ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3132/2013

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, precizată ulterior, reclamanții T.C. și T.G. au solicitat obligarea pârâtei V. România SA prin Sucursala Botoșani la executarea obligației asumate prin contractul de credit din 16 iunie 2008, în sensul de a calcula lunar dobânda de referință pentru creditele garantate cu ipotecă, potrivit art. 3 din convenție, respectiv, prin raportare la indicii de referință ai pieței monetare E.. De asemenea, invocând caracterul abuziv al unor clauze contractuale cuprinse la pct. 3.d, 4 a, b și d, 5 e și pct. 11 referitoare la comisioanele și ratele de penalizare, polița de asigurare, plata acestora și alte mențiuni, reclamanții au solicitat și constatarea nulității absolute a acestor clauze.

Prin Sentința nr. 43 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalului Botoșani, secția civilă, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a tribunalului și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții T.C. și T.G. împotriva pârâtei V. România SA prin Sucursala Botoșani.

În motivare, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată, precizată ulterior, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la executarea obligației asumate prin contractul de credit din 16 iunie 2008, în sensul de a calcula lunar dobânda de referință pentru creditele garantate cu ipotecă, potrivit art. 3 din convenție, respectiv, prin raportare la indicii de referință ai pieței monetare E.. De asemenea, invocând caracterul abuziv al unor clauze contractuale cuprinse la pct. 3.d, 4 a, b și d, 5 e și pct. 11 referitoare la comisioanele și ratele de penalizare, polița de asigurare, plata acestora și alte mențiuni, reclamanții au solicitat și constatarea nulității absolute a acestor clauze.

Soluționând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, tribunalul a respins-o în considerarea caracterului neevaluabil al acțiunii reclamanților, arătând că, și în ipoteza în care litigiul ar avea ca obiect un drept patrimonial, raportat la valoarea creditului de 62.000 euro, adică superior cuantumului de 100.000 RON prevăzut de art. 2 pct. I lit. a) C. proc. civ., competența materială a soluționării cauzei în primă instanță revine tot tribunalului. În ceea ce privește fondul litigiului, prima instanță analizând solicitarea reclamanților de obligare a băncii la respectarea obligațiilor asumate prin contract, de a calcula dobânda primară prin raportare la indicele E., a arătat că această din urmă obligație este deja înserată în convenția părților, nemaifiind necesară pronunțarea unei hotărâri în acest sens, în condițiile în care nu s-a dovedit încălcarea acestei obligații.

Referitor la clauzele apreciate de reclamanți ca fiind abuzive, după verificarea conținutului acestora potrivit art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000, instanța de fond a concluzionat că reclamanții au cunoscut și au acceptat toate aceste clauze, apreciind astfel că nejustificat solicită constatarea nulității acestora. Apelul formulat de reclamanți, împotriva sentinței anterior menționate, a fost admis prin Decizia nr. 41 din 30 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că au fost încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât prima instanță a motivat sumar hotărârea, a prezentat clauzele contractului și a achiesat la punctul de vedere al pârâtei, fără a prezenta argumentele de fapt și de drept care au determinat adoptarea soluției. Împotriva acestei decizii, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pârâta V. România SA - Sucursala Botoșani a declarat recurs, care, prin Decizia nr. 3633 din 2 noiembrie 2010 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția comercială a fost admis, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că posibilitatea desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare este strict limitată la ipoteza în care prima instanță a judecat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori partea nu a fost legal citată, soluție ce își găsește rațiunea în caracterul devolutiv al apelului, însă, în speță niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost îndeplinită, prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. fiind greșit aplicate. Astfel, instanța de apel era obligată să verifice potrivit art. 295 C. proc.

civ., în limitele cererii cu a cărei soluționare a fost învestită, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță și, eventual, să invoce din oficiu motive de ordine publică, precum și refacerea sau completarea probațiunii, dacă se impunea, și să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, potrivit motivelor invocate de reclamanți, răspunzând tuturor cererilor și criticilor formulate. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de Dosar nr. 3364/40/2009*.

La primul termen de judecată din data de 11 martie 2011, apelanții au depus la dosar copia Sentinței nr. 5723 din 20 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Botoșani în Dosarul nr. 5076/193/2010 și certificatul emis de Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5076/193/2010, din care a rezultat că pe rolul instanței se află spre soluționare recursul declarat împotriva sentinței sus-menționate, cu termen de judecată la data de 6 iunie 2011 și au solicitat suspendarea judecării apelului, conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul Tribunalului Botoșani, măsură dispusă de instanță prin încheierea din 13 mai 2011. La solicitarea apelanților, prin cererea din 5 octombrie 2011, cauza a fost repusă pe rol în considerarea faptului că motivul suspendării nu mai subzistă, recursul promovat de SC V. România SA împotriva Sentinței civile nr. 5723 din 20 septembrie 2010 a Judecătoriei Botoșani, fiind respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 655 din 5 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5076/193/2010*. Prin sentința anterior menționată, irevocabilă, clauzele cuprinse la pct. 3 lit. d), pct. 4 lit. a) și pct. 11 lit. i) din convenția de credit încheiată între părțile din prezenta cauză, au fost declarate ca fiind abuzive și s-a dispus modificarea contractului de credit în sensul excluderii acestora.

