ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 764/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 1 aprilie 2009 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 44/P/2009 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de Z.L., F.P., M.D.C. și N.V.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune în

sensul celor de mai sus, procurorul a reținut:

Persoana vătămată

C.I.C. a fost implicată într-un accident de trafic rutier, în timp ce conducea

o motocicletă pe șoseaua Hârlău - Botoșani, la data de 22 martie 2008, în

evenimentul respectiv fiind implicat și autoturismul cu nr. de înmatriculare

XXX, aparținând Serviciului Poliției Rutiere Iași, condus de către agentul șef

adjunct P.G.

Pentru stabilirea

cauzelor accidentului și a împrejurărilor în care a fost comis evenimentul

rutier, conducerea Serviciului Poliției Rutiere Iași l-a desemnat pe

făptuitorul M.D.C.

Dosarul cauzei a fost

înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași la nr. 1207/P/2008. La

finalizarea cercetărilor, Serviciul Poliției Rutiere Iași a înaintat dosarul la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, la data de 7 aprilie 2008, cu referat cu

propunere de declinare a competenței, motivat de faptul că P.G. avea calitatea

de agent șef adjunct de poliție.

Prin rezoluția

procurorului din data de 21 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr.

1207/P/2008, în temeiul prev. de art. 249 rap. la art. 11 pct. 1, lit. b) și

art. 10 lit. d), art. 38 C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitului C.I.C., pentru infracțiunile prev. de art. 85 alin. (1)

și art. 85 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 și disjungerea cauzei cu privire la

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., de către

C.I.C., respectiv infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) și (3) C. pen. și

art. 250 C. pen., săvârșite de către P.G. și Z.C.

La data de 29

ianuarie 2009 C.I.C. a formulat o plângere împotriva numiților Z.L., F.P.,

M.D.C. și N.V.C., în care îi acuză de săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, constatând în privarea de dreptul de a

conduce un autovehicul pe drumurile publice, timp de 7 luni.

În declarația dată la

procuror persoana vătămată a precizat că, după accidentul rutier în care a fost

implicat, i-a fost reținut permisul de conducere auto, eliberându-i-se o dovadă

fără drept de circulație, că a fost păgubit prin pierderea unui venit de 2000

euro lunar, pe care îl realiza efectuând transporturi de persoane cu

autoturismul.

Potrivit disp. art.

246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

personale, fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de

serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane.

S-au efectuat acte

premergătoare și s-a stabilit că permisul de conducere al persoanei vătămate a

fost reținut în mod corect, în baza art. 111 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, pe de o parte, permisul persoanei

vătămate a fost reținut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar pe

de alta, durata de 3 săptămâni în care făptuitorul M.D.C. a efectuat cercetări,

a reprezentat timpul necesar administrării probelor, în vederea pronunțării

unei soluții legale și temeinice.

În consecință,

procurorul a reținut că fapta pentru care s-a formulat plângere penală nu

există și a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva rezoluției

persoana vătămată C.I.C. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluția din 18

mai 2009 dată în Dosarul nr. 405/II/2/2009 Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași, a respins ca nefondată plângerea.

Împotriva celor două

rezoluții petiționarul a formulat plângere la instanță, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. cu motivarea că reținerea permisului de conducere s-a făcut

nelegal, că a dovedit că motocicleta cu care circula și care a fost implicată

în accident era înmatriculată provizoriu în Germania, că a făcut demersurile

pentru a i se elibera permisul dar a fost refuzat și i s-a întocmit, fără

probe, dosar penal, că șeful Poliției Rutiere nu a luat în considerație

înscrisurile pe care le-a prezentat, că ofițerii de poliție au săvârșit

infracțiunea de „abuz în serviciu”.

Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 133 din 15

decembrie 2009, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.I.C.

împotriva rezoluției procurorului din data de 1 aprilie 2009 dată în Dosarul

nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a

menținut-o. Totodată a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Împotriva acestei

sentințe petiționatul a declarat recurs. În motivele de recurs formulat în

scris în memoriul depus la dosar, petiționarul, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării

fondului.

Petiționarul a

apreciat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 teza I C. proc. pen. În acest sens a arătat că judecătorul de la

instanța de fond nu a motivat hotărârea de respingere a plângerii petentului,

ci s-a limitat la a reproduce conținutul rezoluției procurorului din data de 1

aprilie 2009, fără a analiza în concret motivele de nelegalitate invocate de

către petent.

Al doilea motiv de

recurs se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 10

teza a III-a C. proc. pen., în sensul că instanța de fond nu a examinat

plângerea petentului.

În susținerea acestui

motiv s-a arătat că judecătorul face referiri generale cu privire la

„probatoriul administrat”, fără a arăta în concret care sunt aceste mijloace de

probă care au dus la pronunțarea unei soluții de respingere a plângerii

formulate.

În final, față de

motivele invocate, petiționarul a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței Curții de Apel Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul este

nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 246 C.

pen. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în

fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu,

cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În raport de situația

de fapt ce rezultă din actele premergătoare efectuate în cauza dedusă

judecății, nu se poate reține că lucrătorii de poliție ar fi acționat

intenționat sau din neglijență într-o manieră de natură a vătăma sau a îngrădi

drepturile petentului, așa încât afirmațiile acestuia în sensul comiterii de

către intimați a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., nesusținute de

materialul probator administrat, nu poate duce la desființarea sentinței

atacate.

Astfel, în mod corect

s-a reținut atât de procurorul care a instrumentat plângerea cât și de instanța

de fond învestită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că

în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține

săvârșirea de către intimați a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.

246 C. pen.

Nici critica

petiționarului referitoare la nemotivarea hotărârii pronunțată de instanța de

fond nu este întemeiată, din analiza actelor și lucrărilor dosarului

constatându-se că sentința atacată este motivată atât în fapt cât și în drept.

Față de

considerentele arătate, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul declarat de petiționar este nefondat urmând a fi

respins ca atare cu obligarea recursului la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I.C. împotriva Sentinței penale

nr. 133 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 februarie 2010.

Procesat

de GGC - NN