ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 96/S din 6
decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu
minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.D.E.,
împotriva Ordonanței din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de intimații S.F., procuror
în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 289 alin. (1) și 291 C. pen., și
P.R.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., soluție menținută prin
Rezoluția din 3 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Brașov.
În baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menținut soluția dată prin ordonanța
atacată.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 500 RON, în
favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reținut că prin
plângerea formulată de petenta D.D.E. s-a solicitat desființarea Ordonanței din
4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații S.F., pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 și 291 alin. (1) C. pen. și P.R.A.,
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., soluție
menținută prin Rezoluția din 3 martie 2010 a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
În motivarea
plângerii petenta arată că intimații, în calitate de organe de cercetare
penală, fiind învestiți cu plângerile formulate de petentă și instrumentarea
cazurilor privind proprietatea petentei și conflictele existente cu vecinii, nu
au apreciat în mod corect probele administrate, au audiat martori mincinoși,
ale căror declarații au fost apreciate ca și corecte, deși petenta este în
dușmănie și conflict cu respectivele persoane, nu a fost audiată în calitate de
persoană vătămată; intimații au abuzat de funcțiile lor și au inserat date
necorespunzătoare adevărului în înscrisurile oficiale pe care le-au întocmit.
Din actele și
lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În cursul anului
2005, lunile februarie și martie, petenta a formulat plângeri penale împotriva
lui Ș.G., vecin cu petenta de apartament, prin care reclama faptul că acesta
i-a sustras și distrus mai multe bunuri, printre care și bunuri de valoare,
ulterior pătrunderii fără drept în locuința petentei, în același timp lovind-o
și adresându-i insulte.
În Dosarul penal cu
nr. 1416/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-au efectuat
cercetări față de numiții B.E. și M.N. - agenți de poliție în cadrul Secției 1,
sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art.
260 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen., constând în aceea că cei doi
lucrători de poliție au întocmit un proces-verbal nereal, în care nu au
enumerat bunurile reclamate, totodată au instigat mai multe persoane, vecini ai
persoanei vătămate, la mărturie mincinoasă.
Prin Rezoluția din 14
mai 2009 emisă de magistratul procuror S.F., s-a dispus în temeiul art. 228
alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi
penale față de cei doi agenți de poliție, apreciindu-se că faptele reclamate de
persoana vătămată nu există.
Împotriva soluției a
formulat plângere în temeiul art. 278 alin. (3) C. proc. pen., persoana
vătămată D.D.E., iar prin Rezoluția din 19 iunie 2009 emisă de magistratul
P.R.A. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus
respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, apreciindu-se că soluția
emisă de magistratul procuror S.F. este legală și temeinică.
În Dosarul penal nr.
1491/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-au efectuat
cercetări față de următoarele persoane:
- agenții de poliție
B.V. și N.P., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 25
raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.;
- medicii P.F., B.B.,
D.I., A.R.S., B.V., N.C., M.C., G.A.I., M.M., V.A. și I.C., sub aspectul
infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 288 alin.
(1) și art. 246 C. pen.;
- agentul de poliție
A.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 25
raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.
Prin Rezoluția din 18
august 2009 emisă de magistratul procuror S.F., s-a dispus în temeiul art. 228
alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi
penale față de persoanele sus-menționate.
Împotriva soluției,
persoana vătămată a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 alin.
(3) C. proc. pen., iar prin Ordonanța din 13 octombrie 2009 emisă de conducerea
Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov (prim procuror adjunct M.S.) s-a
dispus respingerea ca neîntemeiată a acesteia, apreciindu-se soluția emisă de
procurorul S.F. ca legală și temeinică.
Petenta, în Dosarul
nr. 1416/P/2009, susține că organele de poliție care s-au deplasat la
domiciliul său nu au enumerat în procesul-verbal bunurile reclamate de ea și
i-au instigat pe vecini să declare în mod nereal, agenții de poliție B.E. și
M.N. întocmind un proces-verbal nereal.