Apelanții au depus la dosar "precizări", restrângându-și acțiunea și, arătând că, insistă în soluționarea doar a primului capăt de cerere, privind obligarea pârâtei la executarea obligației asumată prin contractul din 16 iunie 2008, în sensul calculării ratei dobânzii curente aferente creditului acordat, în conformitate cu clauzele stipulate la pct. 3 lit. a) din contractul de credit din 16 iunie 2008 și a definiției "V.M.P.R." dată în Condițiile Generale ale contractului (dosar apel).

La termenul din 11 noiembrie 2011 pârâta-intimată a formulat o cerere de înaintare a unor întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene (dosar apel), respinsă de instanță prin încheierea din 20 ianuarie 2012, motivat de faptul că, pe de o parte reclamanții și-au restrâns pretențiile exclusiv la primul capăt de cerere, iar pe de altă parte, aspectele care au stat la baza formulării cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare au fost clarificate într-un alt cadru procesual, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Prin Decizia nr. 11 din 10 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de reclamanții T.C.

și T.G., împotriva Sentinței nr. 43 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalului Botoșani, secția civilă în Dosarul nr. 3364/40/2009, intimată fiind V. România SA București - Sucursala Botoșani. A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții T.G. și T.C., în contradictoriu cu pârâta V. România SA București - Sucursala Botoșani și, în consecință: A fost obligată pârâta V. România SA București - Sucursala Botoșani ca, începând cu data de 21 octombrie 2008, să execute obligația de calcul al ratei dobânzii curente aferente creditului acordat reclamanților, în conformitate cu clauza stipulată la pct. 3a) din contractul de credit din 16 iunie 2008 după formula: Dobânda de Referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă (V.M./P.R.), la care se adaugă 0,5% p.a., în care V. se compune din indicele de referință a pieței monetare - E. la o lună și costurile de refinanțare a băncii în valoare de 0,9%.

S-a luat act că reclamanții T.C. și T.G. au renunțat la judecarea celorlalte capete de cerere. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost obligați reclamanții T.C. și T.G. să plătească statului suma de 2.163 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente judecății în primă instanță. A fost obligată pârâta V. România SA București - Sucursala Botoșani să plătească reclamanților suma de 3.262,25 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, sub aspectul obiectului litigiului, cadrul procesual al cauzei a fost fixat de reclamanți în apel, în virtutea principiului disponibilității, prin restrângerea pretențiilor acestora exclusiv la primul petit din cererea dedusă judecății, astfel încât, caracterul devolutiv al apelului devine operant în limitele învestirii determinate prin cererea precizatoare (dosar apel).

Curtea de apel a verificat legalitatea și temeinicia soluției de respingere a pretenției reclamanților în sensul obligării pârâtei la executarea obligației asumată prin contractul de credit din 16 iunie 2008, respectiv la calcularea dobânzii curente în conformitate cu clauza stipulată la pct. 3 a), începând cu data de 21 octombrie 2008. Instanța a constatat că între părțile litigante s-a încheiat la data de 16 iunie 2008 convenția de credit nr. x, având ca obiect acordarea unui împrumut în sumă de 62.000 euro pe o perioadă de 360 de luni, garantat cu ipotecă, cu dobândă fixă de 4,6% p.a. în primele 3 luni ale duratei creditului și dobândă variabilă aplicabilă începând cu cea de-a 4-a lună a duratei creditului (dosar fond).

