ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 71/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 122 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.G.G. împotriva rezoluției nr. 204/P/2008 din 23 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de procurorul R.A.D., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, comisarul șef de poliție C.M. și inspectorul de poliție C.D., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247 și 264 C. pen., susținând că, interpretându-se eronat probele, s-a dispus în mod nelegal neînceperea urmăririi penale față de numitul I.G.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor. Prin rezoluția din 23 iunie 2009, dată în dosarul nr. 204/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că, din verificările efectuate, nu rezultă că procurorul R.A.D. ar fi săvârșit vreo acțiune sau inacțiune care ar putea constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunilor reclamate, faptele neexistând în materialitatea lor. Referitor la lucrătorii de poliție C.M. și C.D., s-a reținut că nu au fost implicați sub nici o formă în soluționarea cauzei. Prin rezoluția din 22 iulie 2008, dată în dosarul nr. 661/II/2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, susținând că procurorul de caz nu a efectuat reconstituirea, iar făptuitorul I.G. nu a fost expertizat psihiatric, deși existau indicii referitoare la comiterea tentativei de omor asupra sa. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că neefectuarea activității procedurale a reconstituirii sau a expertizei, în situația în care nu se impuneau verificări suplimentare, urmare cercetărilor efectuate, nu constituie temei pentru reținerea infracțiunii de abuz de serviciu. Cu privire la comisarul șef de poliție C.M.

și inspectorul de poliție C.D., s-a constatat că aceștia nu au efectuat acte de urmărire penală și nu au fost implicați în vreun mod în soluționarea dosarului penal. Totodată, s-a reținut că faptele de favorizare a infractorului nu există în materialitatea lor. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței, motivat la dosar, este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, ce reglementează această fază anterioară începerii urmăririi penale fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului cu prilejul instrumentării plângerii penale formulate de petiționar.

Corect, procurorul investit cu soluționarea cauzei având ca obiect pretinsa săvârșire a tentativei la infracțiunea de omor, de către numitul I.G., a efectuat verificări în cadrul fazei actelor premergătoare, așa cum prevăd dispozițiile art. 224 C. proc. pen., care nu fac parte din procesul penal. Relevant este de reținut că, nefiind început procesul penal, procurorul nu putea dispune efectuarea unor mijloace de probă și a unor procedee probatorii, precum reconstituirea, întrucât, conform reglementărilor procesual penale acestea se pot efectua doar după începerea urmăririi penale, adică în cadrul legal al procesului penal. Drept urmare, nu se poate reține că procurorul și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat sau de rea-credință.

Referitor la cei doi lucrători de poliție, se constată că aceștia nu au efectuat acte de cercetare în cauză, astfel că nu poate fi reținută vreo infracțiune în sarcina acestora. De altfel, activitatea de cercetare penală a lucrătorilor de poliție este supusă verificării procurorului, care poate confirma sau infirma propunerile organului de cercetare penală, iar soluția dispusă de procuror este supusă cenzurii instanței. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.G.G., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.G.G. împotriva sentinței penale nr. 122 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Iași secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2009