ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3980/2009

HOTĂRÂRE
27.11.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3980/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 89 din 01 octombrie

2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins

ca nefondată plângerea formulată de petentul P.G.G. împotriva rezoluției din 09

iunie 2009 a procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Iași și a rezoluției

din 29 aprilie 2009 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași

(Dosar nr. 459/P/2008), rezoluții pe care le-a menținut.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că petentul a sesizat Postul de Poliție

Epureni și apoi Tribunalul Vaslui cu o plângere care a fost înaintată spre

competentă soluționare Parchetului Curții de Apel Iași, față de calitatea

procesuală a persoanelor reclamate.

Petentul a reclamat

polițiștii C.M., C.D. și procurorul B.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanei, abuz în serviciu prin încălcarea

drepturilor și favorizarea infractorului, întrucât în rezoluția pronunțată și

referatul polițiștilor s-a dispus nelegal neînceperea urmării penale față de un

agent de poliție, I.A.C. și persoanele reclamate inițial de petent, în Dosarul

Petentul și-a

manifestat nemulțumirea față de cercetările efectuate de polițiști în dosarul

în care el a reclamat săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de

domiciliu și față de soluția pronunțată ulterior de procuror.

Curtea de Apel Iași a

constatat că cercetările efectuate de organele de poliție, referatul întocmit

de polițiști și rezoluțiile date de procurori au respectat în fapt și în drept

dispozițiile procedurale raportat la conținutul plângerii petentului P.G.G.

atât față de persoanele reclamate cât și de presupusele fapte săvârșite de

acestea.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul P.G.G., cauza fiind înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 444/45/2009.

În concluziile scrise

depuse de petiționar la dosarul cauzei în susținerea recursului, acesta a

reiterat motivele invocate inițial la instanța de fond, manifestându-și

nemulțumirea, în mod generic, față de rezoluția dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași dată în Dosarul 457/P/2009 emisă la data de 29 aprilie 2009

și menținută prin rezoluția procurorului general adjunct al Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași, precum și față de Sentința penală nr. 89 din 01 octombrie

2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Examinând cauza sub

toate aspectele conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce

vor fi expuse în continuare.

Din actele

premergătoare în cauza ce au format obiectul Dosarului penal nr. 457/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nu s-au identificat fapte sau

împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor

sesizate de către petiționarul P.G.G. pretins săvârșite de către intimați.

Împrejurarea că

actele de cercetare efectuate de către lucrătorii de poliție și a procurorului

care au instrumentat dosarul penal al Judecătoriei Murgeni, au fost defavorabile

petiționarului, nu poate determina începerea urmăririi penale față de

persoanele reclamate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de

art. 246, art. 247, art. 249 și art. 264 C. pen.

Totodată Înalta Curte

constată că nu au fost încălcate texte de lege prin care să se fi adus atingere

drepturilor procesuale ale recurentului.

Respingând plângerea

și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică

și legală.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b)

recursul declarat de P.G.G.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la cheltuieli judiciare către stat

conform dispozitivului prezentei decizii.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul P.G.G. împotriva Sentinței penale

nr. 89 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 noiembrie 2009.

Sursă