Potrivit pct. 3 a) din contract, rata dobânzii curente aplicabilă începând cu cea de-a 4-a lună a duratei creditului este variabilă și "se calculează de către bancă prin raportare la indicele de referință al pieței monetare - E. și va fi cea afișată, la orice moment de referință, la sediul fiecărei sucursale/agenții a Băncii, precum și pe pagina de internet a acesteia", iar în conformitate cu pct. 3 d) din aceeași convenție, "Banca își rezervă dreptul de a revizui pe parcursul Duratei Creditului, ulterior celei de-a 4-a luni a Duratei Creditului, Dobânda de Referință V. pentru Creditele Garantate cu Ipotecă, în cazul intervenirii unor Schimbări Semnificative, afișând la sediile sucursalelor/agențiilor sale și pe pagina de internet a Băncii noua Dobândă de Referință V. pentru Creditele Garantate cu Ipotecă, ce va fi valabilă de la data afișării și aplicabilă de la data primei scadențe ulterioară datei afișării; în scopul informării corecte și complete a împrumutatului/garantului cu privire la (i) valoarea ratei dobânzii curente și la (ii) valoarea anuității, acesta se va solicita Băncii, în luna a 4-a a duratei Creditului, precum și ulterior, ori de câte ori ar avea loc, în condițiile precizate mai sus, ajustarea Ratei dobânzii curente, la sediul sucursalei/agenției Băncii de unde a fost contractat Creditul, eliberarea unui nou grafic de rambursare". Potrivit art. 1073 C. civ.,

în forma în vigoare la data nașterii raporturilor juridice contractuale între părți, "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar are dreptul la dezdăunare", iar în conformitate cu art. 1080 alin. (1) din același act normativ, "diligenta ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a unui bun proprietar." Pe de altă parte, într-adevăr, conform art. 969, 973 C. civ., în forma în vigoare la data stabilirii raporturilor contractuale între părți, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante; ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau prin cauze autorizate de lege"; "convențiile n-au efect decât între părțile contractante." S-a arătat că textele legale anterior citate consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, principiile obligativității și relativității efectelor contractelor legal încheiate.

În virtutea caracterului obligatoriu, partea contractantă, care are calitatea de titular de drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită a pretinde celeilalte părți satisfacerea acelor drepturi. Pe de altă parte, contractul privit ca realitate socială, ca fapt social, prezintă o deosebită însemnătate nu numai pentru raporturile dintre părți, ci și pentru certitudinea și eficiența raporturilor juridice, în general. Obligativitatea contractului nu decurge numai din voințele individuale ale părților contractante, ci constituie un adevărat imperativ social; societatea însăși, legislația impun respectarea strictă a contractelor legal încheiate. S-a reținut că principiul pacta sunt servanda nu poate fi fundamentat numai pe cerințele morale ale respectării cuvântului dat, ori pe cerințele juridice ale respectării voințelor individuale exprimate, fiind de esența ordinii publice.

În conformitate cu definiția din Secțiunea 1) Definiții din Condițiile Generale ale Convenției de Credit anterior menționate, dobânda de referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă (V. M.P.R.) reprezintă "rata variabilă a dobânzii, exprimată în procent pe an, aplicată de către Bancă pentru creditele garantate cu ipotecă acordate clienților săi, calculată prin raportare la, și variabilă în funcție de Indicii de referință ai pieței monetare, costurile suportate de către Bancă pentru executarea obligației de constituire și menținere la BNR a rezervelor minime obligatorii și costurile de refinanțare ale Băncii, ajustabilă în cazul intervenirii unor Schimbări Semnificative." În acest context, instanța de apel a apreciat că începând cu data de 21 octombrie 2008, formula de calcul al Dobânzii de Referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă (V. M.P.R.) este compusă din următoarele elemente: indicele de referință al pieței monetare - E., costurile suportate de către Bancă pentru executarea obligațiilor de constituire și menținere la BNR a rezervelor minime (comisionul de rezervă minimă obligatorie) și costurile de refinanțare a Băncii.

S-a constatat că aceasta este și punctul de vedere al pârâtei-intimate SC V. România SA - Sucursala Botoșani - exprimat prin adresa din 17 iulie 2009, comunicată reclamanților-apelanți (dosar fond). Cu toate acestea, arată instanța de apel în motivare, potrivit adresei BNR din 9 noiembrie 2010 - (dosar apel), în mod nejustificat a invocat pârâta în cuprinsul contractului de credit comisionul de rezervă minimă obligatorie, ca fiind determinat de politica monetară a BNR, având în vedere că nu există o relație directă între serviciile oferite de Bancă și cerințele BNR privind rezerva minimă obligatorie, BNR dispunând eliminarea din cadrul convențiilor de credit a dispozițiilor privind comisionul de rezervă minimă obligatorie.

Pe cale de consecință, începând cu data de 21 octombrie 2008, pentru determinarea V. M.P.R., nu se justifică raportarea la costurile suportate de către Banca pârâtă pentru executarea obligației de constituire și menținere la BNR a rezervelor minime (comisionul de rezervă minimă obligatorie), ori la marja comercială de 3%, aspect reținut de altfel și prin concluziile raportului de expertiză contabilă extrajudiciară (dosar apel), dar și de reclamanți.

