ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 96/S din 6

decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.D.E.,

împotriva Ordonanței din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de intimații S.F., procuror

în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 289 alin. (1) și 291 C. pen., și

P.R.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., soluție menținută prin

Rezoluția din 3 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menținut soluția dată prin ordonanța

atacată.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 500 RON, în

favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că prin

plângerea formulată de petenta D.D.E. s-a solicitat desființarea Ordonanței din

4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații S.F., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 și 291 alin. (1) C. pen. și P.R.A.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., soluție

menținută prin Rezoluția din 3 martie 2010 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În motivarea

plângerii petenta arată că intimații, în calitate de organe de cercetare

penală, fiind învestiți cu plângerile formulate de petentă și instrumentarea

cazurilor privind proprietatea petentei și conflictele existente cu vecinii, nu

au apreciat în mod corect probele administrate, au audiat martori mincinoși,

ale căror declarații au fost apreciate ca și corecte, deși petenta este în

dușmănie și conflict cu respectivele persoane, nu a fost audiată în calitate de

persoană vătămată; intimații au abuzat de funcțiile lor și au inserat date

necorespunzătoare adevărului în înscrisurile oficiale pe care le-au întocmit.

Din actele și

lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În cursul anului

2005, lunile februarie și martie, petenta a formulat plângeri penale împotriva

lui Ș.G., vecin cu petenta de apartament, prin care reclama faptul că acesta

i-a sustras și distrus mai multe bunuri, printre care și bunuri de valoare,

ulterior pătrunderii fără drept în locuința petentei, în același timp lovind-o

și adresându-i insulte.

În Dosarul penal cu

nr. 1416/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-au efectuat

cercetări față de numiții B.E. și M.N. - agenți de poliție în cadrul Secției 1,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art.

260 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen., constând în aceea că cei doi

lucrători de poliție au întocmit un proces-verbal nereal, în care nu au

enumerat bunurile reclamate, totodată au instigat mai multe persoane, vecini ai

persoanei vătămate, la mărturie mincinoasă.

Prin Rezoluția din 14

mai 2009 emisă de magistratul procuror S.F., s-a dispus în temeiul art. 228

alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de cei doi agenți de poliție, apreciindu-se că faptele reclamate de

persoana vătămată nu există.

Împotriva soluției a

formulat plângere în temeiul art. 278 alin. (3) C. proc. pen., persoana

vătămată D.D.E., iar prin Rezoluția din 19 iunie 2009 emisă de magistratul

P.R.A. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus

respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, apreciindu-se că soluția

emisă de magistratul procuror S.F. este legală și temeinică.

În Dosarul penal nr.

1491/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-au efectuat

cercetări față de următoarele persoane:

- agenții de poliție

B.V. și N.P., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 25

raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.;

- medicii P.F., B.B.,

D.I., A.R.S., B.V., N.C., M.C., G.A.I., M.M., V.A. și I.C., sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 288 alin.

(1) și art. 246 C. pen.;

- agentul de poliție

A.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 25

raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.

Prin Rezoluția din 18

august 2009 emisă de magistratul procuror S.F., s-a dispus în temeiul art. 228

alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de persoanele sus-menționate.

Împotriva soluției,

persoana vătămată a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 alin.

(3) C. proc. pen., iar prin Ordonanța din 13 octombrie 2009 emisă de conducerea

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov (prim procuror adjunct M.S.) s-a

dispus respingerea ca neîntemeiată a acesteia, apreciindu-se soluția emisă de

procurorul S.F. ca legală și temeinică.

Petenta, în Dosarul

nr. 1416/P/2009, susține că organele de poliție care s-au deplasat la

domiciliul său nu au enumerat în procesul-verbal bunurile reclamate de ea și

i-au instigat pe vecini să declare în mod nereal, agenții de poliție B.E. și

M.N. întocmind un proces-verbal nereal.

