ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2012

Asupra

contestației în anulare de fa

ț

ă;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Ordonanța

nr. 1450/P/2009 din data de 31 ianuarie

2011 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen.,

combinat cu art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., art. 230

1

C.

proc. pen., art. 18

1

C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de comisarul C.T., sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ

a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

Prin rezolu

ția nr. 399/H/II/2011 din 4 martie 2011

a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a respins - ca

neîntemeiată - plângerea formulată de petentul S.P. cu motivarea că s-a

constatat în mod corect în soluția atacată că, fapta există, dar nu prezintă

gradul de pericol social al infracțiunii, fiind întrunite cerințele art. 18

1

C. pen.

Împotriva

acestor rezoluții a formulat plângere petentul și prin sentința penală nr. 142

din 11 aprilie 2011, Curtea de Apel București a respins ca nefondată plângerea

formulată

de petentul S.P. în contradictoriu cu intimata C.T., împotriva Ordonanței nr. 1450/P/2009

din data de 31 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

menținută prin rezoluția nr. 399/II/2/2011 din data de 04 martie 2011 a

Procurorului General al aceluiași parchet și a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, constatând că rezoluțiile date sunt legale și

temeinice.

Petentul S.P. a formulat recurs

împotriva sentinței

menționate și prin decizia penală nr. 2945 din 6 septembrie 2011. Înalta Curte

de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat

de petentul S.P. împotriva sentinței penale nr. 142 din 11 aprilie 2011 a

Curții de Apel București, secția I penală și a obligat recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, constatând că față

de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278

1

pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării

instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor

fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac

ordinare.

La

data de 12 septembrie 2009, contestatorul S.P. a formulat contesta

ție în

anulare,

solicitând,

în esență, scutirea de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost

obligat, arătând că și în mod greșit a fost obligat la plata acestor

cheltuieli.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație,

fără citarea părților.

Contesta

ția în anulare este o cale extraordinară de

atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate

greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară

procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu

materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este calea de atac prin

care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act

procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului stabilit

ății

hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite

cazuri expres prevăzute, în care, calea de atac poate fi primită și anumite

particularități în privința soluționării cererii.

Fa

ță de motivele invocate de contestator și

față de prevederile dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres și

limitativ cazurile în care se poate face contestație în anulare, Înalta Curte

constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, dispozi

țiile art. 386 C. proc. pen., prevăd

că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare

în următoarele cazuri:

a) c

ând procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii;

b) c

ând partea dovedește că la termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) c

ând instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10

alin. (1) lit. f) - i)

1

, cu privire la care existau probe în dosar:

d) c

ând împotriva unei persoane s-au pronunțat

două hotărâri definitive neutru aceeași faptă.

e) c

ând, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat iar

ascultarea

acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

ali

n. (1) C. proc. pen.

Astfel,

fa

ță

de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de

verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în

anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă

îndeplinește condițiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de

contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se

sprijină contestația este din cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă

în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.

În consecință, motivele invocate de către contestator,

respectiv scutirea de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost

obligat, nu se încadrează

în niciunul

din cazurile strict și limitativ prevăzute

de art. 386 din C. proc. pen., ca atare, contestația în anulare este

inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C.

proc. pen.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge

ca inadmisibil

ă

contestația în anulare formulată de contestator S.P. împotriva deciziei penale

nr. 2945 din 6 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 2436/2/2011.

Oblig

ă

contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.