Raportat la cele anterior reținute, având în vedere constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate la pct. 3 d) din Condițiile Speciale ale contractului de credit din 16 iunie 2008 încheiat între părți, prin Sentința civilă nr. 5723 din 20 septembrie 2010 a Judecătoriei Botoșani, rămasă irevocabilă (dosar apel), s-a apreciat că în determinarea V. M.P.R., începând cu data de 21 octombrie 2008, se impuneau a fi luate în considerare exclusiv două elemente: indicele de referință al pieței monetare și costurile de refinanțare a Băncii, cel de-al treilea rămânând inaplicabil, consecință a cauzei ilicite a clauzei pe care se fundamentează. În ceea ce privește Indicele de referință al pieței monetare, în cazul convenției de credit din 16 iunie 2008, s-a luat în considerare E.-ul având în vedere prevederile art. 3 lit. a) din Convenția de credit "V. M.P.R.

se calculează de către Bancă prin raportare la indicele de referință al pieței monetare - E." și moneda în care este acordat creditul, respectiv "euro". Pentru calcularea dobânzii curente au fost avute în vedere cotele înregistrate de indicele de referință al pieței monetare la 1 lună, respectiv E. pentru considerentele care succed: - Potrivit Secțiunii 1 Definiții din Condițiile Generale E.- ul reprezintă "nivelul mediu de referință al ratelor de dobândă pentru depozitele în euro plasate la diferite termene pe piața interbancară din Zona Euro, astfel cum acesta este afișat cu două zile înainte de data de referință (ex.

data tragerii, data ajustării dobânzii, etc.) în pagina corespunzătoare a serviciului R. în jurul orei 13, precum și în presa de specialitate." - Scadența dobânzii curente se face conform pct. 6) "Rambursare" în care se precizează că Suma principală și dobânda se rambursează lunar, conform graficului de rambursare, în anuități scadente în data de 21 a fiecărei luni. - Data la care se ia în considerare Indicele de referință - E. în cazul Convenției de credit din 16 iunie 2008 este "cu două zile înainte de data de referință, respectiv data ajustării dobânzii" conform clauzei contractuale stipulate în Condițiile Generale ale Convenției la aliniatul "E.". - Data ajustării dobânzii este data scadenței ratei de credit, dată la care se calculează și se generează dobânda în vederea plății ratei stipulate în graficul de rambursare.

- Data scadenței dobânzii curente este: 21 ale fiecărei luni, iar data la care se ia în considerare indicele E. este 19 ale fiecărei luni ("cu două zile înainte de data de referință, respectiv data ajustării dobânzii"). Pe de altă parte, conform adresei comunicată de pârâtă din 30 iunie 2010, costurile de refinanțare a băncii sunt în procent de 0,9%. Distinct de cele reținute, instanța a apreciat că în interpretarea clauzei 3 a) din contract se impune a fi avută în vedere voința reală, intenția comună, juridică a părților contractante, astfel cum aceasta este delimitată prin noțiunea de "cauză a actului juridic", dar și regula potrivit căreia, contractul produce, pe lângă efectele expres arătate și alte efecte - "toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa" (art. 970 alin. (2) C. civ.).

Pe de altă parte, este cunoscut că dispozițiile contractuale trebuie interpretate coordonat, unele prin altele și în sensul care reiese din natura contractului, iar cele îndoielnice în sensul în care ele pot produce un efect și, în final, în folosul celui care s-a obligat (in dubio pro reo). Din această perspectivă și prin raportare la ansamblul probator al cauzei, s-a apreciat că în prezenta speță asistăm la înfrângerea forței obligatorii a clauzei 3 a) din contract față de reclamanți, în absența caracterului licit al cauzei acesteia În concluzie, s-a stabilit că formula de calcul al V. M.P.R. este, începând cu 21 octombrie 2008, V. = E. + 9 costurile de refinanțare a Băncii de 0,9%, astfel încât raportarea teronată a băncii pârâte la cele 3 elemente anterior menționate, în calcularea dobânzii variabile, justifică interesul legitim al reclamanților în formularea pretenției dedusă judecății.

Soluția se impune în virtutea principiului executării în natură a obligațiilor, potrivit căruia, efectul oricărei obligații este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care el este obligat, respectiv executarea obligației în natura ei specifică, cu consecința realizării obiectului avut în vedere de părțile contractante. Acest principiu dă expresie scopului nemijlocit al producției și anume, acela de a se asigura realizarea intereselor materiale și spirituale ale membrilor societății în ansamblul ei, cât și ale fiecărui individ în parte. Ori, acest scop nu poate fi atins, în principiu, decât în măsura în care, în multiplele raporturi juridice obligaționale la care membrii societății apar ca subiecte de drept, ca părți, se obține obiectul specific și exact avut în vedere la nașterea acestor raporturi.

