ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1190/2012

Asupra recursului de față;

În

baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 167 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de petentul B.E. și ca nefondată, plângerea formulată

de petentul B.E. împotriva ordonanței procurorului din 05 mai 2011 dată în

dosarul nr. 50/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași.

A fost obligat petentul la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin ordonanța din 05 mai 2011 dată în

dosarul nr. 50/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de:

- M.M., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 323 C. pen.;

- B.G., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen.;

- P.R., Ț.D., U.S., M.A., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.;

- magistrații procurori B.D., C.A., A.G.,

C.F., P.C., C.P. și C.R.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

- lucrătorii de poliție M.L.E., N.V., C.A.,

C.D., B.V. și D.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.;

- magistrații judecători S.E., C.M.D.,

C.P.T., C.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a mai dispus disjungerea cauzei și

declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, competent în efectuarea urmăririi penale și soluționarea sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. de către

magistrații procurori V.E. și C.S.

Din actele premergătoare efectuate în

cauză procurorul, în raport cu plângerea penală a petentului B.E., a reținut,

față de numita M.M.

(în

prezent avocat în cadrul Baroului lași) nu se poate începe urmărirea penală (în

temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen.), întrucât fapta pentru care s-a formulat

plângere a constituit deja obiectul dosarului 443/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel lași, soluționat la data de 02 mai 2011, astfel încât în

cauză, acțiunea penală nu poate fi exercitată.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus

neînceperea urmăririi penale și fată de numiții B.G. și B.D. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât simpla susținere a

persoanei vătămate cu privire la săvârșirea infracțiunii, pretins comisă în

perioada cât aceștia au avut calitatea de magistrați, susținere neconfirmată de

vreun indiciu, nu poate constitui temei al învinuirii.

Totodată, s-a mai reținut că fată de

magistratul procuror V.E. (procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel lași, cu grad de procuror de înaltă Curte de Casație și

Justiție) și C.S. (șef al Direcției Naționale Anticoruptie - Serviciul

Teritorial lași), s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia în

favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție competent

în efectuarea urmăririi penale și soluționarea sub aspectul săvârșirii de către

sus-numitii a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Fată de magistrații procurori C.A., A.G.

și C.F. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., pretins comisă de aceștia a constituit deja

obiectul dosarului nr. 443/P/2010 al Parchetului de pe lângă curtea de Apel

lași, a soluționat la data de 02 mai 2010 prin neînceperea urmăririi penale,

astfel încât în cauză acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, existând

impedimentul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen.

De asemenea, prin aceeași ordonanță

s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale (în temeiul art. 10 lit. f) C.

proc. pen.) și față de magistrații procurori P.C. și C.R.R. întrucât

infracțiunea pretins comisă de aceștia a constituit deja obiectul dosarului nr.

722/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, soluționat la data

de 04 aprilie

2011

.

Față de magistrații judecători S.E., C.M.D.,

C.P.T. și C.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale (în temeiul art. 10 lit.

f) C. proc. pen.) întrucât față de aceștia a fost deja efectuate cercetări în dosarul

nr. 10/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, soluționat la data

de 21 aprilie 2011, astfel încât în cauză, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată.

Din același considerent s-a dispus neînceperea

urmăririi penale (în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen.) și față de lucrătorii

de poliție M.L.E., N.V., C.A., C.D., B.V.

și D.G. întrucât fapta prevăzută

de art. 246 C. pen. pretins comisă de aceștia a constituit deja obiectul dosarului

penal nr. 10/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași soluționat la

data de 21 aprilie 2011 pentru neînceperea urmăririi penale.

Obiectul dosarului nr. 10/P/2011 l-a constituit

și fapta prevăzută de art. 290 C. pen., pretind comisă de numiții M.A., U.S., Ț.D.,

P.R., astfel încât și față de aceștia s-a dispus în prezenta cauză, neînceperea

urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., acțiunea penală nemaiputând

fi astfel exercitată.

Cererea de probe solicitate a fost respinsă,

apreciindu-se că acestea nu sunt utile cauzei.

Împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi

penale a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior, plângere care

a fost soluționată prin ordonanța din 15 iunie 2011 dată în dosarul nr. 623/ll/2/2011

în sensul respingerii ca nefondată.

