ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3590/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.J. împotriva ordonanței nr. 1734/P/2009 din 09 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de intimații L.V., C.D.D., C.N., P.C. și N.S.D. soluție menținută prin ordonanța nr. 261/IJ/2/2010 din 16 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a menținut soluția dată prin ordonanța atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța acesta hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată de petentul T.J. s-a solicitat desființarea ordonanței nr. 1734/P/2009 din 09 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de intimații L.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., C.D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., C.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și N.S.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

soluție menținută prin ordonanța nr. 26I/11/2/2010 din 16 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. În motivarea plângerii, petentul a susținut că intimații, în calitate de organe de cercetare penală, prin acțiunile și inacțiunile lor, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în timpul divergențelor existente între SC U.I. SRL Covasna administrată de petent și numitul S.S., nu au luat nici o măsură prin care societatea petentului să-și poată derula activitatea de producție. Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: La datele de 06 iunie 2007 și respectiv 07 iunie 2007, SC U.I. SRL Sf. Gheorghe, prin reprezentant legal T.J.

a formulat 2 memorii cu un conținut similar adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (nr. 343/VIII/I/2007) și respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr. 2317/2007) prin care solicita efectuarea de cercetări cu privire la activitatea desfășurată de organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov, care în mod abuziv ar fi împiedicat desfășurarea normală a activității punctului de lucru situat în Târlungeni Sat Zizin județul Brașov. Prin referatul nr. 561/VIII/I/2007 din 06 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus înregistrarea în evidența cauzelor penale sub nr. 250/P/2007, a celor două sesizări susmenționate în vederea efectuării de cercetări față de numiții C.D., P.C., N.D., I.A., S.C., L.V.

și C.N. - ofițeri/subofițeri din cadrul I.P.J. Brașov, relativ la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., faptele constând în următoarele: - C.D. - nu a dispus evacuarea de pe teren a intrușilor în data de 07 iulie 1999, mulțumindu-se doar să încheie un proces-verbal de situație; - P.C. și N.D. - nu au luat măsuri pentru conservarea bunurilor aparținând SC U.I. SRL Sf. Gheorghe; - L.V. și C.N. - au emis citația din 05 aprilie 2001 relativ la reclamațiile 194309 și 14326, sub sancțiunea amenzii; - I.A. - emiterea răspunsului nr. 793 din 08 septembrie 1999, deși la acea dată hotărârea civilă 8457/1999 a Judecătoriei Brașov era definitivă, termenul de apel expirase de drept, independent de declararea în cauză a declarării căii de atac a apelului; - S.C.

- redactarea nelegală a adresei nr. 1041 din 09 noiembrie 1999. Prin ordonanța nr. 250/P/2007 din 20 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., avându-se în vedere faptul că I.A. și S.C. au avut gradul de chestor principal de poliție și respectiv general de brigadă cu o stea. Prin ordonanța nr. 441/P/2008 din 30 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții I.A. și S.C. relativ la infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât relativ la data săvârșirii faptelor menționate în plângere (08 septembrie 1999 și 09 noiembrie 1999) s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în vederea continuării cercetărilor față de ceilalți făptuitori. Prin rezoluția nr. 250/P/2007 din 05 august 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.D., P.C., N.D., L.V. și C.N. relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., deoarece în cauză s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale raportat la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și respectiv la datele săvârșirii faptelor reclamate (07 iulie 1999 și 05 ianuarie 2001). Împotriva acestei rezoluții, SC U.I.

SRL, prin reprezentant legal, a formulat plângere adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, susținând că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, fapta de abuz în serviciu având un caracter continuu. Prin rezoluția nr. 769/ll/2/2008 din 01 septembrie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, s-a dispus respingerea plângerii împotriva rezoluției nr. 250/P/2007 din 05 august 2008 drept neîntemeiată, constatându-se că în cauză nu se poate reține forma continuată a infracțiunii de abuz în serviciu, nefiind îndeplinită condiția ca, în baza aceleași rezoluții infracționale făptuitorii să omită cu știință a îndeplini sau să îndeplinească defectuos un act, în mod repetat, lezând interesele legale ale persoanei vătămate.

Împotriva soluției procurorului, SC U.I. SRL Sf. Gheorghe a formulat plângere în fața instanței de judecată, iar prin sentința penală nr. 47/F din 02 februarie 2009 a Tribunalului Brașov (dosar nr. 6120/62/2008) s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Brașov și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov. Prin sentința penală nr. 56/F din 09 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov (dosar nr. 6120/62/2008) s-a hotărât desființarea rezoluției nr. 250/P/2007 din 05 august 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov spre competentă soluționare, apreciindu-se că, în raport de calitatea făptuitorilor C.N.

- ofițer operativ principal I echivalent cu actualul grad de comisar de poliție și L.V. - ofițer operativ I echivalent cu actualul grad de comisar de poliție, competența de soluționare a cauzei aparține Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Analizând plângerea, procurorul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală (6 luni - 3 ani închisoare) dispozițiile art. 122 lit. d) C. proc. pen. și respectiv datele la care s-au comis faptele reclamate.

În ceea ce privește plângerea penală formulată de SC U.I. SRL Sf. Gheorghe, prin reprezentant T.J., la data de 15 octombrie 2009 prin care se solicita cercetarea numitul B.A. în calitate de fost șef de post de Poliție Târlungeni în perioada 1999-2000, s-a dispus disjungerea și declinarea soluționării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, având în vedere faptul că sus-numitul a avut gradul de agent șef principal de poliție și calitatea de organ al poliției judiciare. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 45 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen., art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. f ) C. proc. pen. și art. 27 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 218/2002, art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. art. 10 lit. g) C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați. Împotriva acestei ordonanțe, în temeiul art. 278 C. proc. pen. , petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care prin ordonanța nr. 261/11/2 din 16 aprilie 2010 a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere instanței, susținând că în ordonanța procurorului reținerea prescripției răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

nu este corectă, întrucât făptuitorii au săvârșit infracțiunea în formă continuată, consumarea acesteia intervenind la momentul condamnării prin sentința penală nr. 1405 din 05 iunie 2003 a Judecătoriei Brașov a inculpatului S.S. Prin sentința penală sentinței penale nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.J., împotriva ordonanței nr. 1734/P/2009 din 09 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de intimații L.V., C.D.D., C.N., P.C. și N.S.D. soluție menținută prin ordonanța nr. 261 /lj/2/2010 din 16 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a menținut soluția dată prin ordonanța atacată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că susținerile petentului sunt nefondate, iar soluția pronunțată de procuror prin ordonanța nr. 1734/P din 09 martie 2010 este temeinică și legală, în raport de data săvârșirii faptelor imputate făptuitorilor. Astfel, făptuitorul C.D. la data de 07 iulie 1999 nu a dispus evacuarea de pe teren a lui S.S. și a persoanelor care-l însoțeau pe acesta, P.C. și N.D. la data de 08 iulie 1999 nu au luat nici o măsură pentru conservarea bunurilor SC U.I. SRL, L.V. și C.N. au emis la data de 05 aprilie 2001 citații sub sancțiunea amenzii.

Faptele reclamate că au fost săvârșite de făptuitori s-au consumat din momentul săvârșirii acestora, la data întocmirii actelor, în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, cele indicate de petent neavând nici o legătură de cauzalitate cu condamnarea numitului S.S., pentru a se putea reține săvârșirea acestora în formă continuată. S-a reținut că, potrivit prev. art. 41 alin. (2) C. pen., „infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni". Astfel, din coroborarea tuturor probelor de la dosar nu rezultă că făptuitorii au săvârșit la diferite intervale de timp, acțiuni sau inacțiuni, care să reprezinte, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Totodată, condamnarea lui S.S. de către instanța de judecată, în urma unui proces penal, care implică atât faza de urmărire penală, cât și cea de judecată, fapta acestuia fiind săvârșită în perioada 21 - 23 iulie 1999, iar sentința penală a fost pronunțată la data de 05 iunie 2003 (f. 65-68 dos. u.p.), nu poate constitui motiv al reținerii complicității făptuitorilor la săvârșirea infracțiunii de furt de către S.S. și a săvârșirii de către aceștia a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. în formă continuată. S-a reținut că, în raport de data comiterii faptelor reclamate, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen. și sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc.

pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., cum în mod corect s-a reținut și în ordonanța care formează obiectul plângerii. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaților, făcând referire la situația de fapt. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat. In mod corect s-a stabilit că în cauză răspunderea penală pentru infracțiunea care face obiectul sesizării petentului este înlăturată prin împlinirea prescripției, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc.

pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Conform dispozițiilor art. 121 alin. (1) C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Potrivit naturii sale juridice, prescripția răspunderii penale este o cauză de stingere a răspunderii penale și, implicit, o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Ea face să se stingă dreptul statului de a trage la răspundere penală pe infractor și obligația acestuia de a răspunde penal, iar împlinirea termenului prescripției trebuie verificată de organul judiciar înaintea oricărei probleme privind fondul cauzei. Astfel, prin ordonanța din data 9 martie 2010 dată în dosarul nr. 1734/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus în mod legal neînceperea urmăririi penale față de intimații L.V.

, C.D.D., C.N., P.C. și N.S.D., având în vedere că petentul T.J. a formulat plângere penală împotriva acestora la datele de 06 iunie 2007 și 07 iunie 2007, după împlinirea termenului de prescripție. Răspunderea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., se prescrie într-un termen de 5 ani, conform art. 122 lit. d) C. pen., iar acest termen a început să curgă de la 07 iulie 2009, 08 iulie 2009 și 05 aprilie 2001, datele la care se pretinde că intimații au săvârșit aceste fapte. Nu pot fi reținute susținerile petentului în sensul că intimații au săvârșit infracțiunea în formă continuată, consumarea acesteia intervenind la data condamnării numitului S.S., prin sentința penală nr. 1405/05 iunie 2003 a Judecătoriei Brașov, întrucât faptele imputate intimaților s-au consumat la data exercitării de către aceștia a atribuțiilor lor de serviciu, nevând nicio legătură cu condamnarea numitului S.S.

Î n consecință, respingând plângerea și menținând ordonanța atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.J. împotriva sentinței penale nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.J. împotriva sentinței penale nr. 42/F din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2010.