ÎCCJ, Decizia nr. 110/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1379 din 8 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.A. împotriva ordonanței nr. 998/P/2009 din 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. A fost menținută ordonanța atacată, iar petenta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin ordonanța nr. 998/P/2009 din 23 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a dispus: 1. neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen.

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), art. 246 și art. 250 C. pen. față de P.C., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. față de C.D., C.I.M., B.S.M., R.A.C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, întrucât nu există date și indicii cu privire la săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestora. 2. disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea competenței de soluționare a cauzei cu privire la faptele și persoanele indicate la punctul II din ordonanță, în favoarea Direcției Naționale Anticorupție – Structura Centrală și trimiterea către instituția sus menționată a materialului de urmărire penală disjuns.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 – 45 C. proc. pen., raportat la art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și a dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut următoarele: Persoana vătămată C.A. a formulat plângere penală, adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (plângerea fiind înregistrată inițial sub nr. 3269/VIII/1/2009 din 6 iulie 2007 iar ulterior sub nr. 998/P/2009) împotriva numitei P.C. – procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen.

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și purtare abuzivă prevăzută și pedepsită de art. 250 C. pen. De asemenea împotriva numitelor C.D., C.I.M., B.S.M., R.A.C. procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.. Prin aceeași plângere a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului S.G. – primarul municipiului Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii (filele 1- 13) numita C.A.

a arătat că este soția numitului C.I., fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în prezent decedat. Cu privire la decesul soțului său a susținut că s-a produs urmare a raporturilor de serviciu conflictuale cu numita P.C. care au culminat cu discuții neprincipiale în cadrul ședinței de consiliu a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 24 aprilie 2009 (ora 15.20). În cadrul acestei ședințe P.C. – procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a făcut cunoscut faptul că pentru a ocupa funcția de procuror general adjunct al aceleiași unități de parchet, a propus-o pe doamna procuror B.M. fapt ce l-a nemulțumit pe defunctul procuror C.I.

căruia, conform susținerilor soției sale, i s-ar fi promis anterior de procurorul general P.C. că va fi propus pentru a ocupa funcția mai sus arătată. Cu privire la această împrejurare numita C.A. a arătat că discuția dintre soțul său și procurorul general mai sus arătat a fost gravă iar supărarea survenită în urma acestei discuții i-a provocat stop cardiac iar ulterior comoție cerebrală și deces. C.A. a mai făcut referiri, printre altele, și la ascensiunea profesională a procurorului general P.C. punând-o pe seama sprijinirii acesteia de către procurori care fac parte sau au făcut parte din structuri ale Ministerului Public, ale altor instituții sau de către persoane care ocupă funcții politice, de asemenea, a făcut referiri la raporturi de serviciu neprincipiale între procurorul general mai sus arătat și unii dintre procurorii aflați în subordine, arătând că fostul său soț C.I.

a fost împiedicat de aceeași P.C. să ocupe un post de inspector în cadrul CSM. Relativ la toate aceste relatări s-a constatat că, sunt descrise împrejurări despre care C.A. a aflat de la soțul său (în prezent decedat), neavând nicio participare directă la producerea lor și neindicând niciun alt mijloc de probă pentru susținerea lor. Ca urmare, nu s-a putut contura existența unor date și indicii de săvârșire a unor fapte penale, inclusiv a infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută și pedepsită de art. 250 C. pen. Prin aceeași plângere s-au adus învinuiri numitelor P.C., C.D., C.I.M., B.S.M. și R.A.C. cu privire la sustragerea sumei de 68 000 lei din sertarul biroului de serviciu pe care îl folosise fostul procuror C.I., sustragere care ar fi avut loc după decesul acestuia.

Cu privire la această sumă de bani numita C.A. a declarat că la data de 24 aprilie 2009, când a ajuns la domiciliu, defunctul său soț i-a spus că a uitat-o în sertarul biroului său de la serviciu și că intenționa să o schimbe în euro pentru a achita un credit a cărui dobândă crescuse. În cuprinsul plângerii nu s-a făcut nicio referire la proveniența acestei sume de bani. Din actele aflate la dosarul cauzei a rezultat că la data de 29 aprilie 2009 C.A. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în biroul defunctului, de unde, pe bază de proces-verbal (filele 15 – 16), a ridicat de la reprezentanții acestei unități de parchet toate bunurile personale existente în acea cameră și care au aparținut lui C.I.

