ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3132/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3132/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

precizată ulterior, reclamanții T.C. și T.G. au solicitat obligarea pârâtei V.

România SA prin Sucursala Botoșani la executarea obligației asumate prin

contractul de credit din 16 iunie 2008, în sensul de a calcula lunar dobânda de

referință pentru creditele garantate cu ipotecă, potrivit art. 3 din convenție,

respectiv, prin raportare la indicii de referință ai pieței monetare E.. De

asemenea, invocând caracterul abuziv al unor clauze contractuale cuprinse la pct.

3.d, 4 a, b și d, 5 e și pct. 11 referitoare la comisioanele și ratele de

penalizare, polița de asigurare, plata acestora și alte mențiuni, reclamanții

au solicitat și constatarea nulității absolute a acestor clauze.

Prin Sentința nr. 43

din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalului Botoșani, secția civilă, a fost

respinsă excepția necompetenței materiale a tribunalului și a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanții T.C. și T.G. împotriva pârâtei V. România SA

prin Sucursala Botoșani.

În motivare, prima

instanță a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată,

precizată ulterior, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la executarea

obligației asumate prin contractul de credit din 16 iunie 2008, în sensul de a

calcula lunar dobânda de referință pentru creditele garantate cu ipotecă,

potrivit art. 3 din convenție, respectiv, prin raportare la indicii de

referință ai pieței monetare E.. De asemenea, invocând caracterul abuziv al

unor clauze contractuale cuprinse la pct. 3.d, 4 a, b și d, 5 e și pct. 11

referitoare la comisioanele și ratele de penalizare, polița de asigurare, plata

acestora și alte mențiuni, reclamanții au solicitat și constatarea nulității

absolute a acestor clauze.

Soluționând cu

prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale, tribunalul a respins-o în considerarea caracterului neevaluabil al

acțiunii reclamanților, arătând că, și în ipoteza în care litigiul ar avea ca

obiect un drept patrimonial, raportat la valoarea creditului de 62.000 euro,

adică superior cuantumului de 100.000 RON prevăzut de art. 2 pct. I lit. a) C.

proc. civ., competența materială a soluționării cauzei în primă instanță revine

tot tribunalului.

În ceea ce privește

fondul litigiului, prima instanță analizând solicitarea reclamanților de

obligare a băncii la respectarea obligațiilor asumate prin contract, de a

calcula dobânda primară prin raportare la indicele E., a arătat că această din

urmă obligație este deja înserată în convenția părților, nemaifiind necesară

pronunțarea unei hotărâri în acest sens, în condițiile în care nu s-a dovedit

încălcarea acestei obligații.

Referitor la clauzele

apreciate de reclamanți ca fiind abuzive, după verificarea conținutului

acestora potrivit art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000, instanța de fond a

concluzionat că reclamanții au cunoscut și au acceptat toate aceste clauze,

apreciind astfel că nejustificat solicită constatarea nulității acestora.

Apelul formulat de

reclamanți, împotriva sentinței anterior menționate, a fost admis prin Decizia

nr. 41 din 30 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, cu consecința desființării

sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că au fost încălcate prevederile

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanță a motivat sumar

hotărârea, a prezentat clauzele contractului și a achiesat la punctul de vedere

al pârâtei, fără a prezenta argumentele de fapt și de drept care au determinat

adoptarea soluției.

Împotriva acestei

decizii, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

pârâta V. România SA - Sucursala Botoșani a declarat recurs, care, prin Decizia

nr. 3633 din 2 noiembrie 2010 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție

București, secția comercială a fost admis, a fost casată decizia recurată și a

fost trimisă cauza pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că posibilitatea desființării

sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare este strict limitată la ipoteza

în care prima instanță a judecat procesul fără a intra în cercetarea fondului,

ori partea nu a fost legal citată, soluție ce își găsește rațiunea în

caracterul devolutiv al apelului, însă, în speță niciuna dintre aceste ipoteze

nu a fost îndeplinită, prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. fiind

greșit aplicate. Astfel, instanța de apel era obligată să verifice potrivit

art. 295 C. proc. civ., în limitele cererii cu a cărei soluționare a fost

învestită, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță

și, eventual, să invoce din oficiu motive de ordine publică, precum și

refacerea sau completarea probațiunii, dacă se impunea, și să verifice

legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, potrivit motivelor invocate de

reclamanți, răspunzând tuturor cererilor și criticilor formulate.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, sub număr de Dosar nr. 3364/40/2009*.

La primul termen de

judecată din data de 11 martie 2011, apelanții au depus la dosar copia

Sentinței nr. 5723 din 20 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Botoșani

în Dosarul nr. 5076/193/2010 și certificatul emis de Tribunalul Botoșani,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.

5076/193/2010, din care a rezultat că pe rolul instanței se află spre

soluționare recursul declarat împotriva sentinței sus-menționate, cu termen de

judecată la data de 6 iunie 2011 și au solicitat suspendarea judecării

apelului, conform dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până

la soluționarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul Tribunalului Botoșani,

măsură dispusă de instanță prin încheierea din 13 mai 2011.

La solicitarea

apelanților, prin cererea din 5 octombrie 2011, cauza a fost repusă pe rol în

considerarea faptului că motivul suspendării nu mai subzistă, recursul promovat

de SC V. România SA împotriva Sentinței civile nr. 5723 din 20 septembrie 2010

a Judecătoriei Botoșani, fiind respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 655 din 5

septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5076/193/2010*.

