ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 461 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta M.A. împotriva Ordonanței emisă la data de 9 februarie 2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1355/P/2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență următoarele: Prin ordonanța din data de 9 februarie 2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1355/P/2010 s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen. si art. 42 C. proc. pen., art. 27 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 218/2002 cu ref. la art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002, art. 34 C. proc. pen. și art. 35 C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de comisarii de poliție H.N. și V.M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 192 C. pen., art. 193 C. pen., art. 220 C. pen. și art. 217 C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București în vederea efectuării de cercetări fata de agenții de politie M.F., T.M. si P.N. din cadrul Secției 2 Politie sub aspectul infracțiunilor sesizate.

Pentru a emite această soluție, procurorul a reținut că, la data de 16 ianuarie 2009, respectiv la data de 10 aprilie 2009 numita M.A. a formulat plângere penală împotriva comisarilor V.M.M. si H.N., precum și împotriva altor cinci lucrători de poliție din cadrul Secției 2 Politie, fără a-i nominaliza, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 C. pen., art. 192 C. pen., art. 193 C. pen. art. 220 C. pen. și art. 217 C. pen. În cuprinsul plângerilor formulate, persoana vătămata a sesizat faptul că, la data de 20 decembrie 2008, susnumiții au pătruns fără drept în domiciliul său de la adresa din București, au amenințat-o și au agresat-o fizic, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.

În urma actelor premergătoare efectuate în cauza a reieșit că, la data de 13 octombrie 2008, numita B.A.M. a sesizat Secția 2 Poliție cu privire la faptul că, ulterior evacuării silite, numita M.A. a pătruns din nou in incinta imobilului, prin spargerea sistemelor de asigurare a ușii de acces și înlocuirea acesteia. Urmare sesizării, prin dispoziția comisarului de politie H.N., adjunct al șefului Secției 2 Politie, la adresa menționată s-a deplasat un echipaj format din agenții de poliție M.F., T.M. și P.N., numiții M.A. și M.T. fiind conduși la sediul secției de politie la aceeași data. Conform verificărilor efectuate, comisar de poliție V.M.M., șef al Secției 2 Poliție nu se afla, la data de 20 decembrie 2008, în sediul secției.

Fata de numiții M.A. și M.T. au fost efectuate cercetări sub aspectul infracțiunii prev. de art. 271 C. pen. în dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. 15455/P/2008. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a reieșit participarea comisarilor de poliție H.N. și V.M.M. la soluționarea sesizării numitei B.A.M. prin deplasarea la adresa din București sau prin efectuarea, în mod direct, a unei alte activități urmare acestei sesizări, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia sub aspectul infracțiunilor sesizate. În urma verificărilor efectuate în cauză a reieșit faptul că agent de poliție P.N. face parte din structurile Poliției Judiciare începând cu data de 11 aprilie 2005. Având în vedere acest aspect, în conformitate cu disp.

art. 27 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 218/2002 și art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002, ținând seama și de disp. art. 34 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competentei în vederea efectuării de cercetări față de agenții de poliție M.F. T.M. și P.N. din cadrul Secției 2 Politie sub aspectul infracțiunilor sesizate în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Împotriva acestei soluții petenta M.A. a formulat plângere conform art. 278 alin. (3) C. proc. pen., plângere ce a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 597/11- 2/2011 din data de 14 martie 2011. În motivarea acesteia se arată că la data de 13 octombrie 2008 numita B.A.M.

a sesizat Secția 2 Poliție cu privire la faptul că, ulterior evacuării silite, petenta M.A. a pătruns fără drept în incinta imobilului prin spargerea ușilor de acces și înlocuirea acestora. Urmare sesizării, din dispoziția comisarului de poliție H.N., adjunct al șefului Secției 2 Poliție, s-a deplasat la adresa susmenționată un echipaj format din agenții M.F., T.M., P.N. care au condus la sediul secției pe petenta M.A. și pe M.T. Față de cele două persoane au fost efectuate cercetări pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 271 C. pen. în dosarul nr. 15455/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a constatat că intimații H.N.

și V.M.M. nu au participat la soluționarea sesizării numitei B.A.M. astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia. S-a mai reținut că susținerea petentei în sensul că poliția nu avea niciun drept să o scoată din domiciliul său nu poate fi primită deoarece evacuarea acesteia s-a făcut de către executorul judecătoresc în baza unei sentințe judecătorești, iar cei doi intimați nu au avut nicio participare. Împotriva soluției de netrimitere în judecată a formulat plângere petenta M.A., plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. cu motivarea că soluția este nelegală și netemeinică. Curtea de Apel a constatat că nu există temeiuri pentru a se dispune începerea urmăririi penale, conform art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. întrucât ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1355/P/2010 este legală și temeinică, astfel că urmează a respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara M.A. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 17 noiembrie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate. Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petiționara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 15 pct. l lit. a) C. proc.

pen., obligând totodată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 461 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.