ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1581/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin reclamanții B.G. și U. Caraș-Severin au solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale a Membrilor Cooperatori ai SC C. Reșița din data de 22 aprilie 2009. Prin Sentința comercială nr. 7 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. Caraș-Severin și în consecință a respins acțiunea acestei reclamante, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; totodată, a admis acțiunea reclamantului B.G.

și a dispus anularea Hotărârii Adunării generale ordinare și extraordinare a membrilor cooperatori ai SC C. Reșița din data de 22 aprilie 2009, obligând pârâta SC C. Reșița să reconvoace această adunare, cu aceeași ordine de zi, conform convocatorului ședinței din data de 22 aprilie 2009. Apelul declarat de pârâta SC C. Reșița împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 31/A din 27 ianuarie 2011. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC C. Reșița, iar prin Decizia nr. 3759 din 22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., invocată de către intimatul-reclamant B.G., ca neîntemeiată; a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C. Reșița împotriva Deciziei civile nr. 31/A din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 114 din 9 mai 2012, a respins apelul declarat de pârâta SC C. Reșița. Împotriva acestei decizii pârâta SC C. Reșița a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut, în esență, că mandatele date de membrii cooperativei pentru votare au fost date de complezență, și nu întrunesc cerințele legale nefiind trecută cooperativa, iar la O.C.

nu este trecută nici data adunării generale pentru care a fost mandatat. Astfel, recurenta apreciază că soluțiile instanței de apel, cât și a primei instanțe nu au suport legal. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri și menținerea ca legală a Hotărârii Adunării generale ordinare și extraordinare a membrilor cooperatori din 22 aprilie 2009. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului. Din expunerea criticilor aduse deciziei rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice niciunul din cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea și temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate și argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamanta și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc.

civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. În alți termeni față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulate de pârâta SC C. Reșița împotriva Deciziei civile nr. 114 din 9 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