ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3590/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3590/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42/F din 7 iunie 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul T.J. împotriva ordonanței nr.

1734/P/2009 din 09 martie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov de neîncepere a urmăririi

penale față de intimații

L.V., C.D.D., C.N., P.C. și N.S.D. soluție

menținută prin ordonanța nr.

261/IJ/2/2010

din 16 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă

Curtea de Apel Brașov

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., s-a menținut soluția dată prin ordonanța atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost

obligat petentul

la plata sumei de 100 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța acesta hotărâre, instanța de fond a

reținut că, prin plângerea formulată de petentul T.J. s-a solicitat

desființarea ordonanței nr. 1734/P/2009 din 09

martie 2010 a Parchetului de

pe lângă

Curtea de Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de

intimații

L.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246

C. pen., C.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 246 C. pen., C.N. pentru săvârșirea

infracțiunii prev.

de art. 246 C. pen., P.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și N.S.D. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen. soluție menținută prin ordonanța

nr. 26I/11/2/2010 din 16 aprilie 2010 a

procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În motivarea plângerii, petentul

a susținut că intimații, în calitate de

organe

de cercetare penală, prin acțiunile și inacțiunile lor, în timpul exercitării

atribuțiilor de serviciu, în timpul divergențelor existente între SC U.I. SRL

Covasna administrată de petent și numitul S.S., nu au luat nici o măsură prin care

societatea petentului să-și poată derula activitatea de producție.

Din actele și lucrările

dosarului instanța a reținut următoarele:

La datele de 06 iunie 2007 și

respectiv 07 iunie 2007, SC U.I. SRL

Sf.

Gheorghe, prin reprezentant legal T.J. a formulat 2 memorii cu un conținut

similar adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (nr.

343/VIII/I/2007) și respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție (nr. 2317/2007) prin care solicita efectuarea

de cercetări cu privire la activitatea

desfășurată de organele de poliție din

cadrul Inspectoratului de Poliție

al Județului Brașov, care în mod abuziv

ar

fi împiedicat desfășurarea normală a activității punctului de lucru situat

în

Târlungeni Sat Zizin județul Brașov.

Prin referatul nr.

561/VIII/I/2007 din 06 iulie 2007 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus înregistrarea în

evidența cauzelor penale sub nr. 250/P/2007, a celor două sesizări

susmenționate în vederea efectuării de cercetări față de numiții C.D., P.C.,

N.D., I.A., S.C., L.V. și C.N. - ofițeri/subofițeri din cadrul I.P.J. Brașov,

relativ la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen., faptele constând în următoarele:

- C.D. - nu a dispus evacuarea de pe teren a

intrușilor în data de 07 iulie 1999, mulțumindu-se doar să încheie un

proces-verbal de situație;

- P.C. și N.D. - nu au luat măsuri pentru conservarea

bunurilor aparținând SC U.I. SRL Sf. Gheorghe;

- L.V. și C.N. - au emis citația din 05 aprilie 2001

relativ la reclamațiile 194309 și 14326, sub sancțiunea amenzii;

- I.A. - emiterea răspunsului

nr. 793 din 08 septembrie 1999, deși la

acea

dată hotărârea civilă 8457/1999 a Judecătoriei Brașov era definitivă, termenul

de apel expirase de drept, independent de declararea în cauză a declarării căii

de atac a apelului;

- S.C. - redactarea nelegală a adresei nr. 1041 din

09 noiembrie 1999.

Prin ordonanța nr. 250/P/2007 din 20 martie 2008 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen., avându-se în vedere faptul că I.A. și S.C. au avut gradul de chestor

principal de poliție și respectiv general de brigadă cu o stea.

Prin ordonanța nr. 441/P/2008 din 30 iulie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numiții I.A. și S.C. relativ la

infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât relativ la

data săvârșirii faptelor menționate în plângere (08 septembrie 1999 și 09

noiembrie 1999) s-a împlinit

termenul de

prescripție al răspunderii penale. Prin aceeași ordonanță s-a

dispus

disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul

Brașov în vederea continuării cercetărilor față de ceilalți făptuitori.

Prin rezoluția nr. 250/P/2007 din 05 august 2008 a

Parchetului de pe

lângă Tribunalul Brașov

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

C.D., P.C., N.D., L.V.