Prin sentința

anterior menționată, irevocabilă, clauzele cuprinse la pct. 3 lit. d), pct. 4

lit. a) și pct. 11 lit. i) din convenția de credit încheiată între părțile din

prezenta cauză, au fost declarate ca fiind abuzive și s-a dispus modificarea

contractului de credit în sensul excluderii acestora.

Apelanții au depus la

dosar "precizări", restrângându-și acțiunea și, arătând că, insistă

în soluționarea doar a primului capăt de cerere, privind obligarea pârâtei la

executarea obligației asumată prin contractul din 16 iunie 2008, în sensul

calculării ratei dobânzii curente aferente creditului acordat, în conformitate

cu clauzele stipulate la pct. 3 lit. a) din contractul de credit din 16 iunie

2008 și a definiției "V.M.P.R." dată în Condițiile Generale ale

contractului (dosar apel).

La termenul din 11

noiembrie 2011 pârâta-intimată a formulat o cerere de înaintare a unor

întrebări preliminare Curții de Justiție a Uniunii Europene (dosar apel),

respinsă de instanță prin încheierea din 20 ianuarie 2012, motivat de faptul

că, pe de o parte reclamanții și-au restrâns pretențiile exclusiv la primul

capăt de cerere, iar pe de altă parte, aspectele care au stat la baza

formulării cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare au fost

clarificate într-un alt cadru procesual, printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă.

Prin Decizia nr. 11

din 10 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de

reclamanții T.C. și T.G., împotriva Sentinței nr. 43 din 12 ianuarie 2010

pronunțată de Tribunalului Botoșani, secția civilă în Dosarul nr. 3364/40/2009,

intimată fiind V. România SA București - Sucursala Botoșani.

A fost schimbată, în

parte, sentința apelată, în sensul că, a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanții T.G. și T.C., în contradictoriu cu pârâta V. România SA București -

Sucursala Botoșani și, în consecință:

A fost obligată

pârâta V. România SA București - Sucursala Botoșani ca, începând cu data de 21

octombrie 2008, să execute obligația de calcul al ratei dobânzii curente

aferente creditului acordat reclamanților, în conformitate cu clauza stipulată

la pct. 3a) din contractul de credit din 16 iunie 2008 după formula: Dobânda de

Referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă (V.M./P.R.), la care se

adaugă 0,5% p.a., în care V. se compune din indicele de referință a pieței

monetare - E. la o lună și costurile de refinanțare a băncii în valoare de

0,9%.

S-a luat act că

reclamanții T.C. și T.G. au renunțat la judecarea celorlalte capete de cerere.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost obligați

reclamanții T.C. și T.G. să plătească statului suma de 2.163 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată aferente judecății în primă instanță.

A fost obligată

pârâta V. România SA București - Sucursala Botoșani să plătească reclamanților

suma de 3.262,25 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele instanțe.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, sub aspectul

obiectului litigiului, cadrul procesual al cauzei a fost fixat de reclamanți în

apel, în virtutea principiului disponibilității, prin restrângerea pretențiilor

acestora exclusiv la primul petit din cererea dedusă judecății, astfel încât,

caracterul devolutiv al apelului devine operant în limitele învestirii

determinate prin cererea precizatoare (dosar apel).

Curtea de apel a

verificat legalitatea și temeinicia soluției de respingere a pretenției

reclamanților în sensul obligării pârâtei la executarea obligației asumată prin

contractul de credit din 16 iunie 2008, respectiv la calcularea dobânzii

curente în conformitate cu clauza stipulată la pct. 3 a), începând cu data de

21 octombrie 2008.

Instanța a constatat

că între părțile litigante s-a încheiat la data de 16 iunie 2008 convenția de

credit nr. x, având ca obiect acordarea unui împrumut în sumă de 62.000 euro pe

o perioadă de 360 de luni, garantat cu ipotecă, cu dobândă fixă de 4,6% p.a. în

primele 3 luni ale duratei creditului și dobândă variabilă aplicabilă începând

cu cea de-a 4-a lună a duratei creditului (dosar fond).

Potrivit pct. 3 a)

din contract, rata dobânzii curente aplicabilă începând cu cea de-a 4-a lună a

duratei creditului este variabilă și "se calculează de către bancă prin

raportare la indicele de referință al pieței monetare - E. și va fi cea

afișată, la orice moment de referință, la sediul fiecărei sucursale/agenții a

Băncii, precum și pe pagina de internet a acesteia", iar în conformitate

cu pct. 3 d) din aceeași convenție, "Banca își rezervă dreptul de a

revizui pe parcursul Duratei Creditului, ulterior celei de-a 4-a luni a Duratei

Creditului, Dobânda de Referință V. pentru Creditele Garantate cu Ipotecă, în

cazul intervenirii unor Schimbări Semnificative, afișând la sediile

sucursalelor/agențiilor sale și pe pagina de internet a Băncii noua Dobândă de

Referință V. pentru Creditele Garantate cu Ipotecă, ce va fi valabilă de la

data afișării și aplicabilă de la data primei scadențe ulterioară datei

afișării; în scopul informării corecte și complete a împrumutatului/garantului

cu privire la (i) valoarea ratei dobânzii curente și la (ii) valoarea

anuității, acesta se va solicita Băncii, în luna a 4-a a duratei Creditului,

precum și ulterior, ori de câte ori ar avea loc, în condițiile precizate mai

sus, ajustarea Ratei dobânzii curente, la sediul sucursalei/agenției Băncii de

unde a fost contractat Creditul, eliberarea unui nou grafic de

rambursare".

