ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 96/S din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.D.E., împotriva Ordonanței din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de intimații S.F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 289 alin. (1) și 291 C. pen., și P.R.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., soluție menținută prin Rezoluția din 3 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menținut soluția dată prin ordonanța atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la plata sumei de 500 RON, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că prin plângerea formulată de petenta D.D.E. s-a solicitat desființarea Ordonanței din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații S.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 și 291 alin. (1) C. pen. și P.R.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., soluție menținută prin Rezoluția din 3 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În motivarea plângerii petenta arată că intimații, în calitate de organe de cercetare penală, fiind învestiți cu plângerile formulate de petentă și instrumentarea cazurilor privind proprietatea petentei și conflictele existente cu vecinii, nu au apreciat în mod corect probele administrate, au audiat martori mincinoși, ale căror declarații au fost apreciate ca și corecte, deși petenta este în dușmănie și conflict cu respectivele persoane, nu a fost audiată în calitate de persoană vătămată; intimații au abuzat de funcțiile lor și au inserat date necorespunzătoare adevărului în înscrisurile oficiale pe care le-au întocmit.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: În cursul anului 2005, lunile februarie și martie, petenta a formulat plângeri penale împotriva lui Ș.G., vecin cu petenta de apartament, prin care reclama faptul că acesta i-a sustras și distrus mai multe bunuri, printre care și bunuri de valoare, ulterior pătrunderii fără drept în locuința petentei, în același timp lovind-o și adresându-i insulte. În Dosarul penal cu nr. 1416/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-au efectuat cercetări față de numiții B.E. și M.N. - agenți de poliție în cadrul Secției 1, sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. și art. 246 C. pen., constând în aceea că cei doi lucrători de poliție au întocmit un proces-verbal nereal, în care nu au enumerat bunurile reclamate, totodată au instigat mai multe persoane, vecini ai persoanei vătămate, la mărturie mincinoasă.

Prin Rezoluția din 14 mai 2009 emisă de magistratul procuror S.F., s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cei doi agenți de poliție, apreciindu-se că faptele reclamate de persoana vătămată nu există. Împotriva soluției a formulat plângere în temeiul art. 278 alin. (3) C. proc. pen., persoana vătămată D.D.E., iar prin Rezoluția din 19 iunie 2009 emisă de magistratul P.R.A. - prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate, apreciindu-se că soluția emisă de magistratul procuror S.F. este legală și temeinică. În Dosarul penal nr. 1491/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-au efectuat cercetări față de următoarele persoane: - agenții de poliție B.V.

și N.P., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.; - medicii P.F., B.B., D.I., A.R.S., B.V., N.C., M.C., G.A.I., M.M., V.A. și I.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 288 alin. (1) și art. 246 C. pen.; - agentul de poliție A.I., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. Prin Rezoluția din 18 august 2009 emisă de magistratul procuror S.F., s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de persoanele sus-menționate. Împotriva soluției, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc.

pen., iar prin Ordonanța din 13 octombrie 2009 emisă de conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov (prim procuror adjunct M.S.) s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acesteia, apreciindu-se soluția emisă de procurorul S.F. ca legală și temeinică. Petenta, în Dosarul nr. 1416/P/2009, susține că organele de poliție care s-au deplasat la domiciliul său nu au enumerat în procesul-verbal bunurile reclamate de ea și i-au instigat pe vecini să declare în mod nereal, agenții de poliție B.E. și M.N. întocmind un proces-verbal nereal.

Totodată, petenta susține că procurorii, intimați în prezenta cauză, i-au respins probele solicitate, nu au audiat-o în calitate de persoană vătămată, din probele dosarului Curtea reținând că aceștia au procedat potrivit convingerii lor și deontologiei profesionale, nefiind indicii privind neîndeplinirea cu știință sau îndeplinirea în mod defectuos a actelor în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, prin care să se fi cauzat vreo vătămare, ori comiterea vreunei infracțiuni de fals intelectual.

Soluția pronunțată de procurorul S.F., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi agenți de poliție, s-a întemeiat pe actele și probele administrate în cauză, procurorul de caz apreciind că faptele reclamate de petentă nu există, soluție menținută prin Rezoluția din 19 iunie 2009, de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, iar în Dosarul nr. 1491/P/2009 soluția pronunțată de același procuror, de neîncepere a urmăririi penale, a fost menținută prin Rezoluția din 13 octombrie 2009 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Petenta, pe parcursul a mai multor termene, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, din diferite dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, petiții înaintate diferitelor instituții ale statului, precum și mai multe seturi de fotografii, prin care se consideră victima abuzurilor efectuate de organele de poliție și parchet asupra sa, cu scopul de a o împiedica pe aceasta în recuperarea prejudiciului ce i-a fost cauzat și al netrimiterii în judecată al celor vinovați, însă aceste înscrisuri nu dovedesc cele reclamate de petentă în plângerea sa, cu privire la prezumtivele fapte săvârșite de intimați, ci reflectă întregul istoric al neînțelegerilor acesteia cu vecinul său Ș.G. și alte persoane din imobilul în care aceasta locuiește.

Totodată, petenta a solicitat instanței și atașarea la prezentul dosar a mai multor dosare penale care se aflau în curs de soluționare pe rolul instanțelor din Brașov. Faptul că persoana vătămată nu este mulțumită de soluțiile pronunțate nu poate induce ideea că magistrații procurori au săvârșit fapte de natură penală. Totodată, nici legătura de familie a doamnei procuror P.R.A. nu este motiv pentru a exista suspiciuni că doamna magistrat a săvârșit fapte penale, iar faptul că este căsătorită cu un angajat al Ministerul Administrației și Internelor privește viața personală și privată a magistratului și în niciun caz activitatea profesională a acestuia. De asemenea, împotriva soluțiilor pronunțate de magistrații procurori, petenta poate formula plângere potrivit art. 278 1 C. proc.

pen. la instanța competentă, supunând soluțiile acestora controlului judecătoresc. Față de considerentele de mai sus, instanța apreciază că faptele reclamate de petentă nu există și urmează ca în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă plângerea, ca nefondată. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționara D.D.E., criticând-o ca neîntemeiată, solicitând casarea acesteia, fără a expune în scris motivele de critică și fără a se prezenta personal spre a-l motiva oral în ziua judecății. Examinând din oficiu recursul de față, Înalta Curte are în vedere că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri pronunțate la 6 decembrie 2010, prin aceasta înfrângându-se dispozițiile exprese, imperative și contrarii ale art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., potrivit cărora „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă” - așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of., nr. 714/26.10.2010, dispoziții care au intrat în vigoare la data de 26 noiembrie 2010, așadar mai înainte de data pronunțării hotărârii atacate. Așa fiind, rezultă fără echivoc că recursul declarat de petiționara D.D.E. nu este îngăduit obiectiv de norma penală sus-citată și în consecință acesta se privește ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., tinzând să atenteze la ordinea de drept constituțională stabilită prin lege.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara D.D.E. împotriva Sentinței penale nr. 96/S din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta-petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2011.