ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 92/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. x/2017 la data de 20 martie 2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. SA pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul abuziv și implicit nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 4.1, art. 4.2, art. 4.3 din contractul de credit ipotecar nr. x/21 martie 2008, referitoare la dreptul băncii de a revizui dobânda, la perceperea comisionului de acordare și administrare lunară de 0,4% din soldul creditului; să se dispună restituirea sumelor încasate începând cu data de 21 iunie 2008 și care reprezintă diferența dintre dobânda inițială și dobânda lunară percepută de bancă după primele 3 luni de creditare, la care se adaugă dobânda legală de la data plătii până la data restituirii efective; și restituirea sumelor încasate nelegal cu titlu de comision de administrare începând cu data acordării creditului, precum și a sumei încasate nelegal cu titlu de comision acordare credit la care se adaugă dobânda legală de la data plătii până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2789 din 7 iunie 2017, judecătoria Botoșani a admis, în parte, cererea de chemare în judecată având ca obiect "restabilire echilibru contractual - obligație de a face - pretenții", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA; a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 4.1. și art. 4.3, referitoare la comisionul de acordare și comisionul de administrare din Contractul de credit de credit de consum nr. x din data de 21 martie 2008; a constatat nulitatea absolută a acestor clauze și obligă pârâta să elimine din contract aceste clauze; a obligat pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare, în sensul celor dispuse prin prezenta hotărâre; a obligat pârâta să restituie reclamantei sumele încasate de la acesta cu titlu de comision de acordare în procent de 2,5% din valoarea creditului și comisionul de administrare lunară de 0,4% aplicat la valoarea soldului creditului, de la data încheierii contractului la zi, la care se adaugă dobânda legală ce se va calcula de la data încasării fiecărei sume reprezentând aceste comisioane și până la data achitării integrale a debitului stabilit prin prezenta; a respins capătul de cerere vizând dobânda variabilă, ca neîntemeiat; a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data 28 iulie 2017.

Prin Decizia nr. 1232A din 31 octombrie 2017 Tribunalul Botoșani a respins apelul declarat de B. SA; a admis apelul declarat de A.; a schimbat, în parte, Sentința civilă nr. 2789 din 7 iunie 2017 a Judecătoriei Botoșani, în sensul că se constată caracterul abuziv al clauzei de la art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. x/21 martie 2008 și referitor la dreptul băncii de a modifica dobânzile; a obligat intimata-pârâtă să-i plătească apelantei-reclamante sumele achitate în plus cu titlu de dobândă peste procentul de 8,5% stabilit prin contract; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu sunt contrare prezentei; a obligat intimata - pârâtă să-i plătească apelantei - reclamante suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. SA București, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 174 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu art. 96 pct. 3 cu referire la art. 97 pct. 1 coroborat cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 23 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Botoșani, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. SA împotriva Deciziei nr. 1232-A din 31 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - CL