ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față, constată

următoarele:

Prin ordonanța nr. 4826/P/2012 din 19 iulie 2012

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a declinat

competența după calitatea persoanei, de

efectuare a urmăririi penale și

de soluționare a cauzei privind pe magistrații

judecători, procurori și lucrători de poliție reclamați sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264 și art. 306 C. pen., în

favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin

rezoluția nr. 705/P/2012 din 28 august 2012 a Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față se magistrații P.L., C.A.D. și C.V. -

procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, B.M., E.D.

și C.M. - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3

București,

V.E. - judecător în cadrul

Curții de Apel București, T.A. -

judecător în cadrul Judecătoriei sector

3 București, cms. șef S.I., adj. cms P.O., cms. P.A., T.M., M.L., agenții V.N.,

P.I. și lucrător H. din cadrul I.P.G. - Secția 11 Poliție, toți sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și art. 306

C. pen., B.D., B.G., P.I., P.A., P.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 192 C. pen., art. 193 C. pen., art. 211 C. pen., art. 213 C. pen.,

art. 215 C. pen., art. 108, art. 109, art. 202 alin. (2), art. 306 și art. 174 C.

pen.

S-a reținut în fapt că petenta B.L. a formulat

plângere împotriva

magistraților procurori din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, a celor din cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 3 București, a unui

magistrat

judecător din cadrul Curții de Apel București - Secția a II-a penală, a unui

magistrat judecător din cadrul Judecătoriei sectorului 3 București și a

lucrătorilor de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului

București - Secția 11

Poliție în care și-a manifestat nemulțumirea față

de modul în care persoanele

reclamate au

instrumentat cauzele penale ce au avut ca obiect infracțiunile comise de

numiții

B.D. și B.G. în care s-au dat soluții de neîncepere a urmăririi penale.

În

susținerea plângerii, petenta a arătat că toate persoanele reclamate, timp de 2

ani și 8 luni au favorizat o crimă organizată condusă de un grup de infractori

și anume B.D. și soția sa B.G. și rudele acestora P.I.,

P.A. și P.M. și doi cetățeni cunoscuți sub numele de I. și I., în

complicitate cu lucrători ai secției 11 Poliție. A arătat că la data de 17 și

18

decembrie 2009 a fost stropită cu benzină de badiguardul care proteja

pe B.G.

și că B.G. l-a îndrumat pe badiguard

la efectuarea unui atac terorist

asupra sa și a fiicei sale minore.

A mai susținut că în dosarul nr. 16361/P/2009 s-a

dispus neînceperea urmăririi

penale față de agenții de poliție V.N. și P.I.

care timp de 1 an de zile nu i-a comunicat rezoluția, că procurorii din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București în complicitate cu

lucrătorii Secției 11

Poliție au dispus

neînceperea urmăririi penale față de soții B., iar judecătoarea

V.E. de

la Curtea de Apel București nu i-a comunicat sentința nr. 163 din 5 martie 2012

în care este obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de

100 lei.

În motivarea soluției,

procurorul de caz a reținut că nu sunt întrunite cerințele dispoz. art. 222 alin.

(1) și (2) C. proc. pen. iar faptele pretins a fi comise de persoanele

reclamate

se regăsesc într-o manieră identică și în alte plângeri ale petentei adresate

și altor organe ale statului.

A constatat, totodată, că în cauză nu au fost identificate

elemente din care să rezulte că persoanele reclamate și nominalizate în

preambul ar fi săvârșit fapte de natură penală, iar simplele susțineri ale

petentei cu privire la infracțiunile săvârșite de intimați sunt lipsite de

suport probator și nu pot constitui un argument serios pentru tragerea la

răspundere penală a persoanelor respective.

Împotriva

acestei rezoluții, petenta a formulat, în temeiul art. 278 C. proc. pen.,

plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin

rezoluția nr. 3513/II/2/2012 din 23 octombrie 2012 a procurorului șef al

Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă înalta

Curte

de Casație și Justiție s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de

petenta

B.L. împotriva soluției dispusă în dosarul nr. 705/P/2012 al

aceleiași secții.

În

motivarea acestei soluții s-a arătat că nu există indicii cu privire la

săvârșirea de către magistrații reclamați a infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen., aceștia îndeplinindu-și în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a

cauza vreo vătămare intereselor legale ale vreunei persoane.

