ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2012

Asupra cauzei penale de față, constată

următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la

data de 14 iunie 2011, sub nr. 431/P/2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași, petentul C.G. a solicitat efectuarea de cercetări față de comisarul

șef B.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în

calitatea sa de inspector șef al Inspectoratului Județean al Poliției de

Frontieră Vaslui, comisarul a emis preavizul nr. 62622 prin care i-a comunicat

petentului împrejurarea desființării postului de conducător auto pe care îl

ocupa și imposibilitatea angajatorului de a-i oferi un alt loc de muncă

compatibil cu pregătirea sa profesională.

În urma cercetărilor efectuate în

cauză, prin rezoluția nr. 431/P/2011 din 08 decembrie 2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus, în temeiul

art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penală față

de comisarul șef de poliție B.V. sub aspectul

infracțiunii de abuz în

serviciu contra

intereselor- persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea formulată de petentul C.G.

împotriva soluției procurorului, conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1487/II/2/2011 din 27

ianuarie 2012 a

Procurorului General

Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași.

Nemulțumit de modul de soluționare a

plângerilor sale la nivelul Ministerului Public, petentul C.G. a contestat

soluția procurorului, în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., la

Curtea de Apel Iași.

Prin sentința penală definitivă nr. 58

din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.G. împotriva

rezoluției nr. 431/P/2011 din 8

decembrie

2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs petentul C.G.

Prealabil primului termen de judecată, prin cererea aflată la dosar recurs,

recurentul petent C.G. a învederat instanței că înțelege să retragă recursul

declarat în cauză.

Î

nalta

Curte, având în vedere manifestarea de voință exprimată de recurentul

petent

C.G., constată că:

Dispozițiile art. 385 alin. (2) C.

proc. pen. stabilesc că părțile pot renunța la recurs conform art. 368 C. proc.

pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen. care se

aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 369 C. proc. pen., până

la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare din părți își poate

retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau

prin mandatar special.

Constatând că dispozițiile legale

susmenționate, aplicabile și în cazul retragerii recursului, sunt îndeplinite,

manifestarea de voință a recurentului petent C.G. de retragere a recursului

care formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de

lege, Înalta Curte va lua act de aceasta și va dispune în consecință, potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

Având în vedere și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de

retragerea recursului declarat de petentul C.G. împotriva

sentinței penale nr. 58 din 10 aprilie

2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11

septembrie 2012.