și C.N. relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen., deoarece în cauză s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii

penale raportat la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor și respectiv la datele săvârșirii

faptelor reclamate (07 iulie 1999 și 05 ianuarie 2001).

Împotriva acestei rezoluții, SC U.I. SRL, prin

reprezentant legal, a formulat plângere adresată prim procurorului Parchetului

de pe lângă Tribunalul Brașov, susținând că în cauză nu s-a împlinit termenul

de prescripție al răspunderii penale, fapta de abuz în serviciu având un

caracter continuu.

Prin rezoluția nr. 769/ll/2/2008 din 01 septembrie

2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus

respingerea plângerii împotriva rezoluției nr. 250/P/2007 din 05 august 2008

drept neîntemeiată, constatându-se că în cauză nu se poate reține forma continuată

a infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind îndeplinită condiția ca, în baza

aceleași rezoluții infracționale făptuitorii să omită cu știință a îndeplini

sau să îndeplinească defectuos un act, în mod repetat, lezând interesele legale

ale persoanei vătămate.

Împotriva soluției procurorului, SC U.I. SRL Sf.

Gheorghe a formulat plângere în fața instanței de judecată, iar prin sentința

penală nr. 47/F din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brașov (dosar nr.

6120/62/2008) s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a

Tribunalului Brașov și declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin sentința penală nr. 56/F din 09 iulie 2009 a

Curții de Apel Brașov (dosar nr. 6120/62/2008) s-a hotărât desființarea rezoluției

nr. 250/P/2007 din 05 august 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov

și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov spre competentă

soluționare, apreciindu-se că, în raport de calitatea

făptuitorilor C.N. - ofițer operativ principal I echivalent cu actualul

grad de comisar de poliție și L.V. - ofițer operativ I

echivalent cu

actualul grad de comisar de poliție, competența de soluționare a cauzei

aparține Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Analizând plângerea, procurorul a constatat că sunt

incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., deoarece a intervenit

prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. de

art. 246 C. pen.,

avându-se în vedere

limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală (6 luni - 3 ani închisoare)

dispozițiile art. 122 lit. d) C. proc. pen. și

respectiv datele la care

s-au comis faptele reclamate.

În ceea ce privește plângerea

penală formulată de SC U.I. SRL

Sf. Gheorghe, prin reprezentant T.J., la data de 15

octombrie 2009 prin

care

se solicita cercetarea numitul B.A. în calitate de fost șef de post

de Poliție Târlungeni în

perioada 1999-2000, s-a dispus disjungerea și

declinarea soluționării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brașov, având în vedere faptul că

sus-numitul a avut gradul de

agent

șef principal de poliție și calitatea de organ al poliției judiciare.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 45 C. proc.

pen., art. 42 C. proc. pen., art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. f ) C. proc. pen. și

art. 27 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 218/2002, art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați.

Împotriva acestei ordonanțe, în temeiul art. 278 C.

proc. pen.

, petentul a formulat plângere la

procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

care prin ordonanța nr.

261/11/2 din 16

aprilie 2010 a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petent.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere instanței, susținând că în

ordonanța procurorului reținerea prescripției răspunderii penale pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen. nu este corectă, întrucât făptuitorii au săvârșit

infracțiunea în formă continuată, consumarea acesteia intervenind la momentul

condamnării prin sentința penală nr. 1405 din 05 iunie 2003 a Judecătoriei

Brașov a inculpatului S.S.

Prin sentința penală sentinței penale nr. 42/F din 7

iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.J., împotriva

ordonanței nr. 1734/P/2009 din 09 martie 2010 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov de neîncepere a

urmăririi penale față de

intimații L.V., C.D.D., C.N., P.C. și N.S.D.

soluție menținută prin ordonanța nr. 261 /lj/2/2010 din 16 aprilie 2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., s-a menținut soluția dată prin ordonanța atacată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut că susținerile petentului sunt nefondate, iar soluția pronunțată de

procuror prin ordonanța nr. 1734/P din 09 martie 2010 este temeinică și legală,

în raport de data săvârșirii faptelor imputate făptuitorilor.

