ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2773/2012

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

I. Prin mai multe plângeri penale cu

conținut identic adresate Ministerului Justiției, Ministerului Administrației

și Internelor și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

petenta B.L. a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții S.I., P.O., P.A.

și V.N., lucrători de poliție în cadrul Poliției Sector 3 București - Secția 11

Poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de art. 248 și art.

264 C. pen.

În motivarea plângerilor, petenta B.L.

a susținut că a formulat mai multe sesizări împotriva numiților B.G., B.D., P.M.

și P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și lovire sau alte

violențe, constând în aceea că sus-numiții au indus-o în eroare cu privire la

diverse sume de bani, precum și cu privire la dreptul de proprietate asupra

unui imobil situat în București, sector 3, apartament din care a fost evacuată

abuziv la datele de 27 și 28 octombrie 2009 de către sus-numiți cu ajutorul

agentului șef principal V.N. și a agentului P.I.

Potrivit petentei, o parte dintre

respectivele sesizări au fost repartizate spre soluționare subcomisarului P.A.

care pe parcursul instrumentării cauzelor penale i-a adresat insulte și

amenințări. Ca urmare, petenta a încercat să aducă la cunoștința conducerii

Secției 11 Poliție modul necorespunzător în care se efectuau cercetările, însă

nu a fost primită în audiență de către comisarii S.I. și P.O. - șef, respectiv

adjunct al Secției 11 Poliție, totodată, aceștia refuzând să îi comunice

situația respectivelor dosare penale, solicitată în scris.

Constatându-se că respectivele

plângeri sunt de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

acestea au fost trimise unității de parchet susmenționat, fiind înregistrate

sub nr. 65/P/201 și, respectiv nr. 848/P/2011.

Prin rezoluția nr. 848/P/2011 din 18

aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul

dispozițiilor art. 32, art. 34 lit. d) și art. 36 alin. (1) raportat la art. 45

alin. (1) C. proc. pen., cele două cauze au fost conexate sub nr. 65/P/2011.

În cadrul cercetărilor prealabile

efectuate în dosarul penal nr. 65/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București s-a procedat la citarea telefonică a petentei B.L. care a arătat

că nu dorește să se prezinte la sediul organelor de urmărire penală în vederea

audierii sale cu privire la plângerile formulate.

Totodată, pentru verificarea

aspectelor sesizate de petenta au fost audiați comisarul șef S.I., comisarul P.O.

și agentul șef principal N.N. din cadrul Secției 11 Poliție - Biroul Ordine

Publică, s-au identificat dosarele penale având ca obiect plângerile penale

formulate de numita B.L., respectiv dosarele penale nr. 10230/P/2009 și nr.

10541/P/2009, s-au solicitat relații Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului

3 București cu privire la situația respectivelor dosare penale și s-au anexat,

în fotocopie, înscrisurile necesare soluționării cauzei cuprinse în

respectivele dosare, precum și rezoluțiile procurorilor de caz și a

procurorilor ierarhici superiori.

De asemenea, s-au solicitat relații de

la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Resurse Umane care a

comunicat că numiții S.I. și P.O., cu gradul profesional de comisar șef,

respectiv comisar, au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare,

iar agentul șef principal V.N. nu face parte din structura poliției judiciare.

Fiind audiați cu privire la

împrejurările învederate de numita B.L., comisarul șef S.I. și comisarul P.O.

au declarat că petenta a formulat în cursul anilor 2009 și 2010 diverse

sesizări al căror mod de soluționare i-a fost comunicat. Totodată, petenta s-a

prezentat la sediul Secției 11 Poliție unde a fost primită de mai multe ori în

audiență.

Afirmațiile comisarului șef S.I. și

comisarului P.O. s-au coroborat cu înscrisurile anexate la dosar, din care a

rezultat că numita B.L. a fost primită în audiență la datele de 01 iunie 2009, 22

iulie 2009, 25 august 2009, 31 august 2009 și 20 octombrie 2009, conform

filelor din registrul de evidență a persoanelor primite în audiență.

Totodată, s-a constatat că petentei

i-a fost comunicat rezultatul verificărilor efectuate în urma sesizărilor

formulate de aceasta.

Ca urmare, constatându-se că

susținerile petentei B.L. nu sunt confirmate de actele premergătoare efectuate

în cauză, prin rezoluția nr. 65/P/2011 din 26 aprilie 2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef S.I. și comisarul P.O.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și art. 264 alin.

(1) C. pen.

Totodată, s-a constatat că față de

agentul șef principal V.N. și agentul P.I. s-au efectuat cercetări penale sub

aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 250 alin. (3) C. pen., la

plângerea aceleiași petente, în Dosarul nr. 16361/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria sectorului 4 București, cauza nefiind finalizată.

Plângerea formulată de petiționară

împotriva soluției procurorului, conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 3159/II/2/2011 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

II. La data de 28 decembrie 2009,

petenta B.L. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București o

plângere penală prin care a solicitat efectuarea de cercetări fată de scms. P.A.

din cadrul Secției 11 Poliție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de purtare

abuzivă și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 250

și art. 246 C. pen., comise cu ocazia instrumentării unei plângeri penale

formulate de petenta.

Plângerea a format obiectul Dosarului

nr. 2623/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în urma

cercetărilor efectuate constatându-se că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate, motiv pentru care, prin rezoluția

din 20 ianuarie 2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de scms. P.A.,

pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Fără a ataca rezoluția sus-menționată

la procurorul ierarhic superior, în procedura prevăzută de art. 278 C. proc.

pen., fiind nemulțumită de modul de soluționare a plângerilor sale penale la

nivelul Ministerului Public, petiționara B.L. a contestat cele două rezoluții

de netrimitere în judecată, în procedura prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen., la Curtea de Apel București.

Prin sentința penală definitivă nr. 103

din 05 martie 2012 a

Curții de Apel București, secția a Il-a penală, s-a dispus, în temeiul art. 38 C.

proc. pen., disjungerea plângerii formulată de petenta B.L. împotriva

rezoluției nr. 2623/P/2009 din 20 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București și, în baza art. 278 alin. (13) C. proc. pen.,

trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Totodată, în baza dispozițiilor art. 278

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petenta B.L. împotriva rezoluției nr. 65/P/2011 din 26 aprilie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La data de 23 aprilie 2012 a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub

nr. 11005/2/2011, recursul declarat de petenta B.L. împotriva sentinței penale nr.

103 din 05 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

La termenul fixat pentru soluționarea

recursului, 11 septembrie 2012, reprezentantul Parchetului a invocat, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen. raportat la art. 278 alin. (10) C. proc. pen., excepția inadmisibilității

recursului declarat de petenta.

Analizând recursul declarat de

petenta, Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare:

Legea procesuală penală a stabilit un

cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită,

cu referire la art. 21 din Legea fundamentală, pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5,

6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea

procesuală prevăzută în C. proc. pen.

Astfel, corespunzător principiului

constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea

procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile

susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii

acestora, precum și cazurile de casare.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că sentința penală nr. 103 din 05 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative

instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă întrucât prin dispozițiile art.

XVII pct. 39 din actul normativ sus-menționat au fost modificate prevederile art.

278 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunțată

potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă.

În aceste condiții, se constată că

recursul formulat de petenta B.L. vizează o hotărâre definitivă care, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

C. proc. pen., este exclusă controlului

jurisdicțional.

În consecință, recursul este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul G.I.

Totodată, în baza art. 192 alin.(2)

din același cod, va obliga recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petenta B.L. împotriva sentinței penale nr. 103 din 05 martie 2012

a Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

Obligă recurenta petentă la plata

sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11

septembrie 2012.