Totodată, petenta

susține că procurorii, intimați în prezenta cauză, i-au respins probele

solicitate, nu au audiat-o în calitate de persoană vătămată, din probele

dosarului Curtea reținând că aceștia au procedat potrivit convingerii lor și

deontologiei profesionale, nefiind indicii privind neîndeplinirea cu știință

sau îndeplinirea în mod defectuos a actelor în exercițiul atribuțiilor lor de

serviciu, prin care să se fi cauzat vreo vătămare, ori comiterea vreunei

infracțiuni de fals intelectual.

Soluția pronunțată de

procurorul S.F., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei

doi agenți de poliție, s-a întemeiat pe actele și probele administrate în

cauză, procurorul de caz apreciind că faptele reclamate de petentă nu există,

soluție menținută prin Rezoluția din 19 iunie 2009, de prim procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, iar în Dosarul nr. 1491/P/2009

soluția pronunțată de același procuror, de neîncepere a urmăririi penale, a

fost menținută prin Rezoluția din 13 octombrie 2009 de prim procurorul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Petenta, pe parcursul

a mai multor termene, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, din diferite

dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, petiții înaintate diferitelor

instituții ale statului, precum și mai multe seturi de fotografii, prin care se

consideră victima abuzurilor efectuate de organele de poliție și parchet asupra

sa, cu scopul de a o împiedica pe aceasta în recuperarea prejudiciului ce i-a

fost cauzat și al netrimiterii în judecată al celor vinovați, însă aceste

înscrisuri nu dovedesc cele reclamate de petentă în plângerea sa, cu privire la

prezumtivele fapte săvârșite de intimați, ci reflectă întregul istoric al

neînțelegerilor acesteia cu vecinul său Ș.G. și alte persoane din imobilul în

care aceasta locuiește. Totodată, petenta a solicitat instanței și atașarea la

prezentul dosar a mai multor dosare penale care se aflau în curs de soluționare

pe rolul instanțelor din Brașov.

Faptul că persoana

vătămată nu este mulțumită de soluțiile pronunțate nu poate induce ideea că

magistrații procurori au săvârșit fapte de natură penală. Totodată, nici

legătura de familie a doamnei procuror P.R.A. nu este motiv pentru a exista

suspiciuni că doamna magistrat a săvârșit fapte penale, iar faptul că este

căsătorită cu un angajat al Ministerul Administrației și Internelor privește

viața personală și privată a magistratului și în niciun caz activitatea

profesională a acestuia.

De asemenea,

împotriva soluțiilor pronunțate de magistrații procurori, petenta poate formula

plângere potrivit art. 278

1

C. proc. pen. la instanța competentă,

supunând soluțiile acestora controlului judecătoresc.

Față de

considerentele de mai sus, instanța apreciază că faptele reclamate de petentă

nu există și urmează ca în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. să respingă plângerea, ca nefondată.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs petiționara D.D.E., criticând-o ca

neîntemeiată, solicitând casarea acesteia, fără a expune în scris motivele de

critică și fără a se prezenta personal spre a-l motiva oral în ziua judecății.

Examinând din oficiu

recursul de față, Înalta Curte are în vedere că acesta a fost exercitat

împotriva unei hotărâri pronunțate la 6 decembrie 2010, prin aceasta

înfrângându-se dispozițiile exprese, imperative și contrarii ale art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora „hotărârea judecătorului pronunțată

potrivit alin. (8) este definitivă” - așa cum au fost modificate prin Legea nr.

202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

publicată în M. Of., nr. 714/26.10.2010, dispoziții care au intrat în vigoare

la data de 26 noiembrie 2010, așadar mai înainte de data pronunțării hotărârii

atacate.

Așa fiind, rezultă

fără echivoc că recursul declarat de petiționara D.D.E. nu este îngăduit

obiectiv de norma penală sus-citată și în consecință acesta se privește ca

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., tinzând să atenteze la ordinea de

drept constituțională stabilită prin lege.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara D.D.E. împotriva Sentinței penale

nr. 96/S din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurenta-petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 martie 2011.