În ceea ce privește apărarea pârâtei referitoare la inopozabilitatea expertizei contabile extrajudiciare, de care reclamanții-apelanți au înțeles să se prevaleze în susținerea căii de atac declarate, instanța de control judiciar a reținut că aceasta este irelevantă în condițiile în care a intervenit cu ocazia dezbaterilor asupra apelului consemnate în practicaua prezentei decizii. Pe de altă parte, această probă a fost propusă de reclamanții-apelanți, cu respectarea prevederilor art. 287 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ. (dosar apel), în timp ce pârâta-intimată nu a solicitat o astfel de probă prin întâmpinare, în aplicarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., uzând de sintagma: "înscrisuri sau orice alte probe rezultând ca fiind necesare din dezbateri" (dosar apel).

Ori, în condițiile în care lucrarea a fost depusă la dosar de apelanți la termenul din 1 aprilie 2011 (dosar apel), s-a apreciat că intimata avea posibilitatea, dar și obligația procedurală de a solicita, în această cale devolutivă de atac, administrarea probatoriilor de care înțelege să se folosească în combaterea acțiunii. Prin urmare, pasivitatea intimatei nu poate fi imputată instanței de apel care avea posibilitatea și nu obligația de a dispune administrarea unei probe, întrucât rolul său activ nu poate înlocui implicarea însăși a părții în exercitarea propriilor obligații procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) C. proc. civ., îndatorire specifică procesului civil care este, de principiu, un proces al intereselor private, guvernat de principiul disponibilității.

Pentru motivele anterior expuse, constatând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, instanța de apel, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a admis apelul și a dispus schimbarea acesteia, în parte, în sensul că menținând dispoziția de respingere a excepției de necompetență materială a Tribunalului Botoșani, a admis acțiunea reclamanților, astfel cum a fost precizată și, în consecință, a obligat pârâta ca, începând cu data de 21 octombrie 2008, să execute obligația de calcul al ratei dobânzii curente aferente creditului acordat reclamanților, în conformitate cu clauza stipulată la pct. 3 a) din contractul de credit din 16 iunie 2008 după formula: Dobânda de Referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă (V. M.P.R.), la care se adaugă 0,5% p.a., în care V. se compune din indicele de referință a pieței monetare - E. la o lună și costurile de refinanțare a băncii în valoare de 0,9%.

În temeiul art. 246 raportat la art. 298 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea celorlalte capete de cerere, în cauză fiind dată învoirea tacită a pârâtei. În termen legal, împotriva acestei decizii pârâta SC V. România SA București - Sucursala Botoșani a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței apelate. În motivarea recursului, pârâta critică decizia atacată sub aspectul instituit de prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta-pârâtă susține, în esență, că prin decizia recurată, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. (în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi) și dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. (instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, dispoziții evident încălcate). În acest context, recurenta arată că prin cererea dedusă judecății la Tribunalul Botoșani la data de 17 august 2009 reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la executarea obligațiilor asumate prin contractul încheiat la data de 16 iunie 2009, prin care trebuia să calculeze lunar Dobânda de Referință V. pentru Creditele Garantate cu Ipotecă conform pct. 3 a din Convenția de credit, respectiv prin raportare la indicele de referință al pieței monetare E.. Instanța de apel, în raport de precizările formulate în apel, cu încălcarea art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. (reclamanții-apelanți modificându-și în calea de atac obiectul primului capăt de cerere), a constatat (exclusiv prin raportare la expertiza extrajudiciară contabilă administrată în apel la solicitarea reclamanților) că pârâta și-a încălcat obligația prevăzute de art. 3 a) din contract, că în raport de caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 3 d) Condiții speciale determinarea V. M.P.R. trebuia a se realiza prin raportare la două elemente: indicele de referință al pieței monetare și costurile de refinanțare a Băncii, cel de-al treilea (comisionul de rezervă minimă obligatorie) fiind inaplicabil.

Recurenta arată că începând cu data de 21 octombrie 2008 a fost obligată să execute obligația de calcul al ratei dobânzii curente aferente creditului acordat reclamanților, în conformitate cu clauza stipulată la pct. 3 a) din contractul de credit din 16 iunie 2008, respectiv după formula: Dobânda de Referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă (V. M.P.R.), la care se adaugă 0,5% p.a., în care V. (M.P.R.) se compune din indicele de referință al pieței monetare - E. la o lună și costurile de refinanțare a băncii în valoare de 0,9%. Ori, procedând în acest mod, în opinia recurentei, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, decizia recurată fiind consecința încălcării art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul că reclamanții și-au modificat în apel obiectul acțiunii, cerând mai mult decât au cerut la fond, Curtea de Apel însușindu-și nelegal această modificare a acțiunii realizată direct în apel, în al doilea ciclu procesual. Totodată, art. 311 C. proc. civ. prevede că hotărârea casată nu are nici o putere, iar art. 315 alin. (2) C. proc. civ. prevede că dacă hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat. Cum Înalta Curte a constatat în primul ciclu procesual că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului pricinii, casând în totalitate decizia, judecata a reînceput în fața Curții de Apel la data de 11 martie 2011, primă zi de înfățișare.