Totodată, petenta
susține că procurorii, intimați în prezenta cauză, i-au respins probele
solicitate, nu au audiat-o în calitate de persoană vătămată, din probele
dosarului Curtea reținând că aceștia au procedat potrivit convingerii lor și
deontologiei profesionale, nefiind indicii privind neîndeplinirea cu știință
sau îndeplinirea în mod defectuos a actelor în exercițiul atribuțiilor lor de
serviciu, prin care să se fi cauzat vreo vătămare, ori comiterea vreunei
infracțiuni de fals intelectual.
Soluția pronunțată de
procurorul S.F., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei
doi agenți de poliție, s-a întemeiat pe actele și probele administrate în
cauză, procurorul de caz apreciind că faptele reclamate de petentă nu există,
soluție menținută prin Rezoluția din 19 iunie 2009, de prim procurorul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, iar în Dosarul nr. 1491/P/2009
soluția pronunțată de același procuror, de neîncepere a urmăririi penale, a
fost menținută prin Rezoluția din 13 octombrie 2009 de prim procurorul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
Petenta, pe parcursul
a mai multor termene, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, din diferite
dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, petiții înaintate diferitelor
instituții ale statului, precum și mai multe seturi de fotografii, prin care se
consideră victima abuzurilor efectuate de organele de poliție și parchet asupra
sa, cu scopul de a o împiedica pe aceasta în recuperarea prejudiciului ce i-a
fost cauzat și al netrimiterii în judecată al celor vinovați, însă aceste
înscrisuri nu dovedesc cele reclamate de petentă în plângerea sa, cu privire la
prezumtivele fapte săvârșite de intimați, ci reflectă întregul istoric al
neînțelegerilor acesteia cu vecinul său Ș.G. și alte persoane din imobilul în
care aceasta locuiește. Totodată, petenta a solicitat instanței și atașarea la
prezentul dosar a mai multor dosare penale care se aflau în curs de soluționare
pe rolul instanțelor din Brașov.
Faptul că persoana
vătămată nu este mulțumită de soluțiile pronunțate nu poate induce ideea că
magistrații procurori au săvârșit fapte de natură penală. Totodată, nici
legătura de familie a doamnei procuror P.R.A. nu este motiv pentru a exista
suspiciuni că doamna magistrat a săvârșit fapte penale, iar faptul că este
căsătorită cu un angajat al Ministerul Administrației și Internelor privește
viața personală și privată a magistratului și în niciun caz activitatea
profesională a acestuia.
De asemenea,
împotriva soluțiilor pronunțate de magistrații procurori, petenta poate formula
plângere potrivit art. 278
1
C. proc. pen. la instanța competentă,
supunând soluțiile acestora controlului judecătoresc.
Față de
considerentele de mai sus, instanța apreciază că faptele reclamate de petentă
nu există și urmează ca în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C.
proc. pen. să respingă plângerea, ca nefondată.
II. Împotriva acestei
sentințe penale a declarat recurs petiționara D.D.E., criticând-o ca
neîntemeiată, solicitând casarea acesteia, fără a expune în scris motivele de
critică și fără a se prezenta personal spre a-l motiva oral în ziua judecății.
Examinând din oficiu
recursul de față, Înalta Curte are în vedere că acesta a fost exercitat
împotriva unei hotărâri pronunțate la 6 decembrie 2010, prin aceasta
înfrângându-se dispozițiile exprese, imperative și contrarii ale art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora „hotărârea judecătorului pronunțată
potrivit alin. (8) este definitivă” - așa cum au fost modificate prin Legea nr.
202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,
publicată în M. Of., nr. 714/26.10.2010, dispoziții care au intrat în vigoare
la data de 26 noiembrie 2010, așadar mai înainte de data pronunțării hotărârii
atacate.
Așa fiind, rezultă
fără echivoc că recursul declarat de petiționara D.D.E. nu este îngăduit
obiectiv de norma penală sus-citată și în consecință acesta se privește ca
inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., tinzând să atenteze la ordinea de
drept constituțională stabilită prin lege.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petiționara D.D.E. împotriva Sentinței penale
nr. 96/S din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă
recurenta-petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 2 martie 2011.