

petentei D.F. fiind afișată de agentul procedural pe ușa

locuinței destinatarului, la 29 septembrie 2006.

La 13 octombrie 2006,

aceasta s-a adresat, cu plângere instanței.

Prin decizia nr. XIII/2005,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite,

admițând recursul în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art.

278

1

C. proc. pen., în forma anterioară modificării aduse

prin Legea nr. 356/2006 a stabilit că „plângerea adresată direct

instanței de judecată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau ordonanței ori după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate în

prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior,

este inadmisibilă.

În consecință,

Curtea de Apel Iași, secția penală, a pronunțat

sentința penală nr. 58 din 9 noiembrie 2006 prin care a respins, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petenta D.F. împotriva

rezoluției procurorului nr. 141/ P din 20 septembrie 2006 din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care o menține,

obligând, totodată, pe petentă, la 50 lei RON, către stat.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, s-a declarat recurs, de către petentă,

susținându-se, printre altele că instanța a greșit,

respingând, ca inadmisibilă, plângerea, în loc să-și fi

verificat competența și să trimită cauza organului

competent, să se pronunțe asupra acesteia.

Recursul este fondat.

Într-adevăr,

instanța constatând că petenta D.F. n-a epuizat procedura

prevăzută de art. 278 C. proc. pen., în sensul că nu atacase

rezoluția procurorului nr. 141/ P din 20 septembrie 2006 la procurorul

ierarhic superior, ar fi trebuit să privească plângerea adresată

instanței, ca o plângere greșit îndreptată, în sensul art. 278

alin. (13) C. proc. pen. și să o trimită organului competent

să o soluționeze și nu să o respingă, ca

inadmisibilă, cum a procedat, conform unei practici

judecătorești mai vechi, anterioare modificării art. 278 C.

proc. pen., prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006.

Așa fiind, hotărârea atacată

fiind nelegală, Curtea va trebui să privească recursul de

față ca fondat și să-l admită, ca atare, casând

sentința penală atacată și trimițând cauza la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, spre competentă

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta petiționară D.F. împotriva sentinței penale nr. 58 din

9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează sentința

penală atacată.

Trimite cauza la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 ianuarie 2007.