ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 900/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3646 din data de 29

septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta

SC A.T.T. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București,

privind suspendarea executării deciziei de impunere din 02 iunie 2010 până la

soluționarea acțiunii în anularea acesteia în ceea ce privește sumele reprezentând

impozit pe profit și TVA și majorări calculate la acestea, individualizate prin

decizia de impunere menționată.

Pentru a hotărî

astfel, în examinarea întrunirii condițiilor expres și limitativ prevăzute de

către art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând că în cauză a fost parcursă

procedura prealabilă și s-a depus cauțiunea impusă de art. 215 alin. (2) C.

proc. fisc., instanța de fond a apreciat că nu este totuși întrunită cerința

cazului bine justificat definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004.

A arătat prima

instanță că reclamanta nu a fost în măsură să convingă în privința aparenței de

nelegalitate a actului administrativ contestat, aspectele invocate ca temeiuri

de nelegalitate neavând nicio acoperire convingătoare nici în argumentare, nici

probatorie, nefiind în măsură a induce instanței un dubiu suficient de

caracterizat cu privire la legalitatea actelor contestate.

A mai apreciat

instanța fondului că aspectele invocate extrem de detaliat de către reclamantă

impun o analiză a fondului pricinii, o analiză a caracterului real sau nereal

al unor servicii reținute ca neprestate, o analiză a relevanței fiscale a unor

clauze contractuale, o analiză a incidenței sau nu a capacității de folosință

anticipate a filialei din Brașov, inadmisibile în prezenta procedură, iar „pipăirea”

acestor aspecte de fond nu induce concluzia susținută de reclamantă, a unei

serioase îndoieli asupra legalității deciziei de impunere.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamanta SC A.T.T. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului formulat, recurenta reclamantă a susținut, în esență, că în mod

greșit, instanța de fond a apreciat că „pipăirea” aspectelor invocate nu pot

induce concluzia unei serioase îndoieli asupra legalității deciziei de impunere

și că acestea impun o analiză a fondului pricinii, inadmisibilă în cererea de

suspendare.

Apreciază recurenta

că în raport de motivele invocate, vizând faptul că nu datorează sumele

stabilite de către organul fiscal, cât și de probatoriul administrat în cauză,

instanța era în măsură a reține aparența de nelegalitate a actelor

administrative atacate.

Recurenta a criticat

sentința atacată și sub aspectul că prin suspendarea soluționării contestației

administrative până la soluționarea plângerii penale urmează a fi prejudiciată

suplimentar, în cazul continuării executării silite, fiind lipsită pentru o

perioadă nedeterminată de posibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată

pentru înlăturarea obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere și

pentru care organul fiscal a început deja executarea silită.

În ceea ce privește

paguba iminentă, recurenta a susținut că aceasta rezultă din imposibilitatea

desfășurării activității curente și din pierderea licenței de operare cu

consecința imposibilității desfășurării activității.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 14 alin. (4) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, art.

299 și 304

1

C. proc. civ.

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin cererea dedusă

judecății, s-a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere din 02

iunie 2010 până la soluționarea acțiunii în anulare a actelor administrative în

ceea ce privește sumele reprezentând impozit pe profit și TVA și majorări

calculate la acestea.

Instanța de control

judiciar apreciază că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată că nu

este îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, astfel cum este

aceasta definită de dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004,

republicată.

Conform acestor

dispoziții legale, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de

starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

La modul concret,

condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în

care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la

nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu.

În speță însă,

argumentele invocate de recurenta-reclamantă vizând aspecte legate de

contractele încheiate de recurenta-reclamantă cu SC M.M. SRL, respectiv

existența unei inconsecvențe de raționament a organului fiscal, în aprecierea

ca fictive a cheltuielilor derivând din contractele de furnizare servicii de

web marketing, iar pe de altă parte având în vedere ca venituri impozabile

realizate ca urmare a clienților racolați de pe internet, sunt în mod evident,

chestiuni de fond care exced cadrului sumar al procedurii suspendării

executării, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În ceea ce privește

argumentele invocate de recurenta reclamantă vizând cea de-a doua condiție

legală prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, argumente

vizând paguba materială iminentă, instanța le apreciază ca fiind nefondate,

întrucât dispozițiile legale privind suspendarea impun îndeplinirea cumulativă

a acestora.

Astfel fiind, având

în vedere considerentele anterior expuse rezultă că sunt nefondate motivele de

recurs invocate în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., în speță nu

există motive de ordine publică, care să poată fi reținute și în consecință,

Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu

dispozițiile art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, va respinge

recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A.T.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de SC A.T.T. SRL împotriva sentinței civile nr. 3646 din 29 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

februarie 2011.