ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 144/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția procurorului, dată în dosarul penal nr. 141/ P din 20 septembrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penală în cauză privind pe lucrătorul de poliție S.F. și pe agentul de poliție N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 205 și art. 193 C. pen. Rezoluția a reținut că ofițerul de poliție S.F. își desfășoară activitatea în cadrul B.C.P. având gradul de comisar șef, iar N.L. are gradul de agent șef de poliție, în cadrul Poliției municipiului Vaslui. La 8 august 2005, persoana vătămată D.F.

s-a adresat Curții de Apel Iași, cu o plângere împotriva polițiștilor prin care arată că aceștia i-au adresat injurii și amenințări pe holul Curții de Apel Iași, în data de 26 iulie 2005. Prin sentința penală nr. 1 din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, având în vedere calitatea de ofițer de poliție judiciară a comisarului șef S.F. În vederea precizării obiectului plângerii și a propunerii de probe a fost citată la sediul Parchetului persoana vătămată, la 20 septembrie 2006. Deși s-a prezentat, aceasta a refuzat să dea declarații referitoare la faptele reclamate și la mijloacele de probă prin care să fie administrate probe.

A mai reținut procurorul că din examinarea plângerii nu rezultă indicii temeinice sau date cu privire la infracțiunile de „insultă” prevăzută de art. 205 C. pen. și „amenințare” prevăzută de art. 193 C. pen. S-a concluzionat că cele două infracțiuni reclamate de către D.F. nu există, situație în care, în cauză, nu poate fi pusă în mișcare, acțiunea penală. Sub nr. 60/45 din 13 octombrie 2006, la Curtea de Apel Iași, a fost înregistrată plângerea formulată de D.F. și intitulată „Contestație” împotriva rezoluției procurorului nr. 141/P/2006 susținând faptul că polițiștii se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de „insultă”, „calomnie” și „ amenințare”, iar procurorul desemnat în cauză, a instrumentat și alte dosare astfel, lipsit de obiectivitate.

Prioritar criticilor formulate de persoana vătămată D.F., la termenul de judecată din 9 noiembrie 2006, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a plângerii formulate la instanță, fără ca aceasta să fie atacată, în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior. Astfel, din examinarea probelor cuprinse în art. 275 – art. 278 1 C. proc. pen., rezultă că orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, procurorul fiind obligat să o rezolve și să comunice, de îndată persoanei care a făcut plângerea, modul în care a fost rezolvată. Potrivit art. 278 C. proc.

pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim-procurorul sau procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. În cauză, rezoluția procurorului nr. 141/ P din 20 septembrie 2006 a fost comunicată petentei D.F. fiind afișată de agentul procedural pe ușa locuinței destinatarului, la 29 septembrie 2006. La 13 octombrie 2006, aceasta s-a adresat, cu plângere instanței. Prin decizia nr. XIII/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, admițând recursul în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 356/2006 a stabilit că „plângerea adresată direct instanței de judecată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanței ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate în prealabil, conform art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă. În consecință, Curtea de Apel Iași, secția penală, a pronunțat sentința penală nr. 58 din 9 noiembrie 2006 prin care a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta D.F. împotriva rezoluției procurorului nr. 141/ P din 20 septembrie 2006 din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care o menține, obligând, totodată, pe petentă, la 50 lei RON, către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, s-a declarat recurs, de către petentă, susținându-se, printre altele că instanța a greșit, respingând, ca inadmisibilă, plângerea, în loc să-și fi verificat competența și să trimită cauza organului competent, să se pronunțe asupra acesteia. Recursul este fondat. Într-adevăr, instanța constatând că petenta D.F. n-a epuizat procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., în sensul că nu atacase rezoluția procurorului nr. 141/ P din 20 septembrie 2006 la procurorul ierarhic superior, ar fi trebuit să privească plângerea adresată instanței, ca o plângere greșit îndreptată, în sensul art. 278 alin. (13) C. proc. pen. și să o trimită organului competent să o soluționeze și nu să o respingă, ca inadmisibilă, cum a procedat, conform unei practici judecătorești mai vechi, anterioare modificării art. 278 C. proc.

pen., prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006. Așa fiind, hotărârea atacată fiind nelegală, Curtea va trebui să privească recursul de față ca fondat și să-l admită, ca atare, casând sentința penală atacată și trimițând cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta petiționară D.F. împotriva sentinței penale nr. 58 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală. Casează sentința penală atacată. Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2007.