"Precizările" formulate pentru termenul din 9 decembrie 2011 erau tardive, încât pronunțându-se în raport de obiectul acestor precizări, Curtea de Apel Suceava a acordat mai mult decât s-a cerut (față de limitele obiectului acțiunii inițial formulate la tribunal și apoi ale obiectului apelului, potrivit motivelor formulate în scris de reclamanți în fața Tribunalului Botoșani și înaintate Curții de Apel Suceava). Art. 295 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, dispoziții, care consideră recurenta, au fost încălcate. Recurenta-pârâtă critică decizia atacată pentru nelegalitate și prin prisma motivului instituit de prevederile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., considerând că decizia recurată a fost dată cu interpretarea eronată a înscrisului dedus judecății (contractul de credit din 16 iunie 2008 - art. 3.a), prin schimbarea înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia. Constatând că dispozițiile art. 3.d) Condiții Speciale au fost declarate ca materializând o clauză abuzivă în baza Sentinței civile nr. 5723/2010 a Judecătoriei Botoșani (care constată caracterul abuziv al acestei clauze exclusiv pe considerentul că această clauză are semnificația unei clauze penale interzisă în contractele de împrumut conform Legea nr. 313/1978 - și nu prin raportare la formula de calcul al dobânzii variabile), că din octombrie 2008 V. M.P.R.

s-a calculat prin raportare și la comisionul de rezervă minimă obligatorie, aspect reținut și de expertiza contabilă extrajudiciară (ale cărei concluzii nu au fost însușite de către recurentă) și că potrivit adresei BNR din 9 noiembrie 2010 această instituție a dispus eliminarea din cadrul convențiilor de credit a dispozițiilor privind comisionul de rezervă minimă obligatorie (cu precizarea că în finalul acestei adrese se arată că V. a implementat această măsură din mai 2009), Curtea de Apel Suceava admite apelul și reformulează, în interpretarea art. 3.a) din contract, clauza reglementând dobânda variabilă, în sensul că precizează care va fi formula de calcul: Dobânda de Referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă (V. M.P.R.), la care se adaugă 0,5% p.a., în care V. (M.P.R.) se compune din indicele de referință al pieței monetare - E. la o lună și costurile de refinanțare a băncii în valoare de 0,9%.

Or, interpretarea unei prevederi contractuale, arată recurenta, nu poate fi realizată de instanță în sensul reformulării clauzei, o astfel de interpretare atrăgând aplicarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Argumentul forte al instanței de apel este extras din concluziile expertizei extrajudiciare contabile. Raportându-se la această expertiză, instanța a încălcat principiul nemijlocirii în administrarea probelor, pronunțând o hotărâre în care reclamanții nu au probat ce au cerut și obținut. Recurenta a mai susținut că potrivit adresei din 12 decembrie 2011 emisă de pârâtă și comunicată reclamanților, perceperea comisionului de rezervă minimă obligatorie nu este prevăzută în contractul încheiat cu aceștia.

Decizia Curții de Apel Suceava, mai susține recurenta-pârâtă în motivarea recursului, este lipsită de temei legal, deoarece motivarea instanței lasă incertă baza legală a dispozitivului și, totodată, au fost greșit interpretate dispozițiile legale care reglementează răspunderea contractuală - art. 1073, art. 969 vechiul C. civ., motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv, arată recurenta, instanța de apel a constatat că această obligație nu ar fi fost respectată, deoarece "în speță asistăm la înfrângerea forței obligatorii a clauzei 3a) din contract, în absența caracterului licit al cauzei acesteia". Pentru a stabili caracterul ilicit al cauzei acestei clauze, instanța de apel își însușește concluziile expertizei contabile extrajudiciare, potrivit cu care V. M.P.R.

se determină potrivit contractului prin raportare la trei elemente: E., comisionul de rezervă minimă obligatorie, costurile de refinanțare ale băncii, de 0,9% (ceea ce nu înseamnă automat că dobânda variabilă nu s-a calculat de subscrisa doar prin raportare la indicele de referință E.), însă în realitate determinarea V. M.P.R. trebuia a se realiza prin raportare la două elemente: indicele de referință al pieței monetare și costurile de refinanțare a Băncii, cel de-al treilea (comisionul de rezervă minimă obligatorie) fiind inaplicabil.

