ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5648/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința nr. 515 din 13 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 1700/115/2010, Tribunalul Caraș-Severin a respins excepția de nelegalitate a deciziei nr. 5 din 27 ianuarie 2010, emisă de C.C.R. – C.C. Caraș-Severin, a respins excepția de tardivitate a Dispoziției nr. 657 din 18 februarie 2010, emisă de P.M. Reșița, a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de reclamantă și a respins acțiunea formulată de către reclamanta E.C. în contradictoriu cu pârâtul P.M. Reșița. 2. Prin decizia nr. 900 din 26 mai 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administartiv și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta recurentă E.C.

împotriva sentinței nr. 515 din 13 octombrie 2010, pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta E.C. împotriva pârâtului P.M. Reșița, a dispus anularea parțială a dispoziției de imputare nr. 657 din 18 februarie 2010, emisă de pârât, în partea vizând sumele aferente lunii ianuarie 2007 și a menținut în rest sentința atacată. II. Cererea de revizuire Împotriva deciziei nr. 900 din 26 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, revizuenta E.C. a promovat calea extraordinară de atac a revizuirii, în temeiul art. 322 pct. 1, 2 și 7 C. proc. civ. În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a arătat că hotărârea atacată este contrară deciziei nr. 515 din 02 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 3140/115/2007, pricină care privește aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Prin decizia nr. 2292 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrative și fiscal, a disjuns cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingând, în rest, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Cererea formulată de revizuenta E.C. este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Analizând acest motiv de revizuire, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite toate condițiile-premisă ale acestui temei de revizuire. Astfel, potrivit textului de lege menționat, trebuie să existe „hotărâri definitive potrivnice [..] în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 515 din 02 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 3140/115/2007, au fost admise recursurile formulate de pârâții I.G., L.S., P.V.M., A.U.M., E.L. și V.D. împotriva sentinței nr. 1301 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Caraș- Severin și modificată sentința, în sensul respingerii încheierii nr. 33/2007 a C.C.

Caraș-Severin privind obligarea pârâtului S.L. la plata sumei de 235.571 lei cu titlu de despăgubiri civile, privind obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 29.899,76 lei cu titlu de despăgubiri civile, față de bugetul local al municipiului Reșița. În timp ce prin decizia nr. 900/26 mai 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanta recurentă E.C. împotriva sentinței nr. 515 din 13 octombrie 2010, pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte acțiunea promovată de reclamantă împotriva pârâtului P.M. Reșița, a dispus anularea parțială a dispoziției de imputare nr. 657 din 18 februarie 2010, emisă de pârât, în partea vizând sumele aferente lunii ianuarie 2007 și a menținut în rest sentința atacată.

Având în vedere că, în mod evident, cele două hotărâri invocate de revizuentă nu sunt pronunțate în una și aceeași cauză, fiind vorba de acțiuni cu obiect, cauză și părți diferite, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de E.C. împotriva deciziei nr. 900 din 26 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara Secția de contencios administrative și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2013.