ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2009

Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 88 din 01 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul P.G., împotriva rezoluției din 8 aprilie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași (Dosar nr. 261/II/2/2009) și a rezoluției din 11 martie 2009 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași (Dosar nr. 394/P/2008) - rezoluții pe care le-a menținut. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Petentul P.G. a formulat plângere împotriva rezoluției din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în Dosarul nr. 394/P/2008, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosar nr. 261/II/2/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.L., C.M.

și C.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 249 și art. 264 C. pen., fiind nemulțumit de cercetările efectuate de polițiști în dosarul în care el a reclamat săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, cât și de soluția pronunțată de procuror. Prin rezoluția din 11 martie 2009 emisă în Dosarul nr. 394/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații D.L., procuror șef secția urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui și ofițer de poliție C.M., inspector șef al I.P.J. Vaslui și C.D. - șef al poliției oraș Murgeni, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247, art. 249 și art. 264 C. pen.

P.G. a susținut că persoanele reclamate și-au exercitat în mod abuziv ori au refuzat să-și exercite atribuțiile de serviciu cu ocazia administrării probelor și soluționării Dosarului penal, înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui sub nr. 515/P/2008, în care petentul avea calitatea de parte vătămată. Acesta a reclamat că magistratul procuror nu s-a deplasat personal la locuința sa și nici nu a delegat un alt procuror pentru a realiza o reconstituire a faptei de furt reclamate iar, pe de altă parte, iar ofițerii de poliție cu funcții de conducere din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Iași nu au verificat activitatea polițistului I.A.C. din cadrul Postului de Poliție Epureni și nu au dispus ca cercetarea penală în cauză să fie efectuată de alți lucrători de poliție.

Soluția a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, D.L. și-a exercitat în mod legal atribuțiile specifice funcției și a dispus conform normelor procedural penale și a mijloacelor de probă soluția în Dosarul nr. 515/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. De asemenea s-a constatat inexistența unor exercitări abuzive a atribuțiilor de serviciu a agentului I.A.C. Împotriva soluției a formulat plângere la procurorul general petentul P.G., apreciind rezoluția din 11 martie 2009 ca nelegală. Prin Rezoluția nr. 261/II/2/2009 din 08 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, apreciindu-se că procurorul șef secție urmărire penală nu a săvârșit vreo faptă de natură penală.

Nemulțumit de modul de soluționare al plângerii sale, petentul P.G. s-a adresat în termen legal, instanței în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., apreciind că atât procurorul D.L. cât și ofițerii de poliție se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care a solicitat cercetarea acestora deoarece procurorul nu a efectuat personal sau printr-un procuror din subordine cercetarea la fața locului și reconstituirea faptei . Prin Sentința penală nr. 88 din 01 octombrie 2009 Curtea de Apel Iași a respins plângerea petentului, apreciind că aspectele criticate de petent constituie simple afirmații ale acestuia, fără suport probator, actele dosarului demonstrând respectarea normelor procedurale, cât și îndeplinirea în mod legal a atribuțiilor de serviciu de către intimați.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, apreciind că rezoluțiile procurorului, sunt nelegale în cauză neefectuându-se cercetări temeinice și la fața locului pentru a se constata situația de fapt reală. Înalta Curte, examinând recursul petentului P.G., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Judecând plângerea petentului, instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și concluziile stabilite de organul de urmărire penală. Începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus o soluție legală și temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva procurorului șef D.L., cât și împotriva ofițerilor de poliție C.M. - inspector șef al I.P.J. Vaslui și C.D. - șef al poliției orașului Murgeni pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate în plângerea adresată de petiționar. Soluția adoptată de procurorul D.L. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, petentul înțelegând să valorifice criticile și nemulțumirile față de aceasta, nu prin exercitarea unui control judiciar efectuat exclusiv de instanța competentă, ci formulând direct plângere penală împotriva magistratului.

Administrarea mijloacelor de probă invocate de petent (cercetare la fața locului și reconstituire) nu este obligatorie pentru organul de urmărire penală, în condițiile în care situația de fapt poate fi lămurită prin administrarea altor mijloace de probă: audierea părții vătămate, învinuitului, a martorilor. Astfel, în cauza penală nr. 515/P/2008, împrejurările de fapt reclamate au fost de deplin lămurite cu ajutorul altor mijloace de probă, procurorul apreciind că efectuarea reconstituirii nu ar fi condus la stabilirea unor noi date de natură a contribui la justa soluționare a cauzei. Altfel spus, îndeplinirea sau neîndeplinirea de către intimați, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credință, nu pot constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază ca nefondat recursul petentului și în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. îl va respinge. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.G. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2009.