ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 194/F din 22 aprilie 2014 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca fiind tardivă plângerea formulată de petenta I.M. împotriva rezoluțiilor nr. 4235/II-2/2012, nr. 1219/II-2/2011 și 883/II-2/2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A obligat petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 29 ianuarie 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a înaintat Curții de Apel București, plângerea formulată de petenta I.M., în conformitate cu art. 278

1

C. proc. pen. de la 1968, împotriva soluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nr. 4235/II-2/2012, nr. 1219/II-2/2011, nr. 883/II-2/2009.

În esență, în dosarele penale aflate, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petenta I.M. a solicitat efectuarea de cercetări față de executorii judecătorești T.G., B.C. și B.V., pentru faptul că ar fi evacuat-o nelegal din apartamentul său din București.

Ulterior petenta a solicitat și cercetarea numitei P.A., administrator al blocului precum și a numitului V.G., care a adjudecat apartamentul și despre care a afirmat că, a pătruns în locuința sa, în mod nelegal și abuziv.

Petenta a susținut că o parte din bunurile aflate în locuință, i-au fost distruse, iar o parte din ele, furate.

Totodată, petenta a solicitat cercetarea agenților de poliție T.E. și P.C., agenți de poliție care au participat la evacuarea petentei, despre care a afirmat că au agresat-o, au distrus bunurile petentei.

La dosarul cauzei, au fost atașate dosarele de urmărire penală în care s-au pronunțat soluțiile mai sus menționate.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarele de urmărire penală a rezultat următoarele:

La data de 28 iunie 2007, petenta I.M. a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, plângere împotriva numitului V.G., lucrător la secția 12 de poliție, acuzându-l că i-a aruncat bunurile din apartament și le-a distrus, solicitând cercetarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 217 C. pen. și art. 250 C. pen.

A solicitat cercetarea și a numitei P.A., administratorul blocului, a executorilor T.G., B.C. și B.V.

Prin rezoluția nr. 934/P din 19 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul T.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 26 rap. la art. 220 C. pen., întrucât faptele nu există, neînceperea urmăririi penale față de executorii B.C. și B.V., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 250, 217 lin. 1, 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale față de numitul V.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 246 C. pen., art. 220 C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 208 - 209 lit. a) C. pen., întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale față de P.A., pentru art. 26 rap. la art. 246 C. pen., art. 26 rap. la art. 220 C. pen., întrucât faptele nu există, neînceperea urmăririi penale față de D.E., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 26 rap. la art. 246 și art. 26 rap. la art. 220, întrucât faptele nu există; neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție T.E. și P.C., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 250 alin. (1), art. 217 alin. (1), art. 208 - 209 C. pen., întrucât faptele nu există.

Prin această rezoluție s-a reținut că, prin sentința civilă 10860 din 12 decembrie 2002, a Judecătoriei sectorului 2, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari Bl. B4, împotriva pârâtei I.M., fiind obligată pârâta, petenta în cauză, să plătească reclamantei suma de 19.701.373 lei, reprezentând cote restante la întreținere.

La data de 12 februarie 2004, Judecătoria sectorului 3 București, a încuviințat executarea silită asupra imobilului petentei, în baza titlului executoriu mai sus menționat, executarea fiind începută de executorul judecătoresc T.G. Executarea nu a fost finalizată, deoarece în sentința civilă s-a strecurat o eroare privind adresa apartamentului mai sus menționat.

Pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc s-a format dosarul de executare nr. 280/2004 prin care creditoarea P.A. a solicitat punerea în executare a Sentinței penale nr. 1020/2003 a Judecătoriei sectorului 3 și prin care petenta a fost obligată să plătească numitei P.A. suma de 800.000 lei, daune morale și 10.000.000 lei, cheltuieli judiciare.

Prin încheierea din 2 august 2004 s-a încuviințat executarea silită a sentinței de mai sus, prin vânzarea imobilului petentei în cauză.

Imobilul a fost adjudecat în favoarea numitului V.G.

S-a întocmit proces-verbal de distribuție a prețului pentru realizarea creanțelor.

Parchetul a reținut că, actele de executare întocmite de executorul judecătoresc sunt legal întocmite, iar petenta, care a luat la cunoștință de actele procedurale, avea posibilitatea de le ataca în procedura contestației la executare.

În ceea ce îi privește pe executorii B.C. și B.V., s-a reținut de parchet că, pe rolul biroului acestor executori s-a aflat dosarul de executare nr. 222/2005, având ca obiect evacuarea petentei din imobil, fiind întocmit procesul verbal din 1 august 2005, din care a rezultat faptul că, au fost schimbate încuietorile, iar bunurile au fost scoase cu grijă din imobil.

S-a reținut că cei doi executori au realizat evacuarea cu respectarea normelor de procedură.

La realizarea procedurii de executare au participat și agenții de poliție T.E. și P.C., despre care petenta a afirmat că, au agresat-o, i-au distrus și sustras bunuri.

Parchetul a reținut că, în cauză nu sunt indicii că, cei doi polițiști au comis infracțiunile de purtare abuzivă, furt și distrugere.

Prin urmare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toate persoanele cercetate.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta, plângerea acesteia fiind respinsă prin rezoluția nr. 1219/II-2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Această rezoluție a fost comunicată petentei, la adresa la care aceasta a solicitat să i se comunice actele de procedură, prin cerere expresă, formulată și depusă la dosarul cauzei, anume la domiciliul numitului I.L. din comuna G., sat R., județul Călărași, însă corespondența a fost restituită la 25 mai 2011, întrucât destinatarul nu este cunoscut pe raza comunei.

