ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5063/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 iunie 2010, reclamanta SC U.T.E. SA București a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 71 din 10 aprilie 2010 și a tuturor actelor de executare întocmite în baza acesteia, a somației nr. PP privind obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa, în sumă de 749.949 RON. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată a fost nelegal obligată la plata sumei de 749.949 RON, reprezentând TVA respinsă la rambursare, TVA suplimentară și majorări de întârziere aferente pentru perioada 21 martie 2008 - 30 martie 2010. Reclamanta a învederat că sumele respective au fost achitate la bugetul de stat și prin executarea actului fiscal atacat, ar fi încasată de 2 ori aceeași creanță, cu prejudicierea gravă a patrimoniului societății.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. a Municipiului București a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de suspendare a somației nr. PP. Prin sentința civilă nr. 3.207 din 18 august 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 71 din 10 aprilie 2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Municipiului București până la pronunțarea instanței de fond și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării somației nr. PP. Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind dovedite existența cazului bine justificat și pericolul producerii unei pagube iminente.

Referitor la condiția cazului bine justificat, s-a apreciat că, din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a deciziei contestate, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În acest sens au fost avute în vedere adresa din 19 februarie 2010 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Galați, prin care s-a recunoscut că diferința de TVA în sumă de 130.713 RON a fost virată la bugetul de stat în baza declarațiilor de import incomplete și nu a fost rambursată, precum și adresa din 15 februarie 2010 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, prin care s-a recunoscut că suma totală de 530.852 RON stabilită ca fiind constatată și nedatorată prin rectificarea declarațiilor vamale incomplete a fost plătită și virată la bugetul de stat la data importurilor și nu a fost rambursată.

Instanța de fond a apreciat ca fiind întrunită și cerința necesității prevenirii unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, reținând că, față de cuantumul debitului contestat, există riscul unui blocaj financiar pentru societatea reclamantă. Cererea de suspendare a executării somației nr. PP a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că suspendarea executării acestui act de executare poate fi dispusă numai în cadrul contestației la executare, în condițiile prevăzute de art. 172 și urm. C. proc. fisc. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Municipiului București, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că instanța de fond a admis greșit cererea de suspendare a executării, deși nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În privința cazului bine justificat, s-a arătat că dreptul de rambursare al societății asupra sumelor reprezentând TVA plătită în vamă nu poate crea o îndoială puternică asupra deciziei de impunere nr. 71 din 1 aprilie 2010, astfel că nu este îndeplinită această primă cerință legală pentru măsura provizorie solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Recurenta a arătat că, de asemenea în mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, întrucât probele administrate în cauză nu justifică producerea unei pagube iminente pentru intimata-reclamantă prin executarea deciziei contestate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat judicios îndeplinirea în cauză a condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 71 din 1 aprilie 2010 emisă de D.G.F.P.

a Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii până la pronunțarea instanței de fond. Față de motivele de nelegalitate invocate în contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 71 din 10 aprilie 2010 și de probele administrate cu privire la obligațiile fiscale ale societății intimate, s-a apreciat întemeiat existența unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ dedus judecății. De asemenea, instanța de fond a constatat corect ca fiind dovedită și cea de-a doua condiție prevăzută de lege, pentru prevenirea unei pagube iminente, ca prejudiciu material viitor și previzibil, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În raport de cuantumul debitului contestat și de efectele executării silite asupra patrimoniului societății intimate, s-a stabilit judicios că se impune suspendarea executării actului administrativ a cărui legalitate a fost contestată în procedura administrativă, în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pentru motivele expuse, constatând că nu sunt temeiuri pentru modificarea sau casarea hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Municipiului București pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3207 din 18 august 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.