Astfel, făptuitorul C.D. la data de 07 iulie 1999 nu

a

dispus evacuarea de pe teren a lui S.S. și

a persoanelor care-l

însoțeau pe acesta, P.C. și N.D. la data de 08

iulie 1999 nu au luat nici o măsură pentru conservarea bunurilor SC U.I. SRL,

L.V. și C.N. au emis la data de 05 aprilie 2001 citații sub sancțiunea amenzii.

Faptele reclamate că au fost

săvârșite de făptuitori s-au consumat

din momentul săvârșirii acestora, la data întocmirii

actelor, în exercitarea

atribuțiilor lor

de serviciu, cele indicate de petent neavând nici o legătură de cauzalitate cu

condamnarea numitului S.S., pentru a se putea reține săvârșirea acestora în

formă continuată.

S-a reținut că, potrivit prev.

art. 41 alin. (2) C. pen., „infracțiunea este continuată când o persoană

săvârșește la diferite intervale de timp,

dar

în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare

în parte, conținutul aceleiași infracțiuni".

Astfel, din coroborarea tuturor probelor de la dosar

nu rezultă că făptuitorii au săvârșit la diferite intervale de timp, acțiuni

sau inacțiuni,

care să reprezinte, fiecare

în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Totodată, condamnarea lui S.S. de către instanța de

judecată, în urma unui proces penal, care implică atât faza de urmărire penală,

cât și cea de judecată, fapta acestuia fiind săvârșită în perioada 21 - 23

iulie 1999, iar sentința penală a fost pronunțată la data de 05 iunie 2003 (f.

65-68 dos. u.p.), nu poate constitui motiv al reținerii complicității

făptuitorilor la săvârșirea infracțiunii de furt de către S.S. și a săvârșirii

de către aceștia a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. în formă continuată.

S-a reținut că, în raport de data comiterii faptelor reclamate, instanța de

fond a apreciat că sunt întrunite dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen. și sunt

incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., deoarece a intervenit

prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246

C. pen., cum în

mod corect s-a reținut și

în ordonanța care formează obiectul plângerii.

Împotriva acestei sentințe

penale, în termen legal, a declarat recurs

petentul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a

intimaților, făcând referire la situația de fapt.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

In mod corect s-a stabilit că în cauză răspunderea

penală pentru infracțiunea care face obiectul sesizării petentului este

înlăturată prin împlinirea prescripției, fiind incidente dispozițiile art. 10

lit. g) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

Conform dispozițiilor art. 121 alin. (1) C. pen.,

prescripția înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Potrivit

naturii sale juridice, prescripția răspunderii penale este o cauză de stingere

a răspunderii penale și, implicit, o cauză care împiedică punerea în mișcare

sau exercitarea acțiunii penale. Ea face să se stingă dreptul statului de a

trage la răspundere penală pe infractor și obligația acestuia de a răspunde

penal, iar împlinirea termenului prescripției trebuie verificată de organul

judiciar înaintea oricărei probleme privind fondul cauzei.

Astfel, prin ordonanța din data 9 martie 2010 dată în

dosarul nr. 1734/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a

dispus în mod legal neînceperea urmăririi penale

față de intimații L.V.

, C.D.D., C.N., P.C. și N.S.D., având în vedere că

petentul T.J. a formulat plângere penală împotriva acestora la datele de 06 iunie

2007 și 07 iunie 2007, după împlinirea termenului de prescripție.

Răspunderea penală pentru

infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., se prescrie într-un termen de 5

ani, conform art. 122 lit. d) C. pen., iar acest

termen a început să curgă de la 07 iulie 2009, 08 iulie 2009 și 05

aprilie 2001,

datele la care se pretinde că intimații au săvârșit aceste

fapte.

Nu pot fi reținute susținerile petentului în sensul

că intimații au săvârșit infracțiunea în formă continuată, consumarea acesteia intervenind

la data condamnării numitului S.S., prin sentința penală nr. 1405/05 iunie 2003

a Judecătoriei Brașov, întrucât faptele imputate intimaților s-au consumat la

data exercitării de către aceștia a atribuțiilor lor de serviciu, nevând nicio

legătură cu condamnarea

numitului S.S.

Î

n consecință, respingând plângerea și menținând ordonanța atacată, prima

instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat,

recursul declarat de petentul

T.J. împotriva sentinței penale nr.

42/F din 7 iunie 2010 a Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petentul T.J.

împotriva sentinței penale nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la

plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 14 octombrie 2010.