Potrivit art. 1073 C.

civ., în forma în vigoare la data nașterii raporturilor juridice contractuale

între părți, "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a

obligației și, în caz contrar are dreptul la dezdăunare", iar în

conformitate cu art. 1080 alin. (1) din același act normativ, "diligenta

ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este totdeauna aceea a

unui bun proprietar."

Pe de altă parte,

într-adevăr, conform art. 969, 973 C. civ., în forma în vigoare la data

stabilirii raporturilor contractuale între părți, "convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante; ele se pot revoca prin

consimțământul mutual sau prin cauze autorizate de lege";

"convențiile n-au efect decât între părțile contractante."

S-a arătat că textele

legale anterior citate consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare

și aplicare, principiile obligativității și relativității efectelor

contractelor legal încheiate.

În virtutea

caracterului obligatoriu, partea contractantă, care are calitatea de titular de

drepturi dobândite prin contract, este îndreptățită a pretinde celeilalte părți

satisfacerea acelor drepturi.

Pe de altă parte,

contractul privit ca realitate socială, ca fapt social, prezintă o deosebită

însemnătate nu numai pentru raporturile dintre părți, ci și pentru certitudinea

și eficiența raporturilor juridice, în general.

Obligativitatea

contractului nu decurge numai din voințele individuale ale părților

contractante, ci constituie un adevărat imperativ social; societatea însăși,

legislația impun respectarea strictă a contractelor legal încheiate.

S-a reținut că principiul

pacta sunt servanda nu poate fi fundamentat numai pe cerințele morale ale

respectării cuvântului dat, ori pe cerințele juridice ale respectării voințelor

individuale exprimate, fiind de esența ordinii publice.

În conformitate cu

definiția din Secțiunea 1) Definiții din Condițiile Generale ale Convenției de

Credit anterior menționate, dobânda de referință V. pentru creditele garantate

cu ipotecă (V. M.P.R.) reprezintă "rata variabilă a dobânzii, exprimată în

procent pe an, aplicată de către Bancă pentru creditele garantate cu ipotecă

acordate clienților săi, calculată prin raportare la, și variabilă în funcție

de Indicii de referință ai pieței monetare, costurile suportate de către Bancă

pentru executarea obligației de constituire și menținere la BNR a rezervelor

minime obligatorii și costurile de refinanțare ale Băncii, ajustabilă în cazul

intervenirii unor Schimbări Semnificative."

În acest context,

instanța de apel a apreciat că începând cu data de 21 octombrie 2008, formula

de calcul al Dobânzii de Referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă (V.

M.P.R.) este compusă din următoarele elemente: indicele de referință al pieței

monetare - E., costurile suportate de către Bancă pentru executarea

obligațiilor de constituire și menținere la BNR a rezervelor minime (comisionul

de rezervă minimă obligatorie) și costurile de refinanțare a Băncii.

S-a constatat că

aceasta este și punctul de vedere al pârâtei-intimate SC V. România SA -

Sucursala Botoșani - exprimat prin adresa din 17 iulie 2009, comunicată reclamanților-apelanți

(dosar fond).

Cu toate acestea,

arată instanța de apel în motivare, potrivit adresei BNR din 9 noiembrie 2010 -

(dosar apel), în mod nejustificat a invocat pârâta în cuprinsul contractului de

credit comisionul de rezervă minimă obligatorie, ca fiind determinat de

politica monetară a BNR, având în vedere că nu există o relație directă între

serviciile oferite de Bancă și cerințele BNR privind rezerva minimă

obligatorie, BNR dispunând eliminarea din cadrul convențiilor de credit a dispozițiilor

privind comisionul de rezervă minimă obligatorie.

Pe cale de

consecință, începând cu data de 21 octombrie 2008, pentru determinarea V.

M.P.R., nu se justifică raportarea la costurile suportate de către Banca pârâtă

pentru executarea obligației de constituire și menținere la BNR a rezervelor

minime (comisionul de rezervă minimă obligatorie), ori la marja comercială de

3%, aspect reținut de altfel și prin concluziile raportului de expertiză

contabilă extrajudiciară (dosar apel), dar și de reclamanți.

Raportat la cele

anterior reținute, având în vedere constatarea caracterului abuziv al clauzei

inserate la pct. 3 d) din Condițiile Speciale ale contractului de credit din 16

iunie 2008 încheiat între părți, prin Sentința civilă nr. 5723 din 20 septembrie

2010 a Judecătoriei Botoșani, rămasă irevocabilă (dosar apel), s-a apreciat că

în determinarea V. M.P.R., începând cu data de 21 octombrie 2008, se impuneau a

fi luate în considerare exclusiv două elemente: indicele de referință al pieței

monetare și costurile de refinanțare a Băncii, cel de-al treilea rămânând

inaplicabil, consecință a cauzei ilicite a clauzei pe care se fundamentează.

În ceea ce privește

Indicele de referință al pieței monetare, în cazul convenției de credit din 16

iunie 2008, s-a luat în considerare E.-ul având în vedere prevederile art. 3

lit. a) din Convenția de credit "V. M.P.R. se calculează de către Bancă

prin raportare la indicele de referință al pieței monetare - E." și moneda

în care este acordat creditul, respectiv "euro".