Având în vedere că plângerea formulată împotriva acestei rezoluții, datează din 12 decembrie 2013, Curtea a reținut că plângerea acesteia, potrivit art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., nu este formulată în termenul legal de 20 de zile.

În ceea ce privește rezoluția 883/II-2/2009:

Prin rezoluția 511 din 26 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.G., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) și art. 208 - 209 C. pen.

În fapt s-a reținut că petenta a solicitat efectuarea de cercetări față de executorii T.G., B.C. și B.V., pentru că ar fi evacuat-o nelegal din locuință. În aceeași cauză, a solicitat efectuarea de cercetări și față de numiții P.A. și V.G., despre care a afirmat că au pătruns în locuința sa în mod nelegal și abuziv, i-au furat și i-au distrus bunuri.

Prin rezoluția nr. 511/P/2009 s-a reținut că aspectele care fac obiectul plângerii au mai fost cercetate prin rezoluția nr. 934/P/2007 și că, prin rezoluția nr. 7143/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorii judecătorești din această cauză, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., iar prin Sentința penală nr. 90/2007 Curtea de Apel București a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției mai sus menționate. Cum în cauză, nu au fost descoperite fapte și împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organele de cercetare penală, în ceea ce îi privește pe executorii judecătorești și cum în cauză s-a dispus deja o soluție de neîncepere a urmăririi penale, prin rezoluția nr. 511/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul T.G. pentru infracțiunile care fac obiectul plângerii.

Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petenta, iar prin rezoluția nr. 883/II-2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a respins plângerea petentei ca neîntemeiată. Rezoluția mai sus menționată a fost comunicată petentei la adresa indicată de aceasta, prin cerere depusă la dosarul cauzei, la 16 iunie 2009, anume, la domiciliul numitului I.L. din comuna G., sat R., județul Călărași, însă și în acest caz corespondența a fost restituită, cu mențiunea că destinatarul este mutat din localitate.

Împotriva rezoluției nr. 883/II-2/2009 a formulat plângere petenta la Curtea de Apel București, la data de 12 decembrie 2013, plângere care față de data comunicării, este formulată tardiv, cu mult peste termenul de 20 zile prevăzut de art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce privește rezoluția nr. 4235/II-2/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București:

Prin rezoluția nr. 177/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.G. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 26 rap. la art. 220 C. pen., față de B.C. și B.V. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 250, art. 217 alin. (1) și art. 208 - 209 lit. a) C. pen., față de V.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 246, art. 220, art. 217 alin. (1) și art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., față de P.A., pentru art. 26 rap . la art. 246 și art. 26 rap. la art. 220 C. pen., față de D.E., pentru art. 26 rap. la art. 246 și art. 26 rap. la art. 220 C. pen., față de T.E. și P.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 C. pen., art. 217 C. pen. și art. 208 - 209 C. pen., față de M.P.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen.

S-a reținut în esență, că, petenta a formulat plângere împotriva persoanelor menționate mai sus, pentru aceleași infracțiuni care au mai fost cercetate și în dosarele mai sus menționate, că, executarea silită și evacuarea petentei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale și că aceleași fapte au mai fost cercetate, fiind pronunțate rezoluțiile nr. 934/P/2007, nr. 7145/P/2005, nr. 511/P/2007.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta, soluționată prin rezoluția 4235/II-2/2012, prin care s-a respins plângerea petentei.

Această rezoluție a fost comunicată petentei, la adresa indicată de aceasta, pentru comunicarea actelor de procedură, în comuna G., sat R., județul Călărași, la data de 3 ianuarie 2013, însă, rezoluția a fost restituită la dosarul cauzei, deoarece destinatarul este mutat din localitate.

Prin urmare și față de această rezoluție, plângerea petentei era tardivă.

Petenta însăși a fost cea care și-a indicat adresa mai sus menționată pentru comunicarea actelor de procedură, indicând această adresă în mod repetat, la fiecare dosar de urmărire penală în parte, astfel încât, necomunicarea rezoluțiilor către petentă, în termenele prevăzute de lege se datorează în exclusivitate culpei acesteia.

Având în vedere și dispozițiile art. 15 din Legea nr. 255/2013, de punere în aplicare a Noului C. proc. pen., plângerile împotriva soluțiilor procurorului, de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.

Așadar, normele de procedură în cauză, au fost cele reglementate de C. proc. pen. de la 1968.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta I.M., solicitând admiterea căii de atac.

Apelul declarat de petentă este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

După cum s-a arătat în cele ce preced, prin Sentința penală nr. 194/F din 22 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca tardivă plângerea formulată de petenta I.M. împotriva rezoluțiilor nr. 4235/II-2/2012, nr. 1219/II-2/2011 și 883/II-2/2009, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, hotărârea pronunțată de această instanță fiind o hotărâre judecătorească definitivă.

Se constată că petenta I.M. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive, investind astfel Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cale de atac care nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 421 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenta I.M. împotriva Sentinței penale nr. 194/F din 22 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va obliga apelanta petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva Sentinței penale nr. 194/F din 22 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelanta petentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2014.

Procesat de GGC - GV