ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4615/2018

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Botoșani, la data de 03.10.2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. BUCUREȘTI și C. S.A. - SUCURSALA BOTOȘANI, pentru, contestație la executare împotriva somației imobiliare emisă la 23.11.2015 si comunicată la 07.06.2016 în dosarul de executare x/2015 al B.E.J. D., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună: anularea încheierii de încuviințarea a executării silite emise de executorul judecătoresc și a formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. x/2015, lămurirea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/26.07.2007 și, pe cale de consecință, să dispună constatarea caracterului abuziv și implicit nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 4.1, art. 4.3 și art. 4.5 din contractul de credit ipotecar, referitoare la dobânda index abilă; constatarea caracterului abuziv și implicit nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 4.10 lit. a), b), c), d) si e referitoare la perceperea comisionului de acordare, de administrare lunară de 0,10% din soldul creditului, la comisionul de 2,5% de plată anticipată, și la " alte costuri" restituirea sumelor încasate începând cu data de 26.07.2008 și care reprezintă diferența dintre dobânda fixă stabilită de 5,70 % pe an și dobânda lunară percepută de bancă după primele 12 luni de creditare; restituirea sumelor încasate nelegal cu titlu de comision de administrare începând cu data de incheierii contractului și până la data plătii efective in cuantum de aproximativ CHF, comision de rambursare anticipată; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data achitării acestor sume până la data restituirii lor efective; obligarea intimatei să emită un grafic de rambursare potrivit acestor modificări contractuale; înghețarea cursului de schimb valutar CHF - leu și efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces; cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 8968/29.11.2016 pronunțată de Judecătoria Botoșani, secția Civilă în dosar nr. x/2016, s-a admis, în parte, acțiunea având ca obiect restabilire echilibru contractual și obligație de a face formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. București, prin Sucursala S.C. C. Botoșani. S-a constatat caracterul abuziv și, în consecință, nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale inserate în contractul de credit nr. x/26.07.2007: - art. 4.1, art. 4.3, art. 4.5, referitoare la dobânda indexabilă, în măsura în care aceasta este stabilită unilateral de către bancă și nu se raportează la un indice de referință transparent precum LIBOR CHF, care să se adauge la dobânda fixă din primul an. - art. 4.10 lit. b) referitor la perceperea comisionului de administrare lunară de 0,10% din soldul creditului, în măsura în care acest comision se aplică la soldul creditului de la data acordării și nu la soldul creditului de la data fiecărei plăți. - art. 4.10 lit. d) referitor la perceperea comisionului de rambursare anticipată de 2,5%, în masura în care acest comision nu este în procentul fix de 2,5% pe toată perioada de derulare a contractului, ci este lăsat la discreția băncii, pentru modificare. - art. 4.10 lit. e) referitor la perceperea altor comisioane stabilite de bancă pentru orice modificări ale condițiilor de creditare inițiale, solicitate de către client, în măsura în care aceste comisioane sunt impuse unilateral de către bancă și nu sunt negociate efectiv cu clientul. - clauza contractuală privind rambursarea ratelor lunare în moneda în care s-a acordat creditul, în măsura în care banca efectuează schimbul valutar la o altă cotație decât cea de la data încheierii contractului. S-a dispus stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit nr. x/26.07.2007, la cursul valabil la momentul semnării contractului de credit, respectiv 1.8849LEI/1 CHF, curs aplicabil de la data semnării contractului, pe toată perioada de derulare a acestuia. A fost obligată pârâta să modifice contractul de credit nr. x/26.07.2007, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive și întocmirea unui nou grafic de rambursare, în funcție de forma contractului de după înlăturarea clauzelor constatate ca fiind abuzive. C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal și motivat pârâta C. S.A. BUCUREȘTI, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere, cu obligarea intimaților- reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 1012 A din 06 octombrie 2017 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A București, împotriva sentinței civile nr. 8968/29.11.2016 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B.. A fost schimbată, în parte, sentința civilă nr. 8968/29.11.2016 a Judecătoriei Botoșani, în sensul că s-au înlăturat dispozițiile privind constatarea caracterului abuziv și nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale inserate în contractul de credit nr. x/26.07.2007: art. 4.1, art. 4.3 referitoare la dobânda indexabilă, art. 4.10 lit. d) referitor la perceperea comisionului de rambursare anticipată, art. 4.10 lit. e) referitor la perceperea altor comisioane, clauza contractuală privind rambursarea ratelor lunare în moneda în care s-a acordat creditul și cea privind stabilizarea cursului de schimb valutar. S-a înlăturat din constatarea caracterului abuziv a art. 4.5 sintagma:"și nu se raportează la un indice de referință transparent precum LIBOR CHF, care să se adauge la dobânda fixă din primul an". S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei. Au fost obligați intimații să-i plătească apelantei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel suma de 1704 RON reprezentând onorariu avocat. E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs, recurenta-pârâtă C. S.A. BUCUREȘTI, iar cererea de recurs a fost înaintată Curții de Apel Suceava. F. Hotărârea instanței de recurs.