Pentru calcularea

dobânzii curente au fost avute în vedere cotele înregistrate de indicele de

referință al pieței monetare la 1 lună, respectiv E. pentru considerentele care

succed:

- Potrivit Secțiunii

1 Definiții din Condițiile Generale E.- ul reprezintă "nivelul mediu de

referință al ratelor de dobândă pentru depozitele în euro plasate la diferite

termene pe piața interbancară din Zona Euro, astfel cum acesta este afișat cu

două zile înainte de data de referință (ex. data tragerii, data ajustării

dobânzii, etc.) în pagina corespunzătoare a serviciului R. în jurul orei 13,

precum și în presa de specialitate."

- Scadența dobânzii

curente se face conform pct. 6) "Rambursare" în care se precizează că

Suma principală și dobânda se rambursează lunar, conform graficului de

rambursare, în anuități scadente în data de 21 a fiecărei luni.

- Data la care se ia

în considerare Indicele de referință - E. în cazul Convenției de credit din 16

iunie 2008 este "cu două zile înainte de data de referință, respectiv data

ajustării dobânzii" conform clauzei contractuale stipulate în Condițiile

Generale ale Convenției la aliniatul "E.".

- Data ajustării

dobânzii este data scadenței ratei de credit, dată la care se calculează și se

generează dobânda în vederea plății ratei stipulate în graficul de rambursare.

- Data scadenței

dobânzii curente este: 21 ale fiecărei luni, iar data la care se ia în

considerare indicele E. este 19 ale fiecărei luni ("cu două zile înainte

de data de referință, respectiv data ajustării dobânzii").

Pe de altă parte,

conform adresei comunicată de pârâtă din 30 iunie 2010, costurile de

refinanțare a băncii sunt în procent de 0,9%.

Distinct de cele

reținute, instanța a apreciat că în interpretarea clauzei 3 a) din contract se

impune a fi avută în vedere voința reală, intenția comună, juridică a părților

contractante, astfel cum aceasta este delimitată prin noțiunea de "cauză a

actului juridic", dar și regula potrivit căreia, contractul produce, pe

lângă efectele expres arătate și alte efecte - "toate urmările ce echitatea,

obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa" (art. 970 alin. (2) C.

civ.). Pe de altă parte, este cunoscut că dispozițiile contractuale trebuie

interpretate coordonat, unele prin altele și în sensul care reiese din natura

contractului, iar cele îndoielnice în sensul în care ele pot produce un efect

și, în final, în folosul celui care s-a obligat (in dubio pro reo).

Din această

perspectivă și prin raportare la ansamblul probator al cauzei, s-a apreciat că

în prezenta speță asistăm la înfrângerea forței obligatorii a clauzei 3 a) din

contract față de reclamanți, în absența caracterului licit al cauzei acesteia

În concluzie, s-a

stabilit că formula de calcul al V. M.P.R. este, începând cu 21 octombrie 2008,

V. = E. + 9 costurile de refinanțare a Băncii de 0,9%, astfel încât raportarea

teronată a băncii pârâte la cele 3 elemente anterior menționate, în calcularea

dobânzii variabile, justifică interesul legitim al reclamanților în formularea

pretenției dedusă judecății.

Soluția se impune în

virtutea principiului executării în natură a obligațiilor, potrivit căruia,

efectul oricărei obligații este dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului

de a pretinde și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la

care el este obligat, respectiv executarea obligației în natura ei specifică,

cu consecința realizării obiectului avut în vedere de părțile contractante.

Acest principiu dă

expresie scopului nemijlocit al producției și anume, acela de a se asigura

realizarea intereselor materiale și spirituale ale membrilor societății în

ansamblul ei, cât și ale fiecărui individ în parte.

Ori, acest scop nu

poate fi atins, în principiu, decât în măsura în care, în multiplele raporturi

juridice obligaționale la care membrii societății apar ca subiecte de drept, ca

părți, se obține obiectul specific și exact avut în vedere la nașterea acestor

raporturi.

În ceea ce privește

apărarea pârâtei referitoare la inopozabilitatea expertizei contabile

extrajudiciare, de care reclamanții-apelanți au înțeles să se prevaleze în

susținerea căii de atac declarate, instanța de control judiciar a reținut că

aceasta este irelevantă în condițiile în care a intervenit cu ocazia

dezbaterilor asupra apelului consemnate în practicaua prezentei decizii. Pe de

altă parte, această probă a fost propusă de reclamanții-apelanți, cu

respectarea prevederilor art. 287 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ.

(dosar apel), în timp ce pârâta-intimată nu a solicitat o astfel de probă prin

întâmpinare, în aplicarea prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., uzând

de sintagma: "înscrisuri sau orice alte probe rezultând ca fiind necesare

din dezbateri" (dosar apel).

Ori, în condițiile în

care lucrarea a fost depusă la dosar de apelanți la termenul din 1 aprilie 2011

(dosar apel), s-a apreciat că intimata avea posibilitatea, dar și obligația

procedurală de a solicita, în această cale devolutivă de atac, administrarea

probatoriilor de care înțelege să se folosească în combaterea acțiunii.

Prin urmare,

pasivitatea intimatei nu poate fi imputată instanței de apel care avea

posibilitatea și nu obligația de a dispune administrarea unei probe, întrucât

rolul său activ nu poate înlocui implicarea însăși a părții în exercitarea

propriilor obligații procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) C. proc. civ.,

îndatorire specifică procesului civil care este, de principiu, un proces al

intereselor private, guvernat de principiul disponibilității.

