ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2774/2012

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la data de 14 iunie 2011, sub nr. 431/P/2011, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, petentul C.G. a solicitat efectuarea de cercetări față de comisarul șef B.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că, în calitatea sa de inspector șef al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Vaslui, comisarul a emis preavizul nr. 62622 prin care i-a comunicat petentului împrejurarea desființării postului de conducător auto pe care îl ocupa și imposibilitatea angajatorului de a-i oferi un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea sa profesională.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 431/P/2011 din 08 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penală față de comisarul șef de poliție B.V. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor- persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Plângerea formulată de petentul C.G. împotriva soluției procurorului, conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1487/II/2/2011 din 27 ianuarie 2012 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. Nemulțumit de modul de soluționare a plângerilor sale la nivelul Ministerului Public, petentul C.G.

a contestat soluția procurorului, în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., la Curtea de Apel Iași. Prin sentința penală definitivă nr. 58 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.G. împotriva rezoluției nr. 431/P/2011 din 8 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.G. Prealabil primului termen de judecată, prin cererea aflată la dosar recurs, recurentul petent C.G. a învederat instanței că înțelege să retragă recursul declarat în cauză. Î nalta Curte, având în vedere manifestarea de voință exprimată de recurentul petent C.G., constată că: Dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc.

pen. stabilesc că părțile pot renunța la recurs conform art. 368 C. proc. pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare din părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special. Constatând că dispozițiile legale susmenționate, aplicabile și în cazul retragerii recursului, sunt îndeplinite, manifestarea de voință a recurentului petent C.G. de retragere a recursului care formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, Înalta Curte va lua act de aceasta și va dispune în consecință, potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Ia act de retragerea recursului declarat de petentul C.G. împotriva sentinței penale nr. 58 din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.