S-a

arătat că simpla nemulțumire a petentei de soluția adoptată nu constituie

motiv de antrenare a răspunderii penale a

magistraților, atâta timp cât din actele

premergătoare urmăririi penale nu rezultă că aceștia ar fi săvârșit vreo

infracțiune în

legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție sau

că și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

Totodată,

din actele de la dosar nu rezultă săvârșirea de către magistrații

susmenționați nici a infracțiunii prev. de art. 264

C. pen., nereținându-se existența vreunui ajutor dat vreunui infractor fără o

înțelegere stabilită înainte sau în timpul

săvârșirii infracțiunii,

pentru a zădărnici sau îngreuna urmărirea penală și nici a infracțiunii prev.

de art. 306 C. pen.

S-a

mai reținut că din cuprinsul actelor premergătoare începerii urmăririi penale

nu rezultă săvârșirea de către lucrătorii de poliție din cadrul Secției 11

Poliție a infracțiunilor sesizate.

În

baza art. 278 C. proc. pen., petenta B.L. a formulat plângere penală la

instanță, solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi

penale față de persoanele reclamate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

sesizate întrucât în cauză nu au fost efectuate cercetările necesare stabilirii

adevărului.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că plângerea formulată de

petenta nu este fondată.

Din

cuprinsul materialului probator de la dosar rezultă că petenta B.L. a formulat

plângere penală împotriva magistraților procurori din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, a celor din cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 3 București, a unui magistrat judecător din cadrul

Curții de Apel București - Secția a II a penală,

a unui magistrat judecător din cadrul Judecătoriei sectorului 3 București și a

unor lucrători de poliție din cadrul Direcției

Generale de Poliție a

Municipiului București - Secția 11 Poliție în care și-a

manifestat nemulțumirea față de modul în care persoanele reclamate au

instrumentat

cauzele penale ce au

avut ca obiect infracțiunile comise de numiții B.D. și

B.G. în care s-au

dat soluții de neîncepere a urmăririi penale.

Potrivit

actelor premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii cu privire la

săvârșirea de către magistrați a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., cu privire

la neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau de vătămare a intereselor legale

ale vreunei persoane și nici ale infracțiunii prev. de art. 264 C. pen.,

neexistând date din care să rezulte că aceștia au favorizat vreun infractor.

De asemenea, din cuprinsul acelorași acte

premergătoare nu au rezultat nici

infracțiunile sesizate cu privite la

lucrătorii de poliție sau la săvârșirea infracțiuni prev. de art. 306 C. pen.,

simplele afirmații ale petentei că împotriva sa și a fiicei sale minore au fost

comise acte de agresiune, nefiind suficiente pentru a începe urmărirea penală

împotriva vreunei persoane. Nemulțumirea petentei cu privire la soluțiile adoptate

de magistrații procurori sau judecători sau că aceste soluții nu au

fost comunicate la timp, nu conduce la antrenarea

răspunderii penale a acestora atâta

vreme cât nu există date sau indicii

că au săvârșit infracțiuni în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de

serviciu.

În

urma verificărilor efectuate de organul de urmărire penală, nu s-au confirmat

acuzațiile formulate de petentă în plângerea penală, nu s-a constatat existența

acelui minim de date care să permită organului de urmărire penală să

considere că s-au săvârșit în mod cert faptele

pentru care aceasta s-a plâns, iar soluția

pronunțată de procuror, pe

baza probelor existente la dosar reflectă modul în care

acesta le-a apreciat în urma examinării lor, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 63 alin. (2)

C. proc. pen.

Având

în vedere că din datele existente la dosar nu au rezultat indicii cu privire la

săvârșirea unor fapte de natură penală de către intimați, înalta Curte constată

că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, urmând

a fi menținută.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., se va respinge ca nefondată plângerea

formulată împotriva rezoluției nr. 705/P/2012 din

28 august 2012 a Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și

Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi

obligată petenta la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T

Ă R Ă Ș T E

Respinge

ca nefondată, plângerea formulată de petenta B.L.

Împotriva

rezoluției nr. 705/P/2012 din 28 august 2012 a Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, pe

care o menține.

Obligă petenta la pata sumei de 50 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25 aprilie

2013.