Cât timp această expertiză este opozabilă pârâtei, cât timp reclamanții erau ținuți a dovedi că pârâta a calculat și încasat dobânda variabilă cu încălcarea art. 3.a) din contract, deși sarcina probei le incumba reclamanților, cât timp BNR confirmă că V. a implementat din mai 2009 măsura eliminării din cadrul convențiilor de credit a dispozițiilor privind comisionul de rezervă minimă obligatorie și cât timp potrivit adresei din 12 decembrie 2011 emisă de către pârâtă și comunicată reclamanților, perceperea comisionului de rezervă minimă obligatorie nu este prevăzută în contractul încheiat cu aceștia (implicit, dobânda variabilă nefiind calculată prin raportare și la acest element), recurenta-pârâtă consideră că motivarea soluției de admitere a apelului și de admitere a acțiunii este lipsită de temei legal.

În altă ordine de idei, susține recurenta-pârâtă, atragerea răspunderii contractuale este condiționată de dovada încălcării obligațiilor asumate printr-o convenție, probă pe care reclamanții nu au administrat-o în cauză. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: În ceea ce privește primul motiv de recurs, respectiv încălcarea de către prima instanța a prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține ca acesta este nefondat. Instanța de apel a reținut corect, pe baza probelor administrate în cauză, atât situația de fapt, cât și cea de drept existentă și a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în speță, acordând doar ceea ce s-a cerut.

Astfel, prin cererea adresată Tribunalului Botoșani reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige recurenta să execute obligația asumată prin contractul de credit din 16 iunie 2009 și să calculeze lunar dobânda de referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă conform pct. 3.a) din convenția de credit, respectiv prin raportare la indicele de referința al pieței monetare E.. Prima instanța a respins acțiunea ca nefondată arătând ca obligația băncii de a calcula dobânda curentă prin raportare la indicele E. este deja înserată în convenție și că nerespectarea ei nu deschide calea unei acțiuni în justiție având ca obiect obligația de a face.

Prin apelul declarat s-a arătat că tribunalul a refuzat să judece cauza, că recurenta nu respectă prevederile contractuale referitoare la calculul dobânzii curente și s-a solicitat ca instanța să oblige recurenta să respecte prevederile contractuale și să calculeze dobânda conform pct. 3. a) din contract. Prin precizările formulate în apel, reclamanții au menținut cererea adresată primei instanțe, solicitând ca instanța să oblige recurenta să-și execute obligația asumată prin pct. 3.a) din contract și să calculeze dobânda conform clauzelor contractuale. Conform prevederilor pct. 3.a) din contractul de credit rata dobânzii curente este: "dobânda de Referință V. pentru Creditele Garantate cu Ipoteca (V. M.P.R.) + 0,5% p.a.

dobânda variabilă, începând cu cea de-a 4-a lună a duratei creditului, a cărei valoare se calculează de către bancă prin raportare la indicele de referință al pieței monetare E.". Prin precizări s-a arătat că în cuprinsul aceluiași contract de credit, în Condiții generale V. M.P.R.

este definită în Condițiile Generale ale convenției ca fiind: "Rata variabilă a dobânzii, exprimată în procent pe an, aplicată de către Bancă pentru creditele garantate cu ipoteca acordate clienților săi, calculată prin raportare la și variabilă în funcție de indicii de referință ai pieței monetare, costurile suportate de către Bancă pentru executarea obligației de constituire și menținere la BNR a rezervelor minime obligatorii și costurile de refinanțare ale Băncii." Prin precizări s-a mai arătat că, în conformitate cu adresa din 9 noiembrie 2010, primită după pronunțarea sentinței de către Tribunalul Botoșani și după depunerea motivelor de apel în data de 24 martie 2010: "Dobânda de referința V. pentru creditele garantate cu ipoteca - V. M.P.R.

este exprimată în procent pe an și reprezintă rata variabilă a dobânzii, aplicată de către Bancă pentru creditele garantate cu ipotecă clienților săi, calculată prin raportare la, și în funcție de: indicii de referință ai pieței monetare E. și de costurile de refinanțare ale Băncii". Despre valoarea costurilor de refinanțare ale Băncii reclamanții au luat cunoștință în data de 16 septembrie 2010, când Banca prin adresa din 30 iunie 2010 a răspuns la adresele din 8 mai 2009, din 19 ianuarie 2010, din 15 septembrie 2010 prin care au solicitat băncii să comunice cum se calculează dobânda din contractul de credit și să o modifice proporțional cu scăderea indicelui E.. Prin aceeași adresă comunicată la 16 septembrie 2010 se comunică reclamanților pentru prima dată că la calculul V. M.P.R.

