ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2012

Asupra contestației în anulare de fa ț ă; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordonanța nr. 1450/P/2009 din data de 31 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., art. 230 1 C. proc. pen., art. 18 1 C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul C.T., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei. Prin rezolu ția nr. 399/H/II/2011 din 4 martie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a respins - ca neîntemeiată - plângerea formulată de petentul S.P.

cu motivarea că s-a constatat în mod corect în soluția atacată că, fapta există, dar nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, fiind întrunite cerințele art. 18 1 C. pen. Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere petentul și prin sentința penală nr. 142 din 11 aprilie 2011, Curtea de Apel București a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.P. în contradictoriu cu intimata C.T., împotriva Ordonanței nr. 1450/P/2009 din data de 31 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București menținută prin rezoluția nr. 399/II/2/2011 din data de 04 martie 2011 a Procurorului General al aceluiași parchet și a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, constatând că rezoluțiile date sunt legale și temeinice.

Petentul S.P. a formulat recurs împotriva sentinței menționate și prin decizia penală nr. 2945 din 6 septembrie 2011. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.P. împotriva sentinței penale nr. 142 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală și a obligat recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, constatând că față de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei căi de atac ordinare.

La data de 12 septembrie 2009, contestatorul S.P. a formulat contesta ție în anulare, solicitând, în esență, scutirea de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, arătând că și în mod greșit a fost obligat la plata acestor cheltuieli. În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților. Contesta ția în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar.

Contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi. Pentru a asigura respectarea principiului stabilit ății hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în care, calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Fa ță de motivele invocate de contestator și față de prevederile dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres și limitativ cazurile în care se poate face contestație în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Astfel, dispozi țiile art. 386 C. proc.

pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) c ând procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) c ând partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) c ând instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar: d) c ând împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive neutru aceeași faptă.

e) c ând, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 ali n. (1) C. proc. pen. Astfel, fa ță de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar.

În consecință, motivele invocate de către contestator, respectiv scutirea de la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 386 din C. proc. pen., ca atare, contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca inadmisibil ă contestația în anulare formulată de contestator S.P. împotriva deciziei penale nr. 2945 din 6 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2436/2/2011. Oblig ă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.