ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2009

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88 din 01 octombrie 2009 a Curții

de Apel Iași a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul P.G.,

împotriva rezoluției din 8 aprilie 2009 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași (Dosar nr. 261/II/2/2009) și a rezoluției din

11 martie 2009 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

(Dosar nr. 394/P/2008) - rezoluții pe care le-a menținut.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut următoarele:

Petentul P.G. a formulat plângere

împotriva rezoluției din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași dată în Dosarul nr. 394/P/2008, menținută prin rezoluția procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosar nr.

261/II/2/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimații D.L., C.M. și C.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de

art. 246, art. 247, art. 249 și art. 264 C. pen., fiind nemulțumit de

cercetările efectuate de polițiști în dosarul în care el a reclamat săvârșirea

infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, cât și de soluția

pronunțată de procuror.

Prin rezoluția din 11 martie 2009

emisă în Dosarul nr. 394/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații D.L., procuror șef

secția urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui și

ofițer de poliție C.M., inspector șef al I.P.J. Vaslui și C.D. - șef al

poliției oraș Murgeni, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.

de art. 246, art. 247, art. 249 și art. 264 C. pen.

P.G. a susținut că persoanele

reclamate și-au exercitat în mod abuziv ori au refuzat să-și exercite

atribuțiile de serviciu cu ocazia administrării probelor și soluționării

Dosarului penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui sub nr.

515/P/2008, în care petentul avea calitatea de parte vătămată.

Acesta a reclamat că magistratul

procuror nu s-a deplasat personal la locuința sa și nici nu a delegat un alt

procuror pentru a realiza o reconstituire a faptei de furt reclamate iar, pe de

altă parte, iar ofițerii de poliție cu funcții de conducere din cadrul

Inspectoratului de Poliție al Județului Iași nu au verificat activitatea

polițistului I.A.C. din cadrul Postului de Poliție Epureni și nu au dispus ca

cercetarea penală în cauză să fie efectuată de alți lucrători de poliție.

Soluția a fost dispusă în urma

cercetărilor care au demonstrat că procurorul șef al secției de urmărire penală

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, D.L. și-a exercitat în

mod legal atribuțiile specifice funcției și a dispus conform normelor

procedural penale și a mijloacelor de probă soluția în Dosarul nr. 515/P/2008

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

De asemenea s-a constatat

inexistența unor exercitări abuzive a atribuțiilor de serviciu a agentului

I.A.C.

Împotriva soluției a formulat

plângere la procurorul general petentul P.G., apreciind rezoluția din 11 martie

2009 ca nelegală.

Prin Rezoluția nr. 261/II/2/2009 din

08 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a respins ca

neîntemeiată plângerea petentului, apreciindu-se că procurorul șef secție

urmărire penală nu a săvârșit vreo faptă de natură penală.

Nemulțumit de modul de soluționare

al plângerii sale, petentul P.G. s-a adresat în termen legal, instanței în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., apreciind că atât procurorul

D.L. cât și ofițerii de poliție se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor

pentru care a solicitat cercetarea acestora deoarece procurorul nu a efectuat

personal sau printr-un procuror din subordine cercetarea la fața locului și

reconstituirea faptei .

Prin Sentința penală nr. 88 din 01 octombrie 2009

Curtea de Apel Iași a respins plângerea petentului, apreciind că aspectele

criticate de petent constituie simple afirmații ale acestuia, fără suport

probator, actele dosarului demonstrând respectarea normelor procedurale, cât și

îndeplinirea în mod legal a atribuțiilor de serviciu de către intimați.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petentul, apreciind că rezoluțiile procurorului, sunt nelegale

în cauză neefectuându-se cercetări temeinice și la fața locului pentru a se

constata situația de fapt reală.

Înalta Curte, examinând recursul

petentului P.G., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Judecând plângerea petentului,

instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și

aspectele sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în dovezile

efectuate și concluziile stabilite de organul de urmărire penală.

Începerea urmăririi penale este

condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o

anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată

trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10

C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este

împiedicată.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași a dispus o soluție legală și temeinică, în cauză neexistând date care să

justifice începerea urmăririi penale împotriva procurorului șef D.L., cât și

împotriva ofițerilor de poliție C.M. - inspector șef al I.P.J. Vaslui și C.D. -

șef al poliției orașului Murgeni pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate în

plângerea adresată de petiționar.

Soluția adoptată de procurorul D.L.

s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, petentul înțelegând să

valorifice criticile și nemulțumirile față de aceasta, nu prin exercitarea unui

control judiciar efectuat exclusiv de instanța competentă, ci formulând direct

plângere penală împotriva magistratului.

Administrarea mijloacelor de probă

invocate de petent (cercetare la fața locului și reconstituire) nu este

obligatorie pentru organul de urmărire penală, în condițiile în care situația

de fapt poate fi lămurită prin administrarea altor mijloace de probă: audierea

părții vătămate, învinuitului, a martorilor. Astfel, în cauza penală nr.

515/P/2008, împrejurările de fapt reclamate au fost de deplin lămurite cu

ajutorul altor mijloace de probă, procurorul apreciind că efectuarea

reconstituirii nu ar fi condus la stabilirea unor noi date de natură a

contribui la justa soluționare a cauzei.

Altfel spus, îndeplinirea sau

neîndeplinirea de către intimați, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor

procedurale, cenzurabile în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor

elemente de natură a-i pune la îndoială buna credință, nu pot constitui temei

pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte apreciază ca nefondat recursul petentului și în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. îl va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul P.G. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 1 octombrie

2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 decembrie 2009.