Din examinarea procesului-verbal la care s-a făcut referire mai sus s-a reținut că acesta a fost semnat și, deci, însușit de C.A., fără ca în cuprinsul acestuia să se facă vreo mențiune referitoare la existența sumei de 68.000 lei în biroul defunctului și fără ca să se solicite restituirea ei. De asemenea, la data de 5 mai 2009, C.A. s-a prezentat din nou la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov unde pe baza unui nou proces-verbal (fila 17) i-au fost predate, în prezența procurorului general P.C., referate și lucrări de licență care se aflaseră în posesia defunctului; de asemenea, i-au fost predate și facturi de energie electrică care au aparținut acestuia. Din examinarea acestui proces-verbal a rezultat că nici cu această ocazie numita C.A.

nu a făcut vreo referire la suma de 68 000 lei, nu a solicitat restituirea ei și a semnat procesul-verbal care s-a încheiat cu mențiunea „Niciuna dintre părți nu are obiecțiuni față de cuprinsul prezentului înscris”. S-a reținut că de la data decesului defunctului (24 aprilie 2009) dată de la care numita C.A. a declarat că avea cunoștință despre existența sumei de bani și până la data formulării prezentei plângeri (27 iunie 2009) au trecut aproximativ 2 luni, timp în care susnumita a avut două ocazii în care ar fi putut să încerce recuperarea sumei de bani însă nu a făcut-o, mai mult decât atât, s-a comportat ca și când nu ar fi avut cunoștință despre existența acestei sume. Toate aceste aspecte au condus la concluzia că nu există date și indicii temeinice cu privire la existența vreunei fapte de furt și, pe cale de consecință, nici cu privire la existența vreunei acțiuni de instigare la săvârșirea acestei fapte.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pretins a fi fost săvârșită de P.C., care în calitate de reprezentant legal al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a emis o adresă către Primăria Municipiului Brașov din care rezulta că raporturile de muncă dintre Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și C.I.

au încetat urmare a decesului acestuia, s-a constatat că nu există date și indicii nici cu privire la săvârșirea acestei fapte, întrucât susnumita, în calitate de angajator și-a îndeplinit corect îndatoririle de serviciu care o obligau să comunice această situație locatorului, (conform contractului de închiriere/locuință de serviciu nr. 73 din 16 mai 2003, filele 35 – 37) având în vedere și dispozițiile art. 79 alin. (6) și (7) din Legea nr. 303/2004 (fila 74). În ceea ce privește săvârșirea de către aceeași persoană a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin nerespectarea dispozițiilor art. 81 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 (filele 10, 75) și art. 28 din O.U.G.

nr. 27/2006 (filele 10, 11,76) s-a constatat că nici cu privire la săvârșirea acestor fapte nu există date și indicii întrucât, conform documentelor transmise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, numita C.A. în calitate de soție supraviețuitoare cât și copii decedatului în calitate de urmași, au primit, cu respectarea întocmai a dispozițiilor legal pretins a fi încălcate, atât cele „7 indemnizații de încadrare lunare brute” cât și cele 3 indemnizații de pensie de urmaș (filele 77-83). Prin aceeași plângere C.A. a sesizat faptul că P.C., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov i-a promis numitului S.G. – primarul Municipiului Brașov că în schimbul evacuării din apartament „o să-i închidă un dosar penal” pe care îl are în lucru (fila 10) de asemenea că va dispune față de acesta o soluție favorabilă și anume aceea de scoatere de sub urmărire penală (filele 11,12).

Totodată a susținut că P.C., în anul 2001 a fost răsplătită cu un teren situat în zona turistică a localității Sâmbăta de Sus în schimbul dispunerii unei rezoluții de scoatere de sub urmărire penală față de numitul F.I., primarul comunei Voila, județul Brașov. Față de aceste aspecte s-a constatat că persoana vătămată a indicat date cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare și în consecință, având în vedere și dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu privire la acestea s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată de procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr. 3023/1481/II/2/2010, din data de 22 aprilie 2010. Cu privire la plângerea cu soluționarea căreia prima instanță a fost investită potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. aceasta a reținut că, este nefondată. Astfel, examinând ordonanța de neîncepere a urmăririi penale în raport cu criticile formulate de petentă, prima instanță a constatat că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă nici un indiciu din care să reiasă că intimatele magistrați procurori P.C., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și C.D. , C.I.M., B.S.M., R.A.C. ar fi săvârșit infracțiunile reclamate.

