ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2292/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rezoluția nr. 151/P/2011 din 1 noiembrie 2011, menținută prin Rezoluția nr. 1225/II/2/2011 din 28 noiembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător P.O. din cadrul Judecătoriei Iași, secția civilă, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248 1 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prev. de art. 247 C. pen., neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) și alin. (2) C. pen., conflictul de interese, prev. de art. 253 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a analizat fiecare faptă în parte reținând că prin modul în care a fost apreciat întreg ansamblul probator al cauzei, cât și dispoziția dată în rezolvarea la fond de instanța de judecată, nu poate atrage răspunderea penală a intimatei. Împotriva acestei soluții în termen legal petiționarul a formulat plângere la instanță, susținând că soluția adoptată de cei doi procurori este nelegală, solicitând desființarea rezoluțiilor atacate și începerea urmăririi penale față de intimată. Curtea de Apel Iași prin Sentința penală nr. 15 din 31 ianuarie 2012 a analizat motivele plângerii raportat la întregul material probator administrat în cauză apreciind că plângerea formulată de către petiționar este nefondată astfel că în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. a respins-o. În esență, s-a apreciat că starea de fapt s-a reținut corect, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata judecătoare este pe deplin justificată. Împotriva acestei sentințe petiționarul M.V.T. a declarat recurs. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă. În consecință, constatând că în speță, Sentința instanței de fond a fost pronunțată la data 31 ianuarie 20122012 ulerior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul Sentinței atacate.

Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.V.T. împotriva Sentinței penale nr. 15 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 iunie 2012. Procesat de GGC - LM