ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1676/2013

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 521 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel București - Secția l-a Penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.L.L. împotriva rezoluției nr. 3307/l 1-2/2012 din data de 09 octombrie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel a reținut că pentru o mai bună administrare a justiției, au fost atașate dosarele penale nr. 1319/P/2012 și nr. 3307/ll/2/2012, soluționate prin rezoluțiile criticate de petent și a constatat că plângerea formulată de petent este nefondată.

Pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înregistrat la data de 17 iulie 2012, plângerea penală formulată de petentul S.L.L., prin care acesta a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților: A.E. C. - fost Președinte al Consiliului de Mediere București; N.D. - agent de poliție din cadrul Secției 4 Poliție și F.C. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, sub aspectul unor posibile infracțiuni săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În cuprinsul plângerii penale, petentul S.L.L. și-a manifestat nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, urmare unei sesizări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și represiune nedreaptă de către numita A.E.C., Președinte al Consiliului de Mediere București, de către numitele P.N.

și C. R.P., consilieri juridici, precum și de către numitele A.D. și A.T., mediatori autorizați. Petentul a subliniat că, urmarea acestei plângeri, i-a fost comunicată soluția de neînceperea a urmăririi penale dispuse de către procuror F.C., precum și referatul întocmit de către agentul de poliție N.D., în care nu au fost analizate corespunzător aspectele sesizate. S-a mai reținut că în plângerea formulată în fața Curții de Apel București, petentul S.L.L. a reluat aspectele sesizate în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, solicitând ca acestea să fie reanalizate. Curtea de Apel București a reținut că organele de cercetare penală au procedat la verificări, în urma cărora, a reieșit faptul că dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, sub nr. 5955/P/2011 a avut ca obiect plângerea formulată de S.L.

împotriva numitei C.M.A. sub aspectul unor posibile infracțiuni de fals și uz de fals, precum și împotriva numitelor C.A.E., P.V., C.P.R., A.D. și A.T., pentru o posibilă săvârșire a infracțiunilor de fals, uz de fals, abuz în serviciu și represiune nedreaptă. Prin referatul din data de 07 februarie 2012, întocmit de către agentul de poliție N. D., din cadrul Secției 4 Poliție, s-a propus neînceperea urmăririi penale față de numita C.M.A. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen. și față de numitele C.A.E., P.V., C.P.R., A.D. și A.T. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 268 C. pen., propunere însușită, în conformitate cu disp.

art. 228 alin. (6) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 5955/P/2011 din data de 18 aprilie 2012. La finalizarea verificărilor, a fost adoptată Ordonanța din 5 septembrie 2012, în care s-a reținut că nu au reieșit indicii privind exercitarea, in mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, de către organul de cercetare penală, de către procuror cu prilejul efectuării de cercetări în dosarele menționate, așa încât, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror F.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., față de agentul de poliție N.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Totodată, s-a procedat la disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în vederea efectuării de cercetări față de A.E.C., C.M.

A., P.V., C.P.R., A.D. și A.T. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. și art. 268 C. pen. Împotriva acestei ordonanțe, în condițiile cerute de lege, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin Rezoluția pronunțată în dosarul nr. 3377/ll-2/2012, la data de 9 octombrie 2012, reținându-se, în esență, că în cauză, atât agentul de poliție, cât și procurorul de caz au adoptai soluții legale și temeinice.

Curtea de Apel București, având în vedere criticile ce se desprind din plângerea formulată de petent și depusă la instanță, a constatat că, atât Ordonanța din 5 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. 1319/P/2012, cât și Rezoluția din 9 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr. 3377/l 1-2/2012 sunt fundamentate pe textele de lege și motivate corespunzător actelor și datelor aflate la dosar și la care însuși petentul face referire. Față de aspectele sesizate, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în soluțiile dispuse, procurorul este independent, în condițiile prevăzute de lege. În conformitate cu disp. art. 97 din Legea nr. 303/2004 exercitarea dreptului de petiționare al persoanelor nu poate pune în discuție soluțiile dispuse de procuror, care sunt supuse verificării sub aspectul legalității și temeiniciei căilor de atac prevăzute de lege.

S-a mai reținut că analiza cauzelor și finalizarea acestora, prin adoptarea soluției de către procuror nu pot fi interpretate ca încălcări ale atribuțiilor de serviciu, ci ca o aplicare a dispozițiilor legale la o situație de fapt așa cum a fost percepută de către acesta pe baza analizării întregului probatoriu administrat în cauză, iar modul de apreciere și administrare a probatoriului de către un magistrat, precum și soluția dispusă într-o cauză nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Împotriva sentinței penale nr. 521 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, a declarat recurs petentul S.L.L., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curți sub nr. 8142/2/2012.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul petent S.L.L. este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce ie pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin sentința penală nr. 521 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel București - Secția l-a Penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.L.L. împotriva rezoluției nr. 3307/11-2/2012 din data de 09 octombrie 2012, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în condițiile în care textul de lege prevăzut ia art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în fața înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.L.L. împotriva sentinței penale nr. 521 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția l-a Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.L.L. împotriva sentinței penale nr. 521 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București - Secția l-a Penală. Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2013.