Prealabil soluționării plângerii de către

procurorul ierarhic superior, petentul B.E. a formulat plângere la instanță cu motivarea

că persoanele împotriva cărora a formulat plângere penală, nu au fost cercetate

penal, că învinuiții, în număr de peste 40 persoane, procurori, judecători, polițiști,

grefieri, avocați, foști magistrați au săvârșit faptele penale pentru care a formulat

plângere, că s-a fraudat programul de distribuire aleatorie a cauzelor, că s-au

sustras înscrisuri, că magistrații sunt incompetenți și incompatibili, că s-au săvârșit

acte ilegale și abuzuri, că nu s-au respectat regulile de competență, că trebuiau

extinse cercetările cu privire la alte fapte și alți făptuitori, că cercetările

trebuiau efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de fond a apreciat că motivele

invocate de petent, similare cu cele invocate în toate cazurile în care are această

calitate, exced cadrul procesual, întrucât potrivit art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen., plângerile împotriva rezoluției procurorului sau ordonanțelor

de netrimitere în judecată se soluționează în baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate.

S-a reținut că petentul a depus înscrisuri,

articole din presă care nu au legătura cu cauza.

Analizând cauza în raport cu dispozițiile

art. art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. instanța de fond a constat că

plângerea nu este fondată, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații

din prezenta cauză, fiind conformă cu situația de fapt rezultată din actele premergătoare

efectuate în cauză și cu dispozițiile legale incidente.

Totodată, s-a mai reținut că în cursul

soluționării cauzei petentul a invocat excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51, art. 52 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 323 C.

proc. pen., a întregului C. proc. pen., prin raportare la art. 21 alin. (3) din

Constituția României.

Prima instanță a apreciat că toate excepțiile

de neconstituționalitate invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, fiind contrare

dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind inadmisibile și în

consecință nu se impune sesizarea Curții Constituționale.

La data de 14 noiembrie 2011 petentul B.E.

a declarat recurs privind dispoziția din sentința penală nr. 167 din 8 noiembrie

2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, cu privire

la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În

motivarea recursului petentul a arătat că este nemulțumit

de faptul că instanța de fond nu a trimis Curții Constituționale a României, spre

competentă soluționare excepțiile de neconstituționalitatea pe care Ie-a invocat

și care au legătură cu prezenta cauză, considerând că în acest mod i-a fost încălcat

dreptul procesual la apărare, dreptul la un proces echitabil, iar completul de judecată

și procurorul de ședință deși erau incompatibili, nu s-au abținut de a participa

la soluționarea cauzei.

La termenul fixat pentru soluționarea recursului

și anume, 17 aprilie 2012, Înalta Curte din oficiu, în temeiul art. 385

15

pct. 1 teza I C. proc. pen., raporta la art. 29 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 47/1992,

a pus în discuția părților excepția de tardivitate a recursului declarat în cauză

împotriva dispoziției privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale

a României cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Excepția pusă în discuție este întemeiată

pentru considerentele e se vor arăta în continuare.

Legea procesual penală și legile speciale

au stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României,

revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției

a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele, art. 1, 5, 6 și 13 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În

consecință, revine părții interesate obligația de a alege

și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută în C. proc. pen. și în

legi speciale.

Corespunzător principiului constituțional

al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesual penală

a reglementa cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi suspuse

controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, termenele în care

pot fi exercitate acestea, precum și cazurile de casare, în timp ce legile speciale

au particularizat sistemul căilor de atac la materia specifică pe care o reglementează.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care se respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară,

în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Raportat la cauza dedusă judecății, se

reține că petentul B.E. a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a

cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cuprinsă în dispozitivul

sentinței penale nr. 167 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori, la data de 14 noiembrie 201, constatându-se că respectiva

cale de atac a fost tardiv formulată, întrucât nu a fost respectat termenul de 48

de ore de la pronunțare prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Ca urmare, pentru considerentele expuse,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I, va respinge

ca tardiv formulat, recursul declarat de petentul B.E. privind dispoziția din sentința

penală nr. 167 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori, cu privire la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent

va fi obligat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de petentul B.E. privind dispoziția din sentința penală nr. 167 din 8 noiembrie

2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, cu privire

la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Obligă recurentul petent la plata sumei

de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

aprilie 2012.