ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1581/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Caraș-Severin reclamanții B.G. și U. Caraș-Severin au solicitat anularea

Hotărârii Adunării Generale a Membrilor Cooperatori ai SC C. Reșița din data de

22 aprilie 2009.

Prin Sentința

comercială nr. 7 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Caraș-Severin a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. Caraș-Severin și

în consecință a respins acțiunea acestei reclamante, ca fiind formulată de o

persoană fără calitate procesuală activă; totodată, a admis acțiunea

reclamantului B.G. și a dispus anularea Hotărârii Adunării generale ordinare și

extraordinare a membrilor cooperatori ai SC C. Reșița din data de 22 aprilie

2009, obligând pârâta SC C. Reșița să reconvoace această adunare, cu aceeași

ordine de zi, conform convocatorului ședinței din data de 22 aprilie 2009.

Apelul declarat de

pârâta SC C. Reșița împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 31/A din 27 ianuarie 2011.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs pârâta SC C. Reșița, iar prin Decizia nr. 3759 din

22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția

nulității cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., invocată de către intimatul-reclamant B.G., ca

neîntemeiată; a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C. Reșița

împotriva Deciziei civile nr. 31/A din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În rejudecare, Curtea

de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 114 din 9 mai

2012, a respins apelul declarat de pârâta SC C. Reșița.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC C. Reșița a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, recurenta a susținut, în esență, că mandatele date de membrii

cooperativei pentru votare au fost date de complezență, și nu întrunesc

cerințele legale nefiind trecută cooperativa, iar la O.C. nu este trecută nici

data adunării generale pentru care a fost mandatat.

Astfel, recurenta

apreciază că soluțiile instanței de apel, cât și a primei instanțe nu au suport

legal.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri și

menținerea ca legală a Hotărârii Adunării generale ordinare și extraordinare a

membrilor cooperatori din 22 aprilie 2009.

Înalta Curte, în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea

criticilor aduse deciziei rezultă că deși au fost invocate motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la

adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații

nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice niciunul din

cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, în

recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine

obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă

motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege

care atrag nelegalitatea.

Prin criticile

invocate în cererea de recurs reclamanta și-a exprimat nemulțumirea privind

modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora

nepermițând încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute

art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu

pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Nu în ultimul rând

trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a

imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin.

(1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele

de procedură în condițiile stabilite de lege.

În alți termeni față

de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii

de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulate de pârâta SC C. Reșița împotriva Deciziei civile

nr. 114 din 9 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