ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 764/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 1 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 44/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z.L., F.P., M.D.C. și N.V.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, procurorul a reținut: Persoana vătămată C.I.C. a fost implicată într-un accident de trafic rutier, în timp ce conducea o motocicletă pe șoseaua Hârlău - Botoșani, la data de 22 martie 2008, în evenimentul respectiv fiind implicat și autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX, aparținând Serviciului Poliției Rutiere Iași, condus de către agentul șef adjunct P.G.

Pentru stabilirea cauzelor accidentului și a împrejurărilor în care a fost comis evenimentul rutier, conducerea Serviciului Poliției Rutiere Iași l-a desemnat pe făptuitorul M.D.C. Dosarul cauzei a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași la nr. 1207/P/2008. La finalizarea cercetărilor, Serviciul Poliției Rutiere Iași a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, la data de 7 aprilie 2008, cu referat cu propunere de declinare a competenței, motivat de faptul că P.G. avea calitatea de agent șef adjunct de poliție. Prin rezoluția procurorului din data de 21 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1207/P/2008, în temeiul prev. de art. 249 rap. la art. 11 pct. 1, lit. b) și art. 10 lit. d), art. 38 C. proc.

pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.I.C., pentru infracțiunile prev. de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 și disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., de către C.I.C., respectiv infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 250 C. pen., săvârșite de către P.G. și Z.C. La data de 29 ianuarie 2009 C.I.C. a formulat o plângere împotriva numiților Z.L., F.P., M.D.C. și N.V.C., în care îi acuză de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constatând în privarea de dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, timp de 7 luni.

În declarația dată la procuror persoana vătămată a precizat că, după accidentul rutier în care a fost implicat, i-a fost reținut permisul de conducere auto, eliberându-i-se o dovadă fără drept de circulație, că a fost păgubit prin pierderea unui venit de 2000 euro lunar, pe care îl realiza efectuând transporturi de persoane cu autoturismul. Potrivit disp. art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor personale, fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. S-au efectuat acte premergătoare și s-a stabilit că permisul de conducere al persoanei vătămate a fost reținut în mod corect, în baza art. 111 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, pe de o parte, permisul persoanei vătămate a fost reținut cu respectarea prevederilor legale în vigoare, iar pe de alta, durata de 3 săptămâni în care făptuitorul M.D.C. a efectuat cercetări, a reprezentat timpul necesar administrării probelor, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice. În consecință, procurorul a reținut că fapta pentru care s-a formulat plângere penală nu există și a dispus neînceperea urmăririi penale. Împotriva rezoluției persoana vătămată C.I.C. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția din 18 mai 2009 dată în Dosarul nr. 405/II/2/2009 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a respins ca nefondată plângerea.

Împotriva celor două rezoluții petiționarul a formulat plângere la instanță, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. cu motivarea că reținerea permisului de conducere s-a făcut nelegal, că a dovedit că motocicleta cu care circula și care a fost implicată în accident era înmatriculată provizoriu în Germania, că a făcut demersurile pentru a i se elibera permisul dar a fost refuzat și i s-a întocmit, fără probe, dosar penal, că șeful Poliției Rutiere nu a luat în considerație înscrisurile pe care le-a prezentat, că ofițerii de poliție au săvârșit infracțiunea de „abuz în serviciu”. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 133 din 15 decembrie 2009, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.I.C.

împotriva rezoluției procurorului din data de 1 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a menținut-o. Totodată a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe petiționatul a declarat recurs. În motivele de recurs formulat în scris în memoriul depus la dosar, petiționarul, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării fondului. Petiționarul a apreciat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 teza I C. proc.

pen. În acest sens a arătat că judecătorul de la instanța de fond nu a motivat hotărârea de respingere a plângerii petentului, ci s-a limitat la a reproduce conținutul rezoluției procurorului din data de 1 aprilie 2009, fără a analiza în concret motivele de nelegalitate invocate de către petent. Al doilea motiv de recurs se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 10 teza a III-a C. proc. pen., în sensul că instanța de fond nu a examinat plângerea petentului. În susținerea acestui motiv s-a arătat că judecătorul face referiri generale cu privire la „probatoriul administrat”, fără a arăta în concret care sunt aceste mijloace de probă care au dus la pronunțarea unei soluții de respingere a plângerii formulate.

În final, față de motivele invocate, petiționarul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței Curții de Apel Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Potrivit art. 246 C. pen. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

În raport de situația de fapt ce rezultă din actele premergătoare efectuate în cauza dedusă judecății, nu se poate reține că lucrătorii de poliție ar fi acționat intenționat sau din neglijență într-o manieră de natură a vătăma sau a îngrădi drepturile petentului, așa încât afirmațiile acestuia în sensul comiterii de către intimați a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., nesusținute de materialul probator administrat, nu poate duce la desființarea sentinței atacate. Astfel, în mod corect s-a reținut atât de procurorul care a instrumentat plângerea cât și de instanța de fond învestită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimați a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.

Nici critica petiționarului referitoare la nemotivarea hotărârii pronunțată de instanța de fond nu este întemeiată, din analiza actelor și lucrărilor dosarului constatându-se că sentința atacată este motivată atât în fapt cât și în drept. Față de considerentele arătate, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petiționar este nefondat urmând a fi respins ca atare cu obligarea recursului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I.C. împotriva Sentinței penale nr. 133 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2010. Procesat de GGC - NN