Pentru motivele

anterior expuse, constatând că hotărârea primei instanțe este nelegală și

netemeinică, instanța de apel, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a admis

apelul și a dispus schimbarea acesteia, în parte, în sensul că menținând

dispoziția de respingere a excepției de necompetență materială a Tribunalului

Botoșani, a admis acțiunea reclamanților, astfel cum a fost precizată și, în

consecință, a obligat pârâta ca, începând cu data de 21 octombrie 2008, să

execute obligația de calcul al ratei dobânzii curente aferente creditului

acordat reclamanților, în conformitate cu clauza stipulată la pct. 3 a) din

contractul de credit din 16 iunie 2008 după formula: Dobânda de Referință V.

pentru creditele garantate cu ipotecă (V. M.P.R.), la care se adaugă 0,5% p.a.,

în care V. se compune din indicele de referință a pieței monetare - E. la o

lună și costurile de refinanțare a băncii în valoare de 0,9%.

În temeiul art. 246

raportat la art. 298 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea reclamanților la

judecarea celorlalte capete de cerere, în cauză fiind dată învoirea tacită a

pârâtei.

În termen legal,

împotriva acestei decizii pârâta SC V. România SA București - Sucursala

Botoșani a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței

apelate.

În motivarea

recursului, pârâta critică decizia atacată sub aspectul instituit de

prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a

acordat mai mult decât s-a cerut.

În dezvoltarea

acestui motiv, recurenta-pârâtă susține, în esență, că prin decizia recurată,

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. (în

apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de

chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi) și dispozițiile

art. 295 alin. (1) C. proc. civ. (instanța de apel va verifica, în limitele

cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță, dispoziții evident încălcate).

În acest context,

recurenta arată că prin cererea dedusă judecății la Tribunalul Botoșani la data

de 17 august 2009 reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la executarea

obligațiilor asumate prin contractul încheiat la data de 16 iunie 2009, prin

care trebuia să calculeze lunar Dobânda de Referință V. pentru Creditele

Garantate cu Ipotecă conform pct. 3 a din Convenția de credit, respectiv prin

raportare la indicele de referință al pieței monetare E..

Instanța de apel, în

raport de precizările formulate în apel, cu încălcarea art. 294 alin. (1) C.

proc. civ. (reclamanții-apelanți modificându-și în calea de atac obiectul

primului capăt de cerere), a constatat (exclusiv prin raportare la expertiza

extrajudiciară contabilă administrată în apel la solicitarea reclamanților) că

pârâta și-a încălcat obligația prevăzute de art. 3 a) din contract, că în

raport de caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 3 d) Condiții speciale

determinarea V. M.P.R. trebuia a se realiza prin raportare la două elemente:

indicele de referință al pieței monetare și costurile de refinanțare a Băncii,

cel de-al treilea (comisionul de rezervă minimă obligatorie) fiind inaplicabil.

Recurenta arată că

începând cu data de 21 octombrie 2008 a fost obligată să execute obligația de

calcul al ratei dobânzii curente aferente creditului acordat reclamanților, în

conformitate cu clauza stipulată la pct. 3 a) din contractul de credit din 16

iunie 2008, respectiv după formula: Dobânda de Referință V. pentru creditele

garantate cu ipotecă (V. M.P.R.), la care se adaugă 0,5% p.a., în care V.

(M.P.R.) se compune din indicele de referință al pieței monetare - E. la o lună

și costurile de refinanțare a băncii în valoare de 0,9%.

Ori, procedând în

acest mod, în opinia recurentei, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a

cerut, decizia recurată fiind consecința încălcării art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., în sensul că reclamanții și-au modificat în apel obiectul acțiunii,

cerând mai mult decât au cerut la fond, Curtea de Apel însușindu-și nelegal

această modificare a acțiunii realizată direct în apel, în al doilea ciclu

procesual.

Totodată, art. 311 C.

proc. civ. prevede că hotărârea casată nu are nici o putere, iar art. 315 alin.

(2) C. proc. civ. prevede că dacă hotărârea a fost casată pentru nerespectarea

formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

Cum Înalta Curte a

constatat în primul ciclu procesual că instanța de apel nu a intrat în

cercetarea fondului pricinii, casând în totalitate decizia, judecata a

reînceput în fața Curții de Apel la data de 11 martie 2011, primă zi de

înfățișare.

"Precizările"

formulate pentru termenul din 9 decembrie 2011 erau tardive, încât

pronunțându-se în raport de obiectul acestor precizări, Curtea de Apel Suceava

a acordat mai mult decât s-a cerut (față de limitele obiectului acțiunii

inițial formulate la tribunal și apoi ale obiectului apelului, potrivit

motivelor formulate în scris de reclamanți în fața Tribunalului Botoșani și

înaintate Curții de Apel Suceava).

Art. 295 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de

apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță,

dispoziții, care consideră recurenta, au fost încălcate.

Recurenta-pârâtă

critică decizia atacată pentru nelegalitate și prin prisma motivului instituit

de prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., considerând că decizia recurată a

fost dată cu interpretarea eronată a înscrisului dedus judecății (contractul de

credit din 16 iunie 2008 - art. 3.a), prin schimbarea înțelesului vădit

neîndoielnic al acestuia.

