ÎCCJ, Decizia nr. 40/2011

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 266 din 22 februarie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul S.V.F. împotriva ordonanței nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin aceeași sentință s-a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara în vederea soluționării plângerii formulate de același petent împotriva ordonanței nr. 136/P/2009 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin ordonanța nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători B.M.A., J.I.N., D.F., D.M., S.A. și S.V., din cadrul Curții de Apel Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 290 și art. 291 C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a mai dispus disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în vederea efectuării de cercetări față de judecătorii I.I.

și P.R., procurorii M.L., P.A. și a celorlalte persoane indicate de petent în cuprinsul plângerii penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 290 și art. 291 C. pen. Prin ordonanța nr. 136/P/2008 din 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători I.I. și P.R., procurorii M.L., P.A. și cms. S.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 290 și art. 291 C. pen. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea efectuării de cercetări față de alte persoane indicate de petent, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 290 și art. 291 C. pen.

Împotriva ordonanței nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 3969/1865/II/2/2009 din 15 aprilie 2009. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., petentul a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă ca tardivă prin sentința nr. 266 din 22 februarie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția procurorului șef a fost comunicată petentului la data de 24 aprilie 2009, iar acesta a formulat plângere la instanță la data de 16 noiembrie 2009, fiind astfel depășit termenul de 20 de zile, prevăzut de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timișoara în vederea soluționării plângerii formulată de petent împotriva ordonanței nr. 136/P/2008 din 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având în vedere că persoanele cercetate judecători la Tribunalul Timiș, respectiv procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și comisar șef la IPJ Timiș . Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul S.V.F. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de recurs admiterea recursului, casarea sentinței atacate și ”anularea cheltuielilor judiciare”. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat. I. Cu privire la dispoziția de respingere, ca tardivă, a plângerii formulată împotriva ordonanței nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică: Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc.

pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea prin care persoana nemulțumită sesizează instanța are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale și trebuie exercitată într-un termen de 20 zile.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluția procurorului șef a fost emisă la data de 15 aprilie 2009 și comunicată petentului la data de 24 aprilie 2009 ( conform dovezii de comunicare a soluției, în copie xerox transmisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fila 73 dosar fond ). Așa fiind, termenul de formulare al plângerii la instanța de judecată curge pentru aceasta de la comunicarea rezoluției procurorului șef . Aceasta înseamnă că petentul putea formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluției, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., respectiv până la data de 15 mai 2009, în speță plângerea petentului fiind făcută la data de 16 noiembrie 2009 (fila 2 dosar), deci după expirarea acestui termen.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva ordonanței nr. 1222/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică. II. Cu privire la dispoziția de trimitere la Curtea de Apel Timișoara, a plângerii formulată împotriva ordonanței nr. 136/P/2008 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara: Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că persoanele care au fost cercetate, respectiv I.I. și P.R. sunt judecători la Tribunalul Timiș și respectiv, M.L. și P.A. sunt procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și comisar șef S.G.

la IPJ, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei în primă instanță a cauzelor privind infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale, procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instituții, aparține în primă instanță curții de apel. În consecință, în mod corect, prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara în vederea soluționării plângerii formulate de petentul S.V.F. împotriva ordonanței nr. 136/P/2009 din 8 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul S.V.F. împotriva sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.V.F. împotriva sentinței nr. 266 din 22 februarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 9171/1/2009. Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.