se ia în calcul o marjă comercială de 3%, termen care nu se regăsește menționat în Contractul de credit. Prin urmare afirmațiile recurentei că ar fi fost modificat obiectul cererii sunt nefondate, precizările reclamanților cu privire la acest capăt de cerere survenind ca urmare a comunicării unor date deținute doar de către recurentă, informații pe care reclamanții nu le-au deținut nici la data introducerii acțiunii și nici la data declarării apelului, datorită culpei recurentei care a refuzat să comunice datele solicitate. Prin precizările depuse nu a fost modificat obiectul primului capăt de cerere, reclamanții solicitând în continuare ca recurenta să fie obligată să respecte prevederile pct. 3.a) din contractul de credit, punct care stabilește din ce este formată dobânda curentă, respectiv din V. M.P.R.

și un procent de 0,5% p.a., iar stabilirea componenței termenului V. M.P.R. în funcție de definiția din Condițiile Generale ale contractului, de relațiile comunicate de BNR și relațiile comunicate de recurentă nu poate constitui o modificare a obiectului cererii, ci reprezintă o explicitare a acestuia. Această explicitare era necesară pentru pronunțarea unei hotărâri care să poată fi pusă în aplicare. O hotărâre care să stabilească obligația Băncii de a respecta prevederile art. 3.a) din Contract ar fi fost lipsită de finalitate, în condițiile în care, reprezentantul recurentei a susținut că aceasta a respectat prevederile contractuale cuprinse la pct. 3.a). În ceea ce privește tardivitatea precizărilor prin care s-a solicitat o formulă de calcul pentru ca hotărârea să poată fi pusă în executare și să aibă finalitatea scontată, această formulă a fost adusă la cunoștința instanței la prima zi de înfățișare când s-a depus raportul de expertiză extrajudiciară.

Această formulă nu a fost adusă la cunoștința instanței prin precizările depuse în cauză, așa cum susține recurenta, ci încă data de 1 aprilie 2011 când s-a depus raportul de expertiză extrajudiciară. Această formulă a putut fi stabilită ca urmare a datelor comunicate cu întârziere de către recurentă în septembrie 2010 și a datelor furnizate de BNR în noiembrie 2010, iar indicarea acestei formule nu duce la schimbarea obiectului cererii reclamanților. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv încălcarea de către instanță a art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., criticile recurentei vizează de fapt modalitatea în care au fost analizate probele și stabilită situația de fapt - respectiv că s-a avut în vedere expertiza extrajudiciară (pe care recurenta nu a contestat-o decât sub aspectul unei pretinse legături între reclamanți și expert, dar nu a adus contra argumente legate de modalitatea de calcul a dobânzii deși deținea toate datele necesare și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize judiciare care să demonstreze altceva decât a afirmat expertul), că s-au avut în vedere și alte prevederi contractuale, respectiv definițiile din Condițiile generale ale convenției de credit (care de altfel face parte integrantă din contract și nu pot fi ignorate, fiind inserate chiar de recurentă tocmai pentru a lămuri conținutul clauzelor contractuale), că instanța de apel a ignorat prevederile pct. 3d) care au fost anterior declarate abuzive.

Toate criticile formulate de recurentă sunt aspecte de netemeinicie a hotărârii pronunțate în apel și nu de nelegalitate. Deși în recurs, recurenta invocă lipsa unei expertize judiciare, se poate constată că nici la instanța de fond și nici la cea de apel nu a pus în discuție necesitatea întocmirii acesteia (decât la închiderea dezbaterilor și doar dacă o solicitau reclamanții), nu a contestat nici expertiza extrajudiciară depusă de reclamanți sub aspectul modului de calculare al dobânzii curente, nu a depus înscrisuri care să demonstreze o altă situație de fapt decât cea arătată de reclamanți. Recurenta nu a depus decât unele note de ședință și concluzii în care face doar afirmații nesusținute de clauzele contractuale, ori înscrisuri care nu o angajează în nici un fel și care nu demonstrează o situație contrară celei reținute de instanța de apel, respectiv că nu au fost respectate clauzele contractuale referitoare la dobânda curentă.

Recurenta nici nu poate să demonstreze o situație contrară ținând cont de faptul că în afară de contractul de credit, tot ea este cea care a transmis până în prezent încă 4 puncte de vedere diferite cu privire la modul în care se calculează dobânda:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC V. România SA București - Sucursala Botoșani împotriva Deciziei nr. 11 din 10 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL