ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1523/2009

Asupra recursului de față;

Prin rezoluția din 8 octombrie 2008 dată

de procuror în dosarul nr. 165/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.C. sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 266 alin. (2) și (3), art. 267, art.

250 alin. (1) și (2), art. 259, art. 261, art. 268 și art. 25 rap. la art. 259 C.

proc. pen.

Din actele premergătoare efectuate în

cauză, procurorul a reținut:

La data de 23 aprilie 2008, numiții F.P.

și S.V., audiați, inițial, în calitate de martori, în dosarul cu numărul

amintit, au formulat plângeri împotriva comisarului de poliție G.C., acuzându-l

că, în timpul cercetărilor, a întrebuințat acte de violență, constând în

insulte și amenințări, astfel urmărind să obțină declarații cu un anumit

conținut, că au fost chemați în mod nejustificat, în mai multe rânduri, la

sediul Poliției Orașului Hârlău, că unele audieri, au durat foarte mult.

Plângerile formulate de cei doi,

înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la nr. 165/P/2008,

respectiv 166/P/2008, au fost conexate prin rezoluția procurorului din 15 mai

2008.

S-au efectuat acte premergătoare, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate mai sus și s-a stabilit că F.P.

și S.V. au fost audiați de către comisarul G.C., cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005 comise de către

învinuitul C.M., în noaptea de 15/16 iunie 2007.

Întrucât din probele administrate în

cauză a rezultat că cei doi au făcut declarații ce nu corespundeau adevărului, comisarul

de poliție G.C. a extins cercetările asupra lor sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin.

(1) C. pen., urmărirea penală fiind începută față de ei, la data de 10 august

2007, confirmată de procuror, în aceeași zi, pentru F.P., și la 14 aprilie 2008

pentru S.V., confirmată de procuror, pe 15 aprilie 2008.

Prin rechizitoriul din data de 27 iunie

2008, întocmit în dosarul nr. 1040/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Hârlău, învinuitul C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (2), respectiv art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, iar F.P. și S.V. au fost trimiși în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actelor premergătoare

efectuate a rezultat că infracțiunile reclamate de către cele două persoane nu

există.

Așa cum s-a arătat, deja, activitățile de

cercetare penală desfășurate de către comisarul G.C. au fost verificate de

procuror, pe baza lor fiind începută urmărirea penală, după care, s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea lor în judecată. În ipoteza

în care comisarul G.C. ar fi efectuat cercetări cu încălcarea normelor de

procedură, procurorul ar fi înlăturat rezultatul lor și ar fi verificat din nou

apărările formulate de către învinuiții sus-menționați.

Așadar, nu s-au confirmat pretinsele insulte,

amenințări ori cuvinte sau expresii calomnioase și nici faptul că ofițerul de

poliție G.C. ar fi dispus abuziv șederea lor la sediul organelor de poliție cu

ocazia audierilor ori la reconstituirea faptelor, perioade de timp mai lungi

decât cele necesare activităților pentru care au fost citați. De asemenea, din

actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că ofițerul de poliție G.C.

nu i-a denunțat calomnios, nu a îndemnat pe nimeni să declare mincinos și nici

nu i-a torturat pe cei doi petenți.

Împotriva rezoluției au formulat plângere

la procurorul ierarhic superior, petenții S.V. și F.P., plângere respinsă prin

rezoluția procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași din 11 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 1035/II/2/2008, ca

nefondată.

După parcurgerea și a acestei faze

prealabile împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a formulat plângere

petentul S.V., cu motivarea că procurorul nu a cercetat plângerea, a ignorat

probele, a mușamalizat faptele intimatului de reținere nelegală și cercetare

abuzivă, de încălcare a dreptului la apărate, nu a analizat motivul pentru care

a fost obligat să scrise declarația, motivul pentru care nu s-a consemnat ora

începerii și terminării audierii, nu a analizat motivul pentru care intimatul nu

a întrerupt audierea, nu a analizat probele care au fost administrate, nu a

verificat motivele pentru care i-au fost administrate probele cerute, nu i-au fost

aduse la cunoștință, motivele pentru care este învinuit.

Plângerea formulată de petentul S.V.

împotriva rezoluției procurorului din 8 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 165/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost respinsă, ca nefondată,

de către Curtea de Apel Iași, secția penală, prin sentința penală nr. 26 din 10

martie 2001, sentință prin care rezoluția a fost menținută, petentul fiind

obligat la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, în esență, petentul a

formulat plângere penală împotriva comisarului de poliție G.C. pentru infracțiunile

de denunțare calomnioasă, instigare la mărturie mincinoasă, reținere și

cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, motivat de aceea că audierea sa în calitate de martor, în cauza ce

a format obiectul dosarului nr. 1040/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Hârlău, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, încălcări

care se circumscriu conținutului infracțiunilor pentru care a formulat plângere

penală.

Pentru o parte din faptele pentru care

s-a formulat plângere penală, respectiv art. 268 C. pen., art. 267 C. pen.,

art. 259 C. pen., intimatul, în calitatea pe care o avea, de ofițer de poliție,

care efectua acte de cercetare penală, nu putea avea calitatea de subiect activ

al acestor infracțiuni.

În condițiile în care declarația pe care

a dat-o în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1040/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Hârlău stă la baza punerii în mișcare a acțiunii penale

împotriva petentului pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, nu se poate

reține că declarația a fost luată de organul de cercetare penală cu încălcarea

dispozițiilor art. 266 alin. (2) și (3) C. pen. ori art. 246 C. pen.

Condițiile în care petentul a fost audiat

în calitate de învinuit nu pot fi analizate în cadrul procesual de față. În

măsură, în care există aspecte de nelegalitate cu privire la condițiile de

efectuare a actelor de urmărire penală, acestea pot fi invocate la soluționarea

cauzei în care petentul are calitatea procesuală de învinuit ori inculpat.

Procurorul, cu ocazia soluționării

plângerii penale, a avut în vedere aspectele invocate de petent, probele care

au fost administrate, reținând motivat că faptele penale pretinse ar fi fost

săvârșite de ofițerul de poliție G.C. nu există.

Pentru aceste motive, în baza art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. plângerea va fi respinsă, ca nefondată.

Împotriva

acestei din urmă sentințe, în termen legal, a declarat recurs, petentul S.V.,

susținând că, în mod greșit, nejustificat, prima instanță a respins plângerea,

ca nefondată, atâta timp cât intimatul, polițist, l-a reținut și cercetat

abuziv, a ticluit și produs probe mincinoase, falsificând adevărul, prin atestarea

unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sprijinul unei

învinuiri nedrepte.

Recursul petiționarului S.V. este

nefondat.

Contrar, susținerii petiționarului, în

speță, nu s-a făcut dovada comiterii de către intimat, a faptelor reclamate de

acesta.

Simplele învinuiri, duse intimatului de

către petent, în lipsa unor dovezi concludente, nu poate duce la începerea

procesului penal împotriva intimatului cu atât mai mult cu cât afirmațiile petentului

sunt subiective, făcute în condițiile unui interes indiscutabil dat de faptul

că, împotriva sa, s-a pus în mișcare, acțiunea penală, pentru infracțiunea de

mărturie mincinoasă.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.V. împotriva

sentinței penale nr. 26 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

penală.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

S.V. împotriva sentinței penale nr. 26 din 10 martie 2009 a Curții de Apel

Iași, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2009.