Constatând că

dispozițiile art. 3.d) Condiții Speciale au fost declarate ca materializând o

clauză abuzivă în baza Sentinței civile nr. 5723/2010 a Judecătoriei Botoșani

(care constată caracterul abuziv al acestei clauze exclusiv pe considerentul că

această clauză are semnificația unei clauze penale interzisă în contractele de

împrumut conform Legea nr. 313/1978 - și nu prin raportare la formula de calcul

al dobânzii variabile), că din octombrie 2008 V. M.P.R. s-a calculat prin

raportare și la comisionul de rezervă minimă obligatorie, aspect reținut și de

expertiza contabilă extrajudiciară (ale cărei concluzii nu au fost însușite de

către recurentă) și că potrivit adresei BNR din 9 noiembrie 2010 această

instituție a dispus eliminarea din cadrul convențiilor de credit a

dispozițiilor privind comisionul de rezervă minimă obligatorie (cu precizarea

că în finalul acestei adrese se arată că V. a implementat această măsură din

mai 2009), Curtea de Apel Suceava admite apelul și reformulează, în

interpretarea art. 3.a) din contract, clauza reglementând dobânda variabilă, în

sensul că precizează care va fi formula de calcul: Dobânda de Referință V.

pentru creditele garantate cu ipotecă (V. M.P.R.), la care se adaugă 0,5% p.a.,

în care V. (M.P.R.) se compune din indicele de referință al pieței monetare -

E. la o lună și costurile de refinanțare a băncii în valoare de 0,9%.

Or, interpretarea

unei prevederi contractuale, arată recurenta, nu poate fi realizată de instanță

în sensul reformulării clauzei, o astfel de interpretare atrăgând aplicarea

art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Argumentul forte al

instanței de apel este extras din concluziile expertizei extrajudiciare

contabile. Raportându-se la această expertiză, instanța a încălcat principiul

nemijlocirii în administrarea probelor, pronunțând o hotărâre în care

reclamanții nu au probat ce au cerut și obținut.

Recurenta a mai

susținut că potrivit adresei din 12 decembrie 2011 emisă de pârâtă și

comunicată reclamanților, perceperea comisionului de rezervă minimă obligatorie

nu este prevăzută în contractul încheiat cu aceștia.

Decizia Curții de

Apel Suceava, mai susține recurenta-pârâtă în motivarea recursului, este

lipsită de temei legal, deoarece motivarea instanței lasă incertă baza legală a

dispozitivului și, totodată, au fost greșit interpretate dispozițiile legale

care reglementează răspunderea contractuală - art. 1073, art. 969 vechiul C.

civ., motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv, arată recurenta, instanța de apel a constatat că această

obligație nu ar fi fost respectată, deoarece "în speță asistăm la

înfrângerea forței obligatorii a clauzei 3a) din contract, în absența

caracterului licit al cauzei acesteia".

Pentru a stabili

caracterul ilicit al cauzei acestei clauze, instanța de apel își însușește

concluziile expertizei contabile extrajudiciare, potrivit cu care V. M.P.R. se

determină potrivit contractului prin raportare la trei elemente: E., comisionul

de rezervă minimă obligatorie, costurile de refinanțare ale băncii, de 0,9%

(ceea ce nu înseamnă automat că dobânda variabilă nu s-a calculat de subscrisa

doar prin raportare la indicele de referință E.), însă în realitate

determinarea V. M.P.R. trebuia a se realiza prin raportare la două elemente:

indicele de referință al pieței monetare și costurile de refinanțare a Băncii,

cel de-al treilea (comisionul de rezervă minimă obligatorie) fiind inaplicabil.

Cât timp această

expertiză este opozabilă pârâtei, cât timp reclamanții erau ținuți a dovedi că

pârâta a calculat și încasat dobânda variabilă cu încălcarea art. 3.a) din

contract, deși sarcina probei le incumba reclamanților, cât timp BNR confirmă

că V. a implementat din mai 2009 măsura eliminării din cadrul convențiilor de

credit a dispozițiilor privind comisionul de rezervă minimă obligatorie și cât

timp potrivit adresei din 12 decembrie 2011 emisă de către pârâtă și comunicată

reclamanților, perceperea comisionului de rezervă minimă obligatorie nu este

prevăzută în contractul încheiat cu aceștia (implicit, dobânda variabilă

nefiind calculată prin raportare și la acest element), recurenta-pârâtă

consideră că motivarea soluției de admitere a apelului și de admitere a

acțiunii este lipsită de temei legal.

În altă ordine de

idei, susține recurenta-pârâtă, atragerea răspunderii contractuale este

condiționată de dovada încălcării obligațiilor asumate printr-o convenție,

probă pe care reclamanții nu au administrat-o în cauză.

Analizând decizia

recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de

legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele care succed:

În ceea ce privește

primul motiv de recurs, respectiv încălcarea de către prima instanța a

prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ, Înalta Curte de Casație și Justiție

va reține ca acesta este nefondat. Instanța de apel a reținut corect, pe baza

probelor administrate în cauză, atât situația de fapt, cât și cea de drept

existentă și a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în

speță, acordând doar ceea ce s-a cerut.

Astfel, prin cererea

adresată Tribunalului Botoșani reclamanții au solicitat instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să oblige recurenta să execute obligația

asumată prin contractul de credit din 16 iunie 2009 și să calculeze lunar

dobânda de referință V. pentru creditele garantate cu ipotecă conform pct. 3.a)

din convenția de credit, respectiv prin raportare la indicele de referința al

pieței monetare E..

Prima instanța a

respins acțiunea ca nefondată arătând ca obligația băncii de a calcula dobânda

curentă prin raportare la indicele E. este deja înserată în convenție și că

nerespectarea ei nu deschide calea unei acțiuni în justiție având ca obiect

obligația de a face.

Prin apelul declarat

s-a arătat că tribunalul a refuzat să judece cauza, că recurenta nu respectă

prevederile contractuale referitoare la calculul dobânzii curente și s-a

solicitat ca instanța să oblige recurenta să respecte prevederile contractuale

și să calculeze dobânda conform pct. 3. a) din contract.

Prin precizările

formulate în apel, reclamanții au menținut cererea adresată primei instanțe,

solicitând ca instanța să oblige recurenta să-și execute obligația asumată prin

pct. 3.a) din contract și să calculeze dobânda conform clauzelor contractuale.

Conform prevederilor

pct. 3.a) din contractul de credit rata dobânzii curente este: "dobânda de

Referință V. pentru Creditele Garantate cu Ipoteca (V. M.P.R.) + 0,5% p.a.

dobânda variabilă, începând cu cea de-a 4-a lună a duratei creditului, a cărei

valoare se calculează de către bancă prin raportare la indicele de referință al

pieței monetare E.".

Prin precizări s-a

arătat că în cuprinsul aceluiași contract de credit, în Condiții generale V.

M.P.R. este definită în Condițiile Generale ale convenției ca fiind: "Rata

variabilă a dobânzii, exprimată în procent pe an, aplicată de către Bancă

pentru creditele garantate cu ipoteca acordate clienților săi, calculată prin

raportare la și variabilă în funcție de indicii de referință ai pieței

monetare, costurile suportate de către Bancă pentru executarea obligației de

constituire și menținere la BNR a rezervelor minime obligatorii și costurile de

refinanțare ale Băncii."

Prin precizări s-a

mai arătat că, în conformitate cu adresa din 9 noiembrie 2010, primită după

pronunțarea sentinței de către Tribunalul Botoșani și după depunerea motivelor

de apel în data de 24 martie 2010: "Dobânda de referința V. pentru

creditele garantate cu ipoteca - V. M.P.R. este exprimată în procent pe an și

reprezintă rata variabilă a dobânzii, aplicată de către Bancă pentru creditele

garantate cu ipotecă clienților săi, calculată prin raportare la, și în funcție

de: indicii de referință ai pieței monetare E. și de costurile de refinanțare

ale Băncii".

Despre valoarea

costurilor de refinanțare ale Băncii reclamanții au luat cunoștință în data de

16 septembrie 2010, când Banca prin adresa din 30 iunie 2010 a răspuns la

adresele din 8 mai 2009, din 19 ianuarie 2010, din 15 septembrie 2010 prin care

au solicitat băncii să comunice cum se calculează dobânda din contractul de

credit și să o modifice proporțional cu scăderea indicelui E..

Prin aceeași adresă

comunicată la 16 septembrie 2010 se comunică reclamanților pentru prima dată că

la calculul V. M.P.R. se ia în calcul o marjă comercială de 3%, termen care nu

se regăsește menționat în Contractul de credit.

Prin urmare

afirmațiile recurentei că ar fi fost modificat obiectul cererii sunt nefondate,

precizările reclamanților cu privire la acest capăt de cerere survenind ca

urmare a comunicării unor date deținute doar de către recurentă, informații pe

care reclamanții nu le-au deținut nici la data introducerii acțiunii și nici la

data declarării apelului, datorită culpei recurentei care a refuzat să comunice

datele solicitate.

Prin precizările

depuse nu a fost modificat obiectul primului capăt de cerere, reclamanții

solicitând în continuare ca recurenta să fie obligată să respecte prevederile

pct. 3.a) din contractul de credit, punct care stabilește din ce este formată

dobânda curentă, respectiv din V. M.P.R. și un procent de 0,5% p.a., iar

stabilirea componenței termenului V. M.P.R. în funcție de definiția din

Condițiile Generale ale contractului, de relațiile comunicate de BNR și

relațiile comunicate de recurentă nu poate constitui o modificare a obiectului

cererii, ci reprezintă o explicitare a acestuia.

Această explicitare

era necesară pentru pronunțarea unei hotărâri care să poată fi pusă în

aplicare. O hotărâre care să stabilească obligația Băncii de a respecta

prevederile art. 3.a) din Contract ar fi fost lipsită de finalitate, în

condițiile în care, reprezentantul recurentei a susținut că aceasta a respectat

prevederile contractuale cuprinse la pct. 3.a).

În ceea ce privește

tardivitatea precizărilor prin care s-a solicitat o formulă de calcul pentru ca

hotărârea să poată fi pusă în executare și să aibă finalitatea scontată,

această formulă a fost adusă la cunoștința instanței la prima zi de înfățișare

când s-a depus raportul de expertiză extrajudiciară. Această formulă nu a fost

adusă la cunoștința instanței prin precizările depuse în cauză, așa cum susține

recurenta, ci încă data de 1 aprilie 2011 când s-a depus raportul de expertiză

extrajudiciară. Această formulă a putut fi stabilită ca urmare a datelor

comunicate cu întârziere de către recurentă în septembrie 2010 și a datelor

furnizate de BNR în noiembrie 2010, iar indicarea acestei formule nu duce la

schimbarea obiectului cererii reclamanților.

În ceea ce privește

cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv încălcarea de către instanță a art.

304 pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentei vizează de fapt modalitatea în

care au fost analizate probele și stabilită situația de fapt - respectiv că s-a

avut în vedere expertiza extrajudiciară (pe care recurenta nu a contestat-o

decât sub aspectul unei pretinse legături între reclamanți și expert, dar nu a

adus contra argumente legate de modalitatea de calcul a dobânzii deși deținea

toate datele necesare și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize

judiciare care să demonstreze altceva decât a afirmat expertul), că s-au avut

în vedere și alte prevederi contractuale, respectiv definițiile din Condițiile

generale ale convenției de credit (care de altfel face parte integrantă din

contract și nu pot fi ignorate, fiind inserate chiar de recurentă tocmai pentru

a lămuri conținutul clauzelor contractuale), că instanța de apel a ignorat

prevederile pct. 3d) care au fost anterior declarate abuzive.

Toate criticile

formulate de recurentă sunt aspecte de netemeinicie a hotărârii pronunțate în

apel și nu de nelegalitate. Deși în recurs, recurenta invocă lipsa unei expertize

judiciare, se poate constată că nici la instanța de fond și nici la cea de apel

nu a pus în discuție necesitatea întocmirii acesteia (decât la închiderea

dezbaterilor și doar dacă o solicitau reclamanții), nu a contestat nici

expertiza extrajudiciară depusă de reclamanți sub aspectul modului de calculare

al dobânzii curente, nu a depus înscrisuri care să demonstreze o altă situație

de fapt decât cea arătată de reclamanți.

Recurenta nu a depus

decât unele note de ședință și concluzii în care face doar afirmații

nesusținute de clauzele contractuale, ori înscrisuri care nu o angajează în

nici un fel și care nu demonstrează o situație contrară celei reținute de

instanța de apel, respectiv că nu au fost respectate clauzele contractuale

referitoare la dobânda curentă.

Recurenta nici nu

poate să demonstreze o situație contrară ținând cont de faptul că în afară de

contractul de credit, tot ea este cea care a transmis până în prezent încă 4

puncte de vedere diferite cu privire la modul în care se calculează dobânda:

iulie 2009 la lit. c) recurenta comunică: "Dobânda de referință V. pentru

creditele garantate cu ipoteca V. M.P.R., exprimată în procent pe an,

reprezintă rata variabilă a dobânzii, calculată prin raportare la, și în

funcție de:

- Indicii de

referință ai pieței monetare

- Costurile suportate

de către Banca pentru executarea obligației de constituire și menținere la BNR

a rezervelor minime obligatorii

- Costurile de

refinanțare ale băncii.

depusă la Tribunalul Botoșani în prezenta cauză recurenta: "își menține

același punct de vedere cu privire la modul de calcul al V. M.P.R."

iunie 2010 comunicată în septembrie 2010 recurenta schimbă modul de calcul al

V. M.P.R. care se calculează după formula: 3 ME. - (valabil în acea zi) + Marja

de refinanțare 0,9% + Marja comercială 3%.

noiembrie 2010 BNR comunică punctul de vedere al instituției de credit -

respectiv recurenta - potrivit căruia "V. M.P.R. este calculată în funcție

de:

- Indicii de

referința ai pieței monetare - E.

- Costurile de

refinanțare ale Băncii".

Prin aceeași adresă

BNR comunică: "Referitor la comisionul de rezervă minimă obligatorie,

precizăm ca V. România SA în mod nejustificat a invocat în cuprinsul contractului

perceperea acestui comision ca fiind determinat de politica monetară a BNR. BNR

a dispus instituției de credit, în anul 2009, eliminarea din cadrul

convențiilor de credit a dispozițiilor privind comisionul de rezervă minima

obligatorie, iar V. România SA a implementat aceasta măsura în cursul lunii mai

2009".

decembrie 2011, adresa la care face referire și recurenta în motivele de

recurs, aceasta comunică: "perceperea Comisionului de rezervă minimă

obligatorie nu este prevăzută în convenția de credit din 16 iunie 2008."

Prin urmare, instanța

de apel, având în vedere multiplele variante oferite de recurentă în calcularea

dobânzii curente, nu a reformulat clauzele contractuale ci le-a transcris în

dispozitiv pentru ca acestea să poată fi executate.

Motivul de recurs

reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. sancționează hotărârea care a

nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ. trecând peste voința părților

exprimată în contract. Ori, motivele invocate nu vizează faptul că instanța ar

fi interpretat greșit termenii sau clauzele contractului încheiat, ci faptul că

a dat eficiență unor probe cu care recurenta nu este de acord și în condițiile

în care, atât la instanța de fond cât și la cea de apel, recurenta nu a

solicitat suplimentarea probatoriului pentru a dovedi o altă stare de fapt

decât cea reținută de instanță și stabilită prin expertiza extrajudiciară.

Recurenta a invocat

și pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., care presupune două ipoteze, respectiv

situația în care din modul de redactare a hotărârii nu se poate stabili dacă

legea s-a aplicat corect sau nu, sau interpretarea eronată a unui text de lege.

Recurenta, pentru a

justifica invocarea acestor prevederi, susține că prin hotărârea sa, Curtea de

Apel Suceava a dat eficiență unor probe neconcludente în cauză (expertiza

extrajudiciară), însă această motivare nu se încadrează în prevederea legală

invocată.

În ceea ce privește

argumentele de fapt și cele de drept care stau la baza pronunțării hotărârii de

către Curtea de Apel Suceava, acestea rezultă cu prisosință în cele ce preced,

iar atitudinea inconsecventă a recurentei și modificarea modului de calcul al

dobânzii (formula de calcul) de 4 ori pe parcursul a 3 ani de când a început

derularea convenției de credit, arată necesitatea acestei hotărâri care

stabilește clar că prevederile contractual, legal inserate, trebuie respectate

conform voinței părților, voință manifestată la data semnării Convenției de

credit, iar nu prin acte unilaterale ulterioare emise de recurentă.

Pentru considerentele

mai sus reținute, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat de pârâta SC V. România SA București -

Sucursala Botoșani împotriva Deciziei nr. 11 din 10 februarie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC V. România SA București - Sucursala Botoșani împotriva

Deciziei nr. 11 din 10 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL