ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1676/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1676/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința
penală
nr.
521 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel București -
Secția l-a Penală
a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.L.L.
împotriva rezoluției nr. 3307/l 1-2/2012 din
data de 09 octombrie 2012 a
Procurorului
General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a
obligat petentul la
plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către
stat.
Pentru a hotărî astfel a reținut că pentru o mai
bună administrare a justiției, au
fost atașate dosarele penale nr.
1319/P/2012 și nr. 3307/ll/2/2012, soluționate prin
rezoluțiile criticate de petent și a constatat că plângerea formulată
de petent este
nefondată.
Pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, a fost înregistrat la data de 17 iulie 2012, plângerea penală
formulată de petentul S.L.L.,
prin
care acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților: A.E.
C. - fost Președinte al Consiliului de Mediere
București; N.D. - agent de
poliție din cadrul Secției 4 Poliție și F.C. -
procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă
Judecătoria Sectorului 1 București, sub aspectul unor posibile
infracțiuni
săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În cuprinsul plângerii penale, petentul S.L.L. și-a
manifestat nemulțumirea cu privire la
soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă
Judecătoria Sectorului 1
București, urmare unei sesizări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de
fals, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și represiune
nedreaptă de către numita A.E.C., Președinte al
Consiliului de Mediere București, de către numitele P.N. și C.
R.P., consilieri juridici, precum și de către
numitele A.D. și
A.T., mediatori autorizați.
Petentul a subliniat că, urmarea acestei plângeri,
i-a fost comunicată soluția de
neînceperea a urmăririi penale dispuse de
către procuror F.C.,
precum și referatul
întocmit de către agentul de poliție N.D., în care nu au fost
analizate
corespunzător aspectele sesizate.
S-a
mai reținut că în plângerea formulată în fața Curții de Apel București,
petentul S.L.L. a reluat aspectele sesizate în
plângerea
adresată Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sectorului 1 București, solicitând ca
acestea să fie
reanalizate.
Curtea de Apel București a reținut că organele de
cercetare penală au procedat
la
verificări, în urma cărora, a reieșit faptul că dosarul înregistrat la
Parchetul de pe lângă
Judecătoria
Sectorului 1 București, sub nr. 5955/P/2011 a avut ca obiect plângerea
formulată de S.L. împotriva numitei C.M.A.
sub aspectul unor posibile infracțiuni de fals și
uz de fals, precum și împotriva numitelor
C.A.E., P.V., C.P.R.,
A.D. și A.T., pentru o posibilă săvârșire a
infracțiunilor de
fals, uz de fals, abuz în serviciu și represiune
nedreaptă.
Prin referatul din data de 07 februarie 2012,
întocmit de către agentul de poliție N.
D.,
din cadrul Secției 4 Poliție, s-a propus neînceperea urmăririi penale față de
numita C.M.A. sub aspectul infracțiunilor prev.
de art. 290 C. pen.
și art. 291 C. pen.
și față de numitele C.A.E., P.V.,
C.P.R.,
A.D. și A.T. sub aspectul
infracțiunilor
prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. și
art. 268 C. pen., propunere însușită, în
conformitate cu disp. art. 228 alin. (6) C. proc. pen., prin
rezoluția
nr. 5955/P/2011 din data de 18 aprilie 2012.
La finalizarea verificărilor, a fost adoptată
Ordonanța din 5 septembrie 2012, în care s-a
reținut că nu au reieșit
indicii privind exercitarea, in mod defectuos a atribuțiilor de
serviciu, de către organul de cercetare penală, de
către procuror cu prilejul efectuării de cercetări în dosarele menționate, așa
încât, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față
de procuror F.C. sub aspectul săvârșirii
infracțiunii prev. de art. 246
C.
pen., față de agentul de poliție N.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prev.
de art. 246 C. pen.
Totodată,
s-a procedat la disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în vederea
efectuării de cercetări față de A.E.C., C.M.
A.,
P.V., C.P.R., A.D.
și A.T. sub
aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291
C. pen.,
art. 246 C. pen. și art. 268 C. pen.
Împotriva acestei ordonanțe, în condițiile cerute
de lege, petentul a formulat
plângere, care a fost respinsă, ca
neîntemeiată, de către Procurorul General al
Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel București, prin Rezoluția pronunțată în dosarul
nr. 3377/ll-2/2012, la data de 9 octombrie 2012,
reținându-se, în esență, că în cauză, atât agentul de poliție, cât și
procurorul de caz au adoptai soluții legale și temeinice.
Curtea de Apel București, având în vedere
criticile ce se desprind din plângerea
formulată
de petent și depusă la instanță, a constatat că, atât Ordonanța din 5
septembrie 2012,
pronunțată în dosarul nr. 1319/P/2012, cât și Rezoluția
din 9 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr. 3377/l 1-2/2012 sunt
fundamentate pe textele de lege și motivate
corespunzător
actelor și datelor aflate la dosar și la care însuși petentul face referire.
Față de aspectele sesizate, Curtea de Apel
București a reținut că, potrivit art. 64
alin. (2) din Legea nr.
303/2004, în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în
condițiile prevăzute de lege. În conformitate cu
disp. art. 97 din Legea nr. 303/2004 exercitarea dreptului de petiționare al
persoanelor nu poate pune în discuție soluțiile
dispuse de procuror, care sunt supuse verificării sub aspectul
legalității și temeiniciei
căilor de atac prevăzute de lege.
S-a mai reținut că analiza cauzelor și
finalizarea acestora, prin adoptarea soluției
de către procuror nu pot fi interpretate ca încălcări ale atribuțiilor
de serviciu, ci ca o
aplicare a dispozițiilor legale la o situație de
fapt așa cum a fost percepută de către acesta pe baza analizării întregului
probatoriu administrat în cauză, iar modul de
apreciere
și administrare a probatoriului de către un magistrat, precum și soluția
dispusă într-o cauză nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor de atac
prevăzute de lege.
Împotriva
sentinței penale nr. 521 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel
București - Secția I-a Penală, a declarat recurs
petentul S.L.L., cauza
fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr.
8142/2/2012.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel
cum impun dispozițiile art. 385
6
alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în
temeiul art.
385
15
alin. (1)
lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul
petent S.L.L. este inadmisibil, având în vedere că decizia
pronunțată de Curtea de Apel București - secția I
penală este definitivă.
Înalta Curte reține că inadmisibilitatea
reprezintă o sancțiune procedurală care
intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe
care legea nu îl
prevede sau îl
exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept
epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar
printr-un act neprocesual.
Dispozițiile
art. 385
1
C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile,
care pot fi atacate o singură dată cu recurs.
Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ
reglementate prin norma procesual
penală,
cu arătarea imperativă a persoanelor ce ie pot folosi, precum și a condițiilor,
cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.
În prezenta cauză prin sentința penală nr. 521
din 14 decembrie 2012, Curtea de
Apel București - Secția l-a Penală a
respins ca nefondată plângerea formulată de
petentul
S.L.L. împotriva rezoluției nr. 3307/11-2/2012 din data de
09 octombrie 2012, a Procurorului General al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în condițiile în care textul
de lege prevăzut ia art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen. nu
permitea formularea nici unei căi de atac în
acest context procesual, hotărârea primei
instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea
controlului judiciar prin
recursul
solicitat de petiționar în fața înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel,
exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul
astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.
Față de considerentele precizate, înalta Curte,
în conformitate cu dispozițiile
art.
385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., va
respinge, ca inadmisibil,
recursul
declarat de petentul S.L.L. împotriva sentinței penale nr. 521
din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București
- Secția l-a Penală.
În
temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, va obliga
recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat
de petentul S.L.L.
împotriva sentinței penale nr. 521
din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București -
Secția l-a Penală.
Obligă recurentul petent
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2013.