Prin decizia nr. 78 din 17 mai 2018 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă a fost declinată competența de soluționare a recursului, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. 7 Pentru a se pronunța astfel, această din urmă instanță a invocat prevederile art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., precum și considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale. F. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel Suceava.

După cum rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, a fost declarată ca neconstituțională sintagma "precum și alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cuprinsul alin. (2) al art. XVIII este următorul: (2) "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, decizia Curții Constituționale are în vedere doar această sintagmă, iar nu întregul cuprins al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, ca atare, nu intră sub incidența acestor dispoziții și referirile la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, cele în materie de expropriere, cele în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și procesele în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Rezultă că sintagma declarată neconstituțională se referă la recursurile care, potrivit legii, au aptitudinea de a ajunge la Înalta Curte de Casație și Justiție, adică cele care pornesc în primă instanță de la tribunale.

De altfel, acest lucru rezultă cu claritate din paragraful 31 al Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale. Conținutul acestui paragraf este următorul: "Întrucât recursul se soluționează de Înalta Curte de Casație și Justiție și, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, Curtea reține că, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile legale criticate introduc o dublă măsură în privința evaluării legalității hotărârilor judecătorești, stabilind, pe de-o parte, că instanța supremă își exercită acest rol numai în anumite situații și, pe de altă parte, că își exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine și dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție".

Ca atare, este clar că, pe de o parte, Curtea Constituțională confirmă faptul că, în anumite cazuri prevăzute de lege, recursurile se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, că decizia sa se referă (cel puțin în dispozitiv) la recursurile ce intră în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și că doar anumite recursuri ajung să fie soluționate la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, aceasta însemnând că, în concepția actualului C. proc. civ., tribunalul este instanța care are plenitudine de competență, în primă instanță, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanțe au competența în primă instanță.

În ce privește criteriul valoric, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., litigiile în valoare de până la 200.000 RON sunt soluționate de către judecătorii, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, aceasta însemnând că, în ce privește criteriul valoric, litigiile în valoare de peste 200.000 RON, sunt de competența, în primă instanță, a tribunalelor.

Coroborând aceste dispoziții legale cu Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, rezultă că acestea din urmă au în vedere, atât în dispozitiv cât și în considerente, doar litigiile care pornesc de la tribunale, cu referire la aptitudinea de a fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, indiferent de criteriul valoric, fiind clar că au această aptitudine doar cele care depășesc, după acest criteriu, suma de 200.000 RON, fără a mai fi relevantă suma de 1.000.000 RON.

În altă ordine de idei, se poate reține că din considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, respectiv paragrafele 26, 27, 28, 30 și 32, ar rezulta că trebuie supuse căii de atac a recursului și hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii, care pot fi atacate, cu apel, la tribunale, însă, în acest caz, competența de soluționare a recursurilor revine instanțelor imediat superioare, respectiv curților de apel.

Faptul că intră în competența curților de apel soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile al căror obiect valoric este mai mic de 200.000 RON, care sunt soluționate în primă instanță de judecătorii, rezultă și din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 1 și art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situație tribunalul nu are plenitudine de competență, soluționarea litigiilor având obiect valoric mai mic de 200.000 RON, fiind dată, anume, în competența judecătoriilor.

Nu se poate reține că dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conținutul dispozițiilor alin. (3) al alt. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție "în condițiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casație și Justiție examinează recursurile care sunt în competența sa "în condițiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanță de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiași articol, care nu a fost declarat neconstituțional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluționa de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, așa după cum s-a arătat mai sus, în speța de față aveam de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curților de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situație ce nu se regăsește în speța de față.

Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicție, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziție care să permită "sărirea" vreunei instanțe imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanța competentă este cea imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

În plus, o interpretare care să atribuie competența de drept comun a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, situație ce ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție și cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

Mai mult, prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că: ""În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel".

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite excepția de necompetență și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.