S-a reținut că din actele dosarului a rezultat că la data de 24 aprilie 2009, a intervenit decesul numitului C.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, urmare unui stop cardio-respirator. Soția defunctului, C.A. s-a prezentat ulterior la unitatea de parchet, preluând bunurile existente în biroul defunctului, ocazie cu care s-a întocmit procesul-verbal din 29 aprilie 2009 în prezența numiților D.R.C., procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, S.B., procuror în cadrul aceleiași unități de parchet și M.M., prim-grefier, actul fiind semnat de toate persoanele menționate.

La data de 5 mai 2009, în baza unui proces-verbal de predare-primire, semnat de C.P., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, M.S., consilier juridic la aceeași unitate de parchet și C.A., acesteia din urmă i s-au predat lucrări și referate ce s-au aflat în posesia defunctului C.I., niciuna din părțile prezente neavând obiecțiuni referitoare la aspectele consemnate în respectivul act. Verificările efectuate în cauză nu au relevat date sau indicii privind derularea vreunei activități infracționale de către magistrații procurori reclamați, aceștia îndeplinindu-și sarcinile specifice de serviciu, cu respectarea legii, fără a vătăma sau îngrădi interesele legale ale petiționarei.

S-a reținut, totodată că predarea-primirea bunurilor ce au aparținut defunctului C.I. s-a realizat în condiții legale, petenta semnând fără obiecțiuni actele întocmite în acest sens, la datele respective acestea nesesizând comiterea vreunei fapte de sustragere a sumei de 68.000 lei, plângerea penală în acest sens fiind formulată după aproximativ 2 luni.

Prima instanță a apreciat că adresa întocmită la nivelul conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în legătură cu încetarea raportului de muncă cu magistratul C.I., nu constituie un act abuziv al magistratului C.P., în înțelesul dispozițiilor art. 246 C. pen., înscrisul respectiv atestând o situație reală, intimata în calitate de angajator îndeplinindu-și corect îndatoririle de serviciu, care o obligau să comunice această situație locatorului (conform contractului de închiriere /locuință de serviciu nr. 73 din 16 mai 2003, filele 35-37) și față de dispozițiile art. 79 alin. (6) și (7) din Legea nr. 303/2004 (fila 74). S-a constatat că afirmațiile petentei în sensul nerespectării obligațiilor privind plata unor sume de bani stabilite de lege pentru membrii familiei decedatului nu au fost susținute de probele administrate de procuror, la dosar fiind atașate dovezi privind sumele virate către soția și copiii defunctului, reprezentând cele 7 indemnizații lunare și cele 3 pensii de urmaș.

Astfel, în favoarea numitei C.A. și a numiților C.I.S. și C.I.F. (copiii petentei) s-au emis ordinele de plată nr. 288 din 17 iulie 2009, nr. 333 și nr. 334 din 11 august 2009, reprezentând contravaloare ajutor deces conform art. 81 din Legea nr. 303/2004 și indemnizații pensie urmaș conform art. 28 din O.U.G. nr. 27/2006 (filele 77-83 din dosar), petiționara, contestând cuantumul acestor sume, fiind nemulțumită de faptul că nu s-ar fi efectuat mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al defunctului cu privire la sporurile cuvenite, precum și faptul că s-au sustras file din acel carnet de muncă, afirmații ce nu au fost însoțite de dovezi.

Celelalte critici ale petentei referitoare la pretinsa comitere a infracțiunii de purtare abuzivă constând în atitudinea jignitoare ce ar fi fost manifestată de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în raport cu activitatea profesională a magistratului C.I., atitudine ce a culminat cu discuția purtată între soțul său și procurorul general, această discuție fiind gravă, iar supărarea survenită în urma acestei discuții i-a provocat stop cardiac și ulterior comoție cerebrală, apoi deces s-au dovedit, de asemenea, nefondate. Prima instanță a reținut, de asemenea, că deși petiționara a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, nu a produs probe în dovedirea acestora.

Trebuie precizat că nu orice nemulțumire a petiționarei angajează răspunderea penală a intimaților, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care au acționat aceștia, în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate. Prima instanță, a apreciat că din datele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimatele P.C., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și C.D., C.I.M., B.S.M., R.A.C. ar fi săvârșit infracțiunile reclamate, în mod corect procurorul stabilind că faptele reclamate de petiționară nu există și dispunând neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., ordonanța atacată fiind legală și temeinică, iar plângerea petentei, nefondată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petenta, criticând-o, în esență, astfel după cum rezultă din motivele de recurs și completarea acestora (filele 2-17 și, respectiv filele 85-86 dosar recurs) pentru nelegalitate, netemeinicie, nelegala constituire a completului de judecată (art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen.) din trei și nu doi judecători cum era indicat pe lista de ședință, cu consecința nulității hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., nepronunțarea asupra probelor care ar fi condus la aflarea adevărului, comiterea unei grave erori de fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri eronate, greșita aplicare a legii, precum și faptul că hotărârea este contrară legii; s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța competentă, având în vedere existența infracțiunilor reclamate, neaudierea martorilor și a petentei. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. se constată că acesta este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc.

pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiții pozitive, a existenței de date referitoare la comiterea unei infracțiuni și a unei condiții negative, a inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de dispozițiile art. 10 C. proc. pen. În cauza dedusă judecății, procurorul, sesizat prin plângerea petentei, a efectuat acte premergătoare, cu respectarea dispozițiilor art. 224 C. proc. pen., verificările apreciate ca utile cauzei și fundamentării soluției dispuse, de neîncepere a urmăririi penale față de intimații magistrați, faptele reclamate neexistând în materialitatea lor.

Din analiza actelor dosarului se constată că petenta, pe fondul de tensiune determinat de decesul soțului său, magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nemulțumită de consecințele patrimoniale determinate de încetarea raporturilor de serviciu prin decesul soțului său, a conferit relevanță penală activităților reale sau pretins a fi fost desfășurate de anumiți magistrați procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. După cum în mod corect s-a reținut și în cuprinsul ordonanței și al sentinței atacate, afirmațiile petentei (reluate și în cuprinsul motivelor de recurs) rămân la stadiul de simple aserțiuni subiective și nedovedite. Astfel, se constată că petenta a primit în baza unor procese-verbale de predare-primire bunurile (inclusiv înscrisuri cu caracter personal) defunctului său soț, semnând fără obiecțiuni respectivele procese-verbale și nesemnalând sustragerea unora dintre acestea.

De asemenea, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 303/2004 și ale O.U.G. nr. 27/2006 familia defunctului a beneficiat de sumele de bani prevăzute de dispozițiile legale incidente, petenta nedovedind stabilirea greșită a cuantumului acestora. Se constată, totodată, că intimata P.C., în funcția de conducere deținută în cadrul unității de parchet în care își desfășura activitatea, s-a limitat la a desfășura activități legale, atât în sfera raporturilor de serviciu, cât și cu privire la chestiunea contractului de închiriere al cărui beneficiar fusese defunctul soț al petentei. Așa fiind, se reține că afirmațiile petentei nu au fost apte a proba realitatea susținerilor sale, spre a se concluziona în sensul comiterii, de către intimații magistrați, a unor fapte penale, acestea neexistând în materialitatea lor, astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de către procuror este legală și temeinică, fiind în mod corect menținută de către prima instanță.

Criticile invocate în cuprinsul motivelor de recurs sunt nefondate. Referitor la aspectul compunerii instanței se constată că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, din trei judecători, fără încălcarea dispozițiilor legale privind incompatibilitățile, petenta neformulând, de altfel, cerere de recuzare a magistratului considerat incompatibil a participa la soluționarea cauzei. Sub aspect probator se constată că prima instanță a respectat dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., formându-și convingerea pe baza materialului dosarului, ordonanței atacate și plângerii petentei care a avut posibilitatea reală și efectivă de a dovedi temeinicia susținerilor sale.

Critica privind neefectuarea unor anumite acte de cercetare, apreciate de petentă ca utile nu poate fi primită, întrucât potrivit art. 224 C. proc. pen. procurorul este singurul în măsură ca, în etapa actelor premergătoare, să dispună verificările apte a fundamenta soluția ce urmează a se dispune, iar instanța de judecată, în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen., posibilitatea de a administra numai proba cu înscrisuri, în condițiile prevăzute de dispozițiile alin. (7) al normei menționate. Așadar, se constată că hotărârea atacată este legală, temeinică și riguros motivată, dând o corectă interpretare și aplicare dispozițiilor legale incidente în cauză, prima instanță stabilind în mod corect obiectul devoluțiunii cauzei.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.A. împotriva sentinței nr. 1379 